Intensificarea utilizării îngrăşămintelor pe bază de azot conduc la creşterea emisiilor globale de protoxid de azot (N2O), un gaz cu efect de seră mai puţin cunoscut, complicând eforturile de limitare a schimbărilor climatice, au concluzionat oamenii de ştiinţă într-un studiu citat de Reuters.

Majoritatea atenţiei în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaze care contribuie la încălzirea climei s-a concentrat asupra celui mai abundent, dioxidul de carbon, dar şi pe unul dintre cei mai potenţi, metanul, industria combustibililor fosili aflându-se sub presiune pentru reducerea în mod drastic a celor două.

Dar N20, cunoscut şi sub denumirea de ''gaz ilariant'', un agent de lungă durată ce contribuie la încălzirea climei, a beneficiat de mai puţină atenţie, notează Reuters.

"Există mult mai puţină atenţie politică acordată protoxidului de azot, şi nu la fel de multe opţiuni de atenuare, deci nivelul emisiilor continuă să crească", a declarat Glen Peters coautor al studiului, climatolog la Centrul Internaţiunal pentru Studii Climatice şi de Mediu CICERO din Oslo. Acest gaz ''face ca atingerea obiectivelor climatice să fie o provocare şi mai mare'', a precizat cercetătorul.

Pentru acest studiu realizat timp de cinci ani, ale cărui concluzii au fost publicate miercuri în jurnalul ştiinţific Nature, cercetători din 48 de instituţii din lumea întreagă au măsurat şi calculat atât emisiile de N2O naturale, cât şi pe cele cauzate de om din 1980 până în 2016.

Ei au descoperit că emisiile de N20 din agricultură au crescut anual, în medie, cu 1,4% pe parcursul celor 36 de ani. Agricultura reprezintă peste jumătate din emisiile de N20 cauzate de om.

Îngrăşămintele pe bază de azot au fost esenţiale pentru stimularea productivităţii culturilor agricole şi îmbunătăţirea securităţii alimentare la nivel mondial, însă acestea pot aduce totodată şi provocări de mediu. Azotul utilizat în agricultură poate alimenta exploziile de alge care afectează zonele costiere. În stratosferă, N2O se poate descompune formându-se alte molecule care distrug stratul de ozon ce protejează planeta de radiaţiile ultraviolete.

N2O este un poluant climatic ce poate persista în atmosferă, fiind mult mai eficient în comparaţie cu CO2 la captarea căldurii.

Utilizarea mai eficientă a îngrăşămintelor ar putea contribui la reducerea emisiilor, au subliniat autorii studiului. De asemenea, ei au făcut apel la adoptarea mai multor măsuri pentru reducerea defrişărilor, acestea contribuind la creşterea cantităţii de N20 produsă de bacteriile din sol. AGERPRES/(AS - autor: Dana Purgaru, editor: Mariana Ionescu, editor online: Simona Aruştei)