Explorator, inventator, cineast, ecologist rătăcit pentru o vreme în domeniul prospectării petroliere... Documentarul ''Becoming Cousteau'' plonjează în viaţa legendarului comandat cu căciulă roşie, dezvăluind multiplele faţete ale unuia dintre cei mai cunoscuţi francezi pe plan mondial, informează AFP.

''Am crescut urmărindu-i emisiunile (...). Amintindu-mi de acest erou al copilăriei mele, am avut sentimentul că ignoram o mulţime de aspecte din viaţa sa'', a declarat Liz Garbus, regizoarea lungmetrajului dedicat exploratorul francez, a cărui premieră este prevăzută pentru vineri în cinematografele din Statele Unite.

Pentru a documenta parcursul inedit al lui Jacques-Yves Cousteau (1910-1997), regizoarea a studiat sute de ore arhivele Cousteau Society. A ales să se concentreze pe imaginile descoperite în arhivă, de multe ori inedite, fără a mai filma cadre noi.

''Cousteau a fost un cineast, iar imaginile sale erau atât de revoluţionare, încât am dorit ca spectatorul din ziua de astăzi să fie transpus'', a explicat pentru AFP Liz Garbus, cineastă nominalizată de două ori la premiile Oscar.

Prima surpriză adusă de acest documentar este că legendarul explorator al lumilor submarine trebuia iniţial să urmeze o carieră în domeniul aviaţiei. La 26 de ani, Cousteau intrase în aviaţie ca elev-pilot când a suferit răni grave din cauza unui accident de automobil.

În perioada convalescenţei la Toulon i s-a sugerat să se reprofileze pe pescuitul subacvatic, o descoperire care îi va schimba definitiv viaţa.

''Imediat ce am băgat capul sub apă, am înţeles; am avut un şoc: un domeniul imens şi complet neexplorat'', a povestit Cousteau.

Devine atât de pasionat, încât se transformă în ''inventator din necesitate''. Inspirându-se parţial din schiţele ''puţin nebuneşti'' ale lui Leonardo de Vinci, Cousteau împrumută un regulator de presiune destinat motoarelor de automobil şi creează, împreună cu inginerul Emile Gagnan, costumul autonom de scafandru utilizat în prezent de toţi scufundătorii.

''Nu voiam să am cabluri, voiam să fiu complet independent'', a precizat exploratorul.

După război, demarează prima expediţie la bordul celebrei ''Calypso'', un dragor (navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea minelor marine, n.red.) modificat, care va porni către Marea Roşie în 1951. Cousteau va filma totul graţie costumul său de scafandru şi a unui recipient etanş care înveleşte camera de luat vederi, realizat tot de explorator.

Asemenea contemporanilor din epocă, Cousteau nu manifesta la acea vreme o conştiinţă ecologică autentică şi folosea explozibil pentru a face peştii să urce la suprafaţă.

Pentru a finanţa călătoriile lui ''Calypso'', exploratorul se lansează în domeniul prospectării petroliere descoperind în timpul călătoriilor sale un zăcământ la Abu Dabi. ''Cred că eram naiv (...), dar nu aveam niciun sfanţ'', povestea exploratorul după convertirea la protecţia mediului, o vocaţie pe care o va îmbrăţişa mult mai târziu.

"Marea în pericol''

În anii 1990, Cousteau doreşte să facă cinema, pasiunea sa din timpul adolescenţei, pentru a arăta spectacolul grandios descoperit cu prilejul scufundărilor. Propune studiourilor Columbia ''un scenariu complet inventat, doar pentru a face rost de bani'' şi realizează o capodoperă care va intra definitiv în conştiinţa publicului. ''Lumea tăcerii'' este premiat cu Palme d'Or la Festivalul de la Cannes în 1956 şi cu Oscarul pentru cel mai bun documentar anul următor.

Oceanologul era cu toate acestea furios când filmele sale erau calificate drept ''documentare'', când de fapt, în opinia sa, ele erau ''adevărate filme de aventură'', a precizat Liz Garbus.

Zece ani mai târziu, abandonează cinematografia şi se lansează în televiziune cu o serie de documentare despre viaţa subacvatică finanţate de Hollywood, o premieră în acest domeniu. ''Sacrificiul estetic'' este preţul plătit pentru a ''ajunge rapid la milioane de persoane'', deoarece Cousteau devenise deja conştient de urgenţa cu care trebuia mobilizat marele public pentru conservarea oceanelor şi a mediului.

Filmele capătă un ton mai pesimist, nu ''mai sunt despre peştii mici şi drăgălaşi, ci vorbesc despre viitorul umanităţii'', după cum spunea el. Aşa a apărut Cousteau-ecologistul care, încă din 1971, a alertat parlamentarii americani asupra ''mării aflate în pericol''.

Va lupta pentru mediu până la final şi va obţine, graţie popularităţii sale imense, recunoaşterea Antarcticii ca "sanctuar natural". În 1989, exploratorul invoca deja riscul climatic într-o vreme când încălzirea globală nu era un fenomen luat în serios.

Dovadă a influenţei sale, la Summitului Pământului din 1992 de la Rio de Janeiro, Cousteau este singura persoană din fotografia oficială care nu este şef de stat.

''Cousteau a reuşit să transforme dragostea şi respectul pe care le acumulase în mai multe decenii într-un mesaj crucial cum nimeni nu mai are puterea să o facă în ziua de azi'', a precizat Liz Garbus. AGERPRES/(AS-autor: Simona Tatu, editor: Ana Alecu, editor online: Andreea Lãzãroiu)