Criza economică provocată de pandemia de COVID-19 nu a reprezentat decât un moment de temporizare pentru încălzirea climei de pe Terra, iar emisiile globale de CO2, principalul gaz cu efect de seră, au crescut din nou în acest an, lăsând tot mai puţin timp omenirii pentru a combate schimbările climatice, au alertat joi autorii unui studiu ştiinţific, relatează AFP.

Pandemia de coronavirus a provocat o oprire a activităţilor în mare parte a lumii şi a economiei mondiale, care este dependentă de energiile fosile, determinând astfel o scădere spectaculoasă cu 5,4% a emisiilor totale de CO2 în anul 2020.

Însă, în 2021, ele urmează să crească cu 4,9% şi se vor apropia la mai puţin de un procent de recordul absolut din 2019, potrivit unui studiu realizat de Global Carbon Project, publicat în marja Conferinţei ONU pentru schimbări climatice (COP26). Global Carbon Project, alcătuit din oameni de ştiinţă din întreaga lume, studiază "bugetele" de carbon globale, reprezentând cantitatea de CO2 care poate fi emisă la nivel mondial.

În pofida promisiunilor oferite de planurile "verzi" de relansare post-COVID-19, redresarea economică va fi realizată mai ales cu ajutorul energiilor fosile: emisiile provocate de arderea cărbunelui urmează să depăşească nivelul lor din 2019, adică de dinainte de criza COVID-19, deşi vor rămâne sub recordul lor absolut din 2014, în timp ce emisiile cauzate de arderea gazelor naturale vor atinge cel mai înalt nivel din istoria lor.

Emisiile asociate petrolului, pentru care specialiştii prognozează o creştere cu 4,4% în 2021, nu vor atinge nivelul din 2019, dar autorii studiului subliniază că sectorul transporturilor nu a atins încă nivelurile sale pre-pandemice şi că, de fapt, creşterea acestor emisii riscă să se accelereze în lunile următoare.

Ca urmare, "bugetele de carbon" rămase la dispoziţia omenirii pentru a nu depăşi obiectivele Acordului de la Paris, ce prevăd o încălzire a climei global în raport cu era preindustrială de cel mult 2°C, sau de 1,5°C dacă va fi posibil, scad periculos de mult, în condiţiile în care temperatura medie globală a crescut deja, conform estimărilor actuale, cu 1,1°C-1,2°C în raport cu era preindustrială.

În ritmul anului 2021, pentru a avea 50% şanse să limiteze creşterea temperaturii globale cu 1,5°C, omenirea va mai avea la dispoziţie doar opt ani de emisii, 20 de ani pentru a limita încălzirea climei cu 1,7°C şi 32 de ani pentru a limita această creştere cu 2°C.

Dacă se speră la creşterea acestor şanse până la 66%, atunci intervalul de timp se scurtează şi mai mult: 8 ani pentru +1,5°C, 16 ani pentru +1,7°C şi 27 de ani pentru +2°C.

Timpul presează, aşa cum o demonstrează şi recrudescenţa catastrofelor climatice din ultimii ani - inundaţii, secetă, incendii violente -, însoţite de cortegiul lor de victime, populaţii strămutate şi regiuni ameninţate cu foametea.

Studiul reprezintă "un îndemn la realitate faţă de ceea ce se petrece în lume în timp ce noi discutăm la Glasgow despre cum să combatem schimbările climatice", a declarat Corinne Le Quere, specialistă în climatologie şi coautoare a studiului.

Scăderea emisiilor de CO2 asociate crizei COVID-19 "nu a fost niciodată rodul unei schimbări structurale", a mai spus ea. "Să-ţi laşi temporar maşina în garaj sau să o schimbi cu o maşină electrică nu înseamnă acelaşi lucru".

În absenţa acestor schimbări, "noua creştere (a emisiilor de CO2, n.r.) a fost mai puternică decât credeam", a declarat Gen Peters, de la Centrul internaţional de cercetări asupra climei, un alt autor al studiului.

În stadiul actual, "am putea să ne aşteptăm să vedem că emisiile vor creşte din nou", a adăugat el, în condiţiile în care, înainte de pandemia de coronavirus, oamenii de ştiinţă sperau că anul 2019 ar putea să reprezinte vârful istoric al emisiilor de CO2.

Repartiţia geografică a emisiilor din 2021 ilustrează aceste temeri. China, primul emiţător mondial din 2007, cu aproximativ un sfert din totalul emisiilor, va cunoaşte o creştere cu 31% în 2021.

Acest procent ar putea fi şi mai mare, întrucât China a ieşit din criza COVID-19 înaintea altor ţări. Emisiile chineze au crescut cu 1,4% în 2020, în contextul în care cele din Statele Unite, al doilea emiţător mondial, au scăzut cu 10,6% anul trecut, cele din Uniunea Europeană, al treilea emiţător din lume, au scăzut cu 10,9% şi cele din India, al patrulea emiţător global, au scăzut cu 7,3%.

Previziunile pentru 2021 prevăd creşteri de 4%, 7,6%, 7,6%, respectiv 12,6% pentru aceşti mari emiţători de CO2.

Autorii studiului au lansat un apel pentru "o acţiune imediată şi o coerenţă globală în privinţa reacţiei mondiale la schimbările climatice".

Există însă şi o rază de speranţă. Pentru deceniul 2010-2019, ei au identificat 23 de ţări, care reprezintă împreună aproximativ un sfert din emisiile globale de CO2, în care emisiile au scăzut substanţial, deşi economiile lor au înregistrat creşteri. De asemenea, astfel de scăderi ale emisiilor de CO2 au fost constatate şi pentru jumătate din ţările dezvoltate, care dispun de mijloace financiare şi de reglementări concepute pentru a rezolva problemele de mediu. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor: Simona Tatu, editor online: Anda Badea)