Un fragment uriaş de gheaţă, mai mare decât insula spaniolă Mallorca, s-a desprins dintr-o banchiza din Antarctica şi pluteşte în prezent în Marea Weddell, devenind cel mai mare aisberg din lume, au anunţat miercuri reprezentanţii Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), citaţi de Reuters şi DPA.

Noul aisberg, denumit A-76 de oamenii de ştiinţă, a fost observat într-o serie de fotografii realizate recent de sateliţii ce compun misiunea Sentinel-1 din cadrul programului spaţial Copernicus, a anunţat ESA într-un comunicat publicat pe site-ul ei, care conţine şi o imagine cu acel fragment uriaş de gheaţă.

Suprafaţa lui este de 4.320 de kilometri pătraţi, iar noul aisberg are o lungime de 175 de kilometri şi o lăţime de 25 de kilometri.

Prin comparaţie, insula Mallorca - o importantă destinaţie turistică a Spaniei, aflată în Marea Mediterană - are o suprafaţă de 3.640 de kilometri pătraţi. Statul american Rhode Island este şi mai mic în raport cu aisbergul A-76, având o suprafaţă de 2.678 de kilometri pătraţi.

Dimensiunile gigantice ale lui A-76, care s-a desprins din banchiza Filchner-Ronne, au făcut din acest fragment de gheaţă cel mai mare aisberg de pe Terra. Precedentul record era deţinut de aisbergul A-23A, care are o suprafaţă de circa 3.380 de kilometri pătraţi şi care pluteşte în prezent tot în Marea Weddell.

Un alt aisberg masiv format în largul Antarcticii, care ameninţa o insulă din largul Americii de Sud pe care trăieşte o colonie de pinguini, şi-a pierdut o mare parte din masă şi s-a spart în mai multe fragmente, au anunţat oamenii de ştiinţă la începutul acestui an.

A-76 a fost detectat în premieră de British Antarctic Survey şi confirmat de National Ice Center din statul american Maryland, folosind imaginile captate de misiunea Sentinel-1, lansată în cadrul programului spaţial Copernicus şi care constă în doi sateliţi cu orbite polare.

Filchner-Ronne, situată la baza Peninsulei Antarctice, este una dintre enormele banchize plutitoare care se conectează cu uscatul continental şi care se extind pe mai mulţi kilometri în mările înconjurătoare.

Desprinderea periodică a unor fragmente mari din aceste banchize face parte dintr-un ciclu natural, iar formarea aisbergului A-76, care se va sparge cel mai probabil în două sau trei bucăţi în curând, nu este asociată cu schimbările climatice, a declarat Ted Scambos, un cercetător specializat în glaciologie de la Universitatea Colorado din Boulder.

El a spus că Filchner-Ronne şi o altă banchiză masivă, Ross, s-au comportat "într-o manieră stabilă şi cvasi-periodică" în ultimul secol. Întrucât gheaţa acestor banchize plutea deja pe mare înainte de a se desprinde de coastă, această formare de aisberguri nu va determina o creştere a nivelului oceanului.

Unele dintre banchizele care înconjoară Peninsula Antarctică şi care se află la distanţe mai mari de Polul Sud au trecut printr-un proces de dezintegrare mai rapidă în ultimii ani, un fenomen despre care oamenii de ştiinţă cred că ar putea fi asociat cu încălzirea globală, potrivit U.S. National Snow & Ice Data Center.

Aisbergurile sunt denumite în mod tradiţional în funcţie de regiunea din Antarctica în care au fost observate pentru prima dată, urmată de un număr secvenţial şi apoi, dacă ajung să se spargă, de o literă secvenţială, potrivit ESA. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu; editor: Mihaela Nicolaescu, editor online: Anda Badea)