Măsurătorile şi estimările efectuate timp de decenii pentru calcularea creşterii nivelului oceanelor ar fi putut subestima amploarea acestei probleme, avertizează experţii, deoarece oamenii de ştiinţă nu au luat în calcul faptul că masa totală a suprafeţelor acoperite, aflată în creştere ca urmare a topirii gheţarilor şi a banchizelor, provoacă subsidenţa solului oceanic, informează luni Science Alert.

Potrivit acestei teorii, avansată de echipa de oameni de ştiinţă care a realizat cercetarea, pe măsură ce masa totală a oceanelor creşte în urma topirii gheţii, greutatea provocată de cantitatea de apă în plus determină deformarea şi scufundarea solului oceanic, fenomen ce maschează de fapt volumul real al apei acumulate.

''Pământul nu este o sferă rigidă, ci o sferă care se deformează'', a explicat geologul Thomas Frederikse de la Universitatea Tehnologică Delft din Olanda care a adăugat că ''schimbările climatice nu influenţează numai temperaturile''.

Ca urmare, fundul oceanelor acţionează în mod elastic şi se lasă, iar volumul apei care este în prezent în creştere este mascat în cadrul măsurătorilor realizate cu ajutorul observaţiilor satelitare deoarece acestea indică doar creşterea nivelului apei constatat la suprafaţă.

Pentru cuantificarea gradului în care fundul oceanelor se deformează sub influenţa cantităţii de apă în plus, oamenii de ştiinţă au utilizat diferite estimări ale pierderii de masă a gheţarilor, ale calotelor glaciare din Groenlanda şi Antarctica şi ale zonelor în care este depozitată apa.

După calculele lor, timp de aproape două decenii (perioada 1993-2014) creşterea volumului de apă a scufundat solul oceanic cu aproximativ 0,13 milimetri pe an, sau circa 2,5 milimetri în toată această perioadă. Acest lucru nu pare mult, însă în unele regiuni gradul de deformare a solului este semnificativ mai mare - de până la 1 milimetru pe an în Oceanul Arctic şi de 0,4 milimetri pe an în Oceanul Pacific, menţionează sursa citată.

Per total, cercetătorii susţin că evaluările realizate pe masa observaţiilor satelitare ar fi subestimat nivelul creşterii apelor oceanelor cu până la 8%, o valoare ce ar trebui să dea de gândit, potrivit acestora, în special deoarece această variabilă ascunsă va deveni mai semnificativă pe măsură ce încălzirea globală se accentuează.

Descoperirile sunt prezentate în jurnalul Geophysical Research Letters.

Procesul de coborâre a pământului pe care se acumulează depozite de apă a fost accentuat şi de concluziile prezentate în decembrie de o echipă de oameni de ştiinţă din Statele Unite care a calculat câtă apă a curs din cer asupra statului american Texas în timpul uraganului Harvey din luna august. Conform estimărilor efectuate pe baza măsurării gradului de compresie a pământului, furtuna de categoria 4 a provocat ploi torenţiale care au ''cântărit'' 127 de miliarde de tone. ''E ca şi cum ai sta pe o saltea, aceasta se lasă. Te ridici, ea îşi revine. Pământul se comportă în mod similar, ca o bucată de cauciuc. Astfel, pământul înregistrează efectele greutăţilor care acţionează pe suprafaţa sa'', a explicat la acea vreme Adrian Borsa din cadrul Scripps Institution of Oceanography.AGERPRES/(AS - autor: Dana Purgaru, editor: Mariana Ionescu, editor online: Ada Vîlceanu)