În urma studiilor realizate în ultimii ani s-a descoperit că veninul multor animale poate deschide uşa către un număr uriaş de oportunităţi medicinale. Un astfel de exemplu este veninul unei şopârle care trăieşte în Statele Unite şi care provoacă dureri agonizante victimei, însă poate totodată să salveze vieţi după ce, în urmă cu peste 30 de ani, oamenii de ştiinţă au descoperit că substanţa contribuie cu succes la tratarea diabetului de tip 2, după cum notează Muzeul de Istorie Naturală din Londra care a inaugurat la 10 noiembrie expoziţia ''Veninul: Ucigaş şi medicament''.

Monstrul Gila (Heloderma suspectum), care trăieşte în regiuni deşertice, este cea mai mare şi totodată singura şopârlă veninoasă de pe teritoriul Statelor Unite. Reptila este uşor de identificat după pielea cu pete portocalii şi negre, armura în nuanţe aprinse oferind un avertisment colorat adresat potenţialilor prădători. În cazul oamenilor muşcaţi de această şopârlă veninul produce dureri extreme, o senzaţie de arsură şi disconfort care poate dura câteva ore. Uimiţi de capacitatea de a cauza o durere atât de mare, oamenii de ştiinţă au început să studieze saliva monstrului Gila.

Un cocteil toxic

''Veninul este aproape întotdeauna un cocteil de zeci până la sute şi uneori mii de compuşi'', a explicat doctor Ronald Jenner, expert în evoluţia veninului în cadrul muzeului menţionat.

''Toxinele au evoluat pentru a produce pagube, aşa că recoltarea unui cocteil veninos complet pentru scopuri benefice ar fi dificil. Pentru a găsi ceva util fiecare toxină trebuie îndepărtată pe rând şi testată. (...) ''Dacă este găsit un compus din venin care modifică modul în care celulele metabolizează zahărul, acest lucru este unul promiţător'', a adăugat Jenner.

O descoperire importantă a relevat faptul că un hormon din saliva şopârlei, exendina-4, poate fi utilizat pentru tratarea diabetului tip 2.

Exendina-4 este în multe privinţe similară cu hormonul uman GLP-1 ce stimulează producţia de insulină în pancreas. Scăderea producţiei GLP-1 la oameni reprezintă una dintre cauzele diabetului de tip 2.

Astfel, datorită similarităţii dintre exendina-4 şi GLP-1, a devenit posibilă tratarea afecţiunii prin utilizarea acestui venin.

Hormoni sintetici

Conform cifrelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în 2014 la nivel mondial trăiau aproximativ 422 de milioane de adulţi cu diabet.

Diabetul este o boală cronică declanşată de o producţie insuficientă de insulină de către pancreas sau de incapacitatea acestui organ de a utiliza în mod eficient insulina pe care o produce.

Diabetul de tip 2 este în prezent una dintre cel mai des întâlnite probleme de sănătate la nivel mondial, iar numărul persoanelor afectate este în creştere.

Afecţiunea poate duce la numeroase complicaţii, printre acestea numărându-se afectarea cardiacă şi a vaselor de sânge, boli renale, afecţiuni cardiace, leziuni ale nervilor şi deces prematur.

Descoperirea hormonului exendina-4 în saliva monstrului Gila a condus la dezvoltarea unei noi substanţe medicamentoase numite exenatidă, care are capacitatea de a îi ajuta pe cei care sunt diagnosticaţi cu diabet de tip 2.

Medicamentul este o versiune sintetică a hormonului din venin, obţinut de oamenii de ştiinţă pentru a simula efectele GLP-1, care stimula capacitatea corpului de a elibera propria insulină.

Un parcurs greoi

În ciuda faptului că unii compuşi prezenţi în venin ar putea avea aplicaţii practice, timpul scurs între descoperire şi aprobarea unui medicament pentru uz uman poate depăşi 20 de ani.

''Multă lume investeşte o mulţime de bani, timp şi efort analizând specii veninoase în căutarea a ceva valoros. Dacă se descoperă ceva, va fi nevoie de mulţi ani şi mulţi bani pentru a obţine ceva ce este aprobat sub formă de medicament de uz uman'', a susţinut Jenner.

Exenatida (comercializată sub denumirea Byetta), versiunea sintetică a exendinei-4, a fost concepută în 1992, însă nu a fost aprobată pentru utilizare decât abia în 2005. A fost primul medicament ce mimează un hormon natural care a fost aprobat pentru tratarea diabetului de tip 2. Acesta este folosit şi în prezent.

Înveninare în scop medical

Utilizarea veninului în scop medical nu este o invenţie recentă.

''Primul medicament realizat pe baza veninului datează din anii '70, însă utilizarea veninului (în acest scop) este o tradiţie milenară'', a explicat Jenner. ''Oamenii din India Antică, de exemplu, erau în permanenţă expuşi veninului şerpilor, iar veninul şerpilor are urmări biologice. Prin urmare, a existat întotdeauna un interes nu numai pentru neutralizarea efectelor acestuia, cât şi pentru utilizarea veninului pentru a vindeca'', a adăugat omul de ştiinţă.

Cercetătorii îşi îndreaptă din ce în ce mai mult atenţia către tipurile de venin ca sursă pentru crearea de medicamente inovatoare.

Hi1a, o proteină prezentă în veninul mortal al păianjenului australian cu pânza-pâlnie din Australia s-a dovedit recent că are capacitatea de a proteja creierul de efectele distrugătoare ale accidentelor vasculare cerebrale, una dintre principalele cauze de dizabilitate la persoanele adulte.

Proteina prezentă în veninul acestei specii de păianjen s-a dovedit a avea un rol de protecţie faţă de corpul striat din creier. Deşi efectele negative la acest nivel sunt de obicei ireversibile, datorită protecţiei oferite de Hila s-ar putea preveni distrugerea permanentă a creierului.

Un alt exemplu este cel al melcilor Conus, al căror venin reprezentând un cocteil de toxine ce paralizează prada a stat la baza obţinerii unui analgezic utilizat în cazul durerilor cronice.

''Există sute de compuşi în venin, care dau sute de efecte adverse, multe dintre acestea neplăcute. Însă este extras unul şi se analizează dacă funcţionează. Analgezicul este acelaşi lucru pe care îl foloseşte melcul. La peşti, acesta are efect paralizant sau contribuie la paralizie. Însă în cazul oamenilor el poate fi utilizat pentru a suprima căile durerii'', a explicat doctor Ronald Jenner.

Expoziţia ''Veninul: Ucigaş şi medicament'' de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra este deschisă până la 13 mai 2018. AGERPRES/(AS - autor: Dana Purgaru, editor: Mariana Ionescu, editor online: Gabriela Badea)

Sursa foto: www.nhm.ac.uk 

Citește și:

* ''VENINUL: UCIGAȘ ȘI MEDICAMENT'' În lumea uneia dintre cele mai distructive forțe ale naturii

* ''VENINUL: UCIGAȘ ȘI MEDICAMENT'' Cinci animale veninoase nebănuite

* ''VENINUL: UCIGAȘ ȘI MEDICAMENT'' A mușca sau a fi mușcat: O discuție cu un specialist despre diferența dintre venin și otravă 

* ''VENINUL: UCIGAȘ ȘI MEDICAMENT'' Pasiunea insolită a unui muzician care își injectează venin de 30 de ani, pusă în slujba științei