Gheţarii se micşorează sub efectul încălzirii globale, însă ei se topesc mai rapid dacă îşi încheie cursul într-un lac şi nu într-o zonă de uscat, conform unui studiu finanţat de Fundaţia naţională pentru cercetare ştiinţifică din Elveţia (SNSF), informează joi AFP.

Gheţurile eterne se retrag în toată lumea. În acest timp, apa rezultată din topire se poate acumula şi poate forma noi lacuri.

Oamenii de ştiinţă au analizat în premieră acest fenomen, în detaliu şi la scară mare, în cazul gheţarilor montani, a indicat într-un comunicat SNSF, principala instituţie elveţiană de încurajare a cercetării ştiinţifice.

În cadrul studiului au fost analizaţi 319 gheţari cu o suprafaţă de peste trei kilometri pătraţi din centrul şi estul Himalaya. Aproximativ o cincime dintre ei formează lacuri. Gheţarii din această regiune alimentează râurile majore precum Gange şi Brahmaputra şi contribuie la furnizarea apei pentru jumătate de miliard de oameni.

Pentru analizele lor, oamenii de ştiinţă au utilizat sateliţii europeni Sentinel-2 care survolează acest teritoriu la fiecare cinci zile.

Imaginile în infraroşu realizate din 2017 până în 2019 au dezvăluit că gheţarii care sfârşesc într-un lac s-au deplasat cu o viteză medie de 20 de metri pe an, de două ori mai rapid decât cei care sfârşesc pe uscat.

Această acceleraţie ar putea fi explicată "prin faptul că limba glaciară suferă un efect de portanţă care ar reduce rezistenţa", potrivit cercetătorilor.

"Aceste rezultate sunt foarte importante pentru prezicerea disponibilităţii apei", a declarat conducătorul studiului, Tobias Bolch, de la Universitatea St Andrews din Scoţia, care a efectuat anterior cercetări timp de mulţi ani la Universitatea din Zurich.

Atunci când gheţarii se deplasează mai rapid, rezervele de apă acumulate în gheaţă se epuizează mai repede, iar cursurile de apă sunt alimentate mai puţin.

"Până acum, acceleraţia provocată de lacurile glaciare nu fusese integrată în prognoze", a precizat Tobias Bolch. "În regiunile asiatice afectate, deficitul de apă ar putea să apară, prin urmare, mai rapid decât se preconiza", a adăugat specialistul.

Rezultatele sunt importante şi din alt punct de vedere: ele permit o mai bună calculare a vitezei de umplere a lacurilor şi stabilirea momentului în care barajul format de morena terminală (aglomerări de blocuri şi resturi de rocă desprinse dintr-un gheţar) riscă să se rupă, eliberând un val uriaş în lac, notează AFP.

În anul 563, un astfel de val catastrofal a afectat lacul Geneva (Léman), cel mai mare lac natural din Europa de Vest, situat între Elveţia şi Franţa. AGERPRES/(AS - autor: Dana Purgaru, editor: Codruţ Bălu, editor online: Gabriela Badea)