ÎMPĂRATUL KLEZMERILOR

Autor: Daniel Galay

Spectacol muzical în limba idiș (cu traducere în limba română)

Traducerea în limba română: Andrei Munteanu

Traducerea în limba engleză: Teodora Toader și Alexandru Panait

Regia artistică: Andrei Munteanu

Decor: Ionuț Răcoreanu

Costume: Miruna Bălașa, Elena Butică

Light design: Andrei Munteanu

Sound design: Micha Mendel

Data premierei: 28 mai 2024

Teatrul Evreiesc de Stat prezintă un spectacol memorabil: Împăratul Klezmerilor – o călătorie în lumea muzicii și tradițiilor evreiești Teatrul Evreiesc de Stat are plăcerea de a invita publicul la o experiență de neuitat, în care muzica klezmer și poveștile din tradiția evreiască se întâlnesc pe scenă într-un spectacol captivant – Împăratul Klezmerilor. Cu un univers sonor care poartă semnătura unei echipe de artiști talentați și un scenariu ce explorează teme de identitate, comunitate și rezistență culturală, această producție promite să adâncească legătura dintre trecutul nostru comun și prezentul în care trăim.

Această serie de evenimente își propune să aducă în prim-plan importanța limbilor minoritare și regionale, folosind teatrul ca platformă pentru a celebra diversitatea lingvistică și culturală a Europei.

„Phōnē” Giving Minority Languages a Voice  este un proiect european de anvergură, destinat protejării și promovării limbilor regionale și minoritare.

Vom conecta persoanele ce aparțin unei minorități lingvistice în țările lor cu valorile europene dincolo de frontierele lingvistice și culturale. 10 instituții cooperează pentru prima dată, deschizând noi drumuri pentru sectorul teatral al Limbilor Regionale și Minoritare (RML), îmbunătățindu-le poziția la nivel național și internațional. phōnē reprezintă prima colaborare internațională majoră dintre teatrele care lucrează pentru susținerea limbilor minoritare.

Limbile sunt vehicule ale culturilor, memoriei colective și ale valorilor noastre. Sunt o componentă esențială a identităților noastre și un element de bază al diversității și al patrimoniului nostru viu. Pierderea unei limbi înseamnă nu numai pierderea unui element de bază al comunicării, ci și pierderea unui sistem complet de cunoștințe dezvoltat de-a lungul timpului. Dispariția unei limbi înseamnă, de asemenea, pierderea unui univers unic, irecuperabil, asociat unui mediu specific. Or, asta se traduce prin pierderea diversității.

phōnē - Giving Minority Languages a Voice este un proiect menit să protejeze și să promoveze diversitatea culturală și lingvistică în Europa.

Vom conecta persoanele ce aparțin unei minorități lingvistice în țările lor cu valorile europene dincolo de frontierele lingvistice și culturale. 10 instituții cooperează pentru prima dată, deschizând noi drumuri pentru sectorul teatral al Limbilor Regionale și Minoritare (RML), îmbunătățindu-le poziția la nivel național și internațional. phōnē reprezintă prima colaborare internațională majoră dintre teatrele care lucrează pentru susținerea limbilor minoritare.

 Teatrul Evreiesc de Stat face parte dintr-o rețea extinsă de teatre din toată Europa, care, prin intermediul acestui proiect, își propune să sensibilizeze publicul cu privire la valoarea și pericolele care amenință limbile mai puțin vorbite. Limbile minoritare reprezintă nu doar un mijloc de comunicare, ci și un vector al identității culturale și istorice a diferitelor comunități. În acest sens, „Phōnē” sprijină nu doar limbile, dar și teatrul ca formă de exprimare artistică prin care aceste limbi pot să fie auzite și înțelese pe scară largă.

În cadrul proiectului „Phōnē”, Teatrul Evreiesc de Stat va prezenta piesa „Împăratul klezmerilor”, un spectacol original scris de autorul israelian Daniel Galay, în limba idiș. Piesa spune povestea a doi klezmeri, Yoșke și Faivl, care se află într-o competiție feroce pentru a deveni cei mai buni în domeniul lor. Aceștia sunt conectați printr-o rivalitate profundă, în ciuda legăturii lor strânse, ce se destramă pe măsură ce lupta pentru statutul suprem ajunge la apogeu. În mijlocul acestei competiții intense, muzica klezmer joacă un rol central, oferind spectacolului un ton unic și autentic. Folosind atât umorul grotesc, cât și dramatismul, „Împăratul klezmerilor” subliniază valoarea camaraderiei și sacrificiului în fața visurilor și ambițiilor personale. Muzica live, de o energie molipsitoare, adaugă o dimensiune emoțională profundă piesei, care va răsuna cu siguranță în inimile spectatorilor.

                                DANIEL GALAY, scriitor și traducător

            Daniel Galay s-a născut la Buenos Aires, în 1945. Trăiește în Israel.

La o vârstă fragedă a început să scrie poezie și nuvele în limba idiș și spaniolă, iar în 1960 a primit un premiu din partea Jewish World Congress (Congresul Mondial Evreiesc) pentru povestirea „Okser Nar” –  Prostănacul îndărătnic.  Scrie poezie, dramaturgie și texte pentru teatru muzical în ebraică și idiș precum și librete pentru opere, astfel în 1978, la Chicago, a avut loc premiera operei ,,Sunburst Wheels,, A fost invitat la Festivalul de Teatru din Acra (1987), care i-a realizat același spectacol în ebraică și în spaniolă.

Împăratul klezmerilor

Comedie grotescă

                          de Daniel Galay  

A fost odată ca niciodată, între ieri și azi, între mâine și poimâine, undeva în lumea klezmerilor, un război crâncen între doi protagoniști: Yoșke, talentatul clarinetist zis și ,,Împăratul klezmerilor” și Faivl, clarinetistul intrigant, liderul unei trupe fără succes la public.

În timp ce Esterke, soția lui Yoșke, se întoarce acasă de la poștă, aducând sacii plini cu invitații la diverse concerte, Faivl și trupa sa ,,turbează” de invidie, din cauză că nu au succes la public. Yoșke speră din toată inima că el și Esterke vor avea într-o bună zi un copil și atunci fericirea lor va fi deplină. În semn de bunăvoință și din dorința de împăcare cu rivalul său, Yoșke este de acord ca Faivl să cânte în locul lui la un concert. Totuși, Faivl consideră acest lucru înjositor și declară deschis războiul cu Yoșke.

A doua zi, Faivl intră în biroul primarului. El își prezintă planul de soluționare a problemei sălilor goale din întreg orașul. Conform planului său, un public cât mai variat va fi transportat cu autobuzele, va primi mâncare gratis și fiecare spectator va primi bani pentru participarea la concert. Se semnează un contract pe termen lung între primar și Faivl, pentru concertele la care se asigură „transport-masă-bani”. Ideea este pe placul primarului, deoarece vine campania electorală. Spectatorii suferă îngrozitor din cauza muzicii stridente a lui Faivl și a trupei sale. Totuși, ei primesc compensații financiare. Concertele se țin lanț și viața merge mai departe până când într-o zi, primarul mărturisește că plănuiește să organizeze alte concerte avându-l ca protagonist pe celebrul Yoșke, fiind profund nemulțumit de prestația Rivkăi Tarzan, soția lui Faivl.  Neavând de ales, Faivl îl răpește pe Yoșke și-l ține prizonier. Esterke devine și ea prizonieră a orchestrei lui Faivl. Scopul principal al detenției ei este acela de a-i preda lui Faivl invitațiile venite pe adresa lui Yoșke.

La balul caritabil organizat de dansatori amatori cântă orchestra lui Faivl, spre dezamăgirea publicului care se aștepta să-l vadă pe Yoșke.  Interpretarea sa muzicală este catastrofală, se aud doar gemete de durere și nemulțumire pe ringul de dans. La sfârșitul evenimentului, Esterke se confruntă cu Faivl și-i cere să-și vadă soțul, însă  Faivl o ignoră cu dezinvoltură.

Faivl năvălește în biroul primarului. Se apropie ziua de naștere a lui Rivkele și el îi sugerează, drept cadou de ziua soției sale, să-i dea ocazia să apară pe scena mare a teatrului sau măcar pe un stadion... „Interpretarea lirică” a lui Rivke se dovedește a fi un fiasco total. Esterke sosește la spectacol și amenință că va arunca totul în aer dacă nu i se permite să se întâlnească cu Yoșke. Faivl, amenințat de primar, se sperie și acceptă cererea.

Cu ocazia nunții fiicei primarului are loc un concurs muzical. Faivl și Yoșke – Împăratul klezmerilor –, vor cânta împreună aceași melodie în același timp, iar nuntașii vor trebui să decidă câștigătorul, dar un truc de culise îl face pe Faivl câștigător, el devine Împăratul klezmerilor. Visul vieții lui s-a împlinit. Triumfător, Faivl o angajează pe Ester în orchestra sa care acum cântă într-un local pe malul mării: La Rivière. Muzicienii cântă jazz și tarantela, vând vată și dopuri de urechi chinezești clienților care se relaxează nepăsători pe malul mării.

Orchestra lui Faivl pune stăpânire pe locuința lui Yoșke. Muzicienii au nevoie de material nou pentru numeroasele concerte la care sunt invitați și îi cer să compună noi și noi melodii, Yoșke este obosit, deprimat și nemulțumit, cu atât mai mult cu cât se pare că Esterke l-a părăsit. Totuși, când instrumentiștii îl insultă și-l numesc  ,,lipsit de talent” și ,,impotent” – Yoșke reacționează ca un animal rănit și-i alungă din propria locuință.

          Esterke revine acasă, surprinsă când vede casa vraiște și-l anunță pe Yoșke că în sfârșit  este  însărcinată. Bucuria celor doi este nemărginită: „Un copil! Un copil! Împăratul klezmerilor va avea un copil!!!”

Cuvântul regizorului

,,Împăratul klezmerilor”, piesa cunoscutului dramaturg israelian Daniel Galay , care a creat până acum un impresionant și substanțial demers dramaturgic, se înscrie în câmpul unei reflexii convergente vizând actualitatea evreiască.  Alături de o acerbă intertextualitate în piesa lui Galay  vedem clar și o evidentă hipertextualitate, ceea ce se cheamă o literatură de gradul al doilea.  Autorul ne invită într-o lume a artiștilor marcați de rutină și blazare, un univers al unor muzicieni preocupați în modul cel mai abstract dar și cel mai implicit de grija continuă a zilei de mâine. Scăldați în vanitățile inerente ale meseriei, protagoniștii se sfâșie într-un dans macabru al orgoliilor și al răutăților de tot felul, care privite dintr-o parte ne provoacă un zâmbet iar alteori chiar un râs sănătos. Materialul dramaturgic abundă de momente picante și grotești care reușesc să redea simfonia unei realități crude a unei societăți aflate în derivă, o lume care a pierdut reperele moralității și a umanității, o lume transfigurată și hidoasă. Scrisă în maniera unei comedii buffe, lucrarea lui Galay mi-a impus multe căutări stilistice unele chiar neașteptat de complexe. Rezumându-mă la principalele linii de forță ale spectacolului aș remarca aportul incontestabil al muzicii klezmer pentru reliefarea universului imaterial și al comentariului personal și bineînțeles eforturile incontestabile ale unui colectiv artistic aflat în fața unei material dramaturgic inedit, neobișnuit poate chiar redundant. Un efort necesar totuși pentru realizarea unui spectacol atât de complex din punct de vedere stilistic și în deplin acord cu arta realistă adică cu conținutul autentic al unei forme naturale. O misiune grea dar nu imposibilă. Conștient de faptul că simplitatea este totuși cam greoaie, am încercat să creez, alături de o trupă pasionată care a prins gustul într-un final pentru genul comediei buffe, un spectacol al unor realități teatrale marcate de imitație, simulare, reprezentare a unor oameni însemnați de circumstanțele unei vieți sociale teribile și sordide neuitând nici o clipă că umorul este sigura armă utilă în demascarea neputințelor noastre.

Andrei Munteanu

Regizor artistic

A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, Facultatea de Teatru, secția regie teatru la clasa profesorului Tudor Mărăscu. A urmat cursurile de master la Academia de Operă din Verona la clasa profesorului Gianfranco de Bosio, secția regia teatrului liric.

În România a debutat la Teatrul Evreiesc de Stat din București cu spectacolul ,,Sora mai mare” de Alexandr Volodin. A continuat colaborarea cu acest teatru unde a montat mai multe spectacole printre care ,,Blazonul”, ,,Stele rătăcitoare” (turneu New York 2014) „Musca spaniolă”, ,,Marienbad”, Scripcarul pe acoperiș  (premiul Festivalului Dramaturgiei Contemporane de la Brașov 2019), ,,Luminile ghetoului”, ,,Motke hoțul” și altele.

În perioada 2016-2017 a fost Director Artistic al Teatrului Municipal Matei Vișiniec.

De asemenea are o strânsă legătură cu mișcarea teatrală din Polonia, unde a montat mai multe spectacole la Teatrul  Ida și Rachel Kaminska din Varșovia, printre care „Dumnezeul Răzbunării”, „Cântecele Biblice” (turneu New York 2019).

Desfășoară o importantă activitate la Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian unde a debutat cu spectacolul „Candid” de Leonard Bernstein prezentat în cadrul Festivalului Internațional de Muzică George Enescu și Festivalul Operelor Naționale. În calitate de regizor angajat a mai montat spectacolele : „Jack, între dragoste și nebunie” și „Secretul lui Marco Polo”.

Cronici:

,,(...) Concertul a fost urmat de cea mai recentă producție a Teatrului Evreiesc de Stat, premiera spectacolului Împăratul klezmerilor, în regia lui Andrei Munteanu, având la bază un text semnat de dramaturgul Daniel Galay, președintele Asociației Scriitorilor și Jurnaliștilor de Limbă Idiș din Israel. Spectacolul Împăratul Klezmerilor reprezintă unul dintre rezultatele concrete ale participării Teatrului Evreiesc de Stat în cadrul proiectului european Phōnē – Giving Minority Languages a Voice, alături de alte 12 teatre sau trupe artistice care promovează limbile minorităților din Uniunea Europeană. Regizorul Andrei Munteanu creionează o comedie muzicală, spectacolul explorând teme universale ale dramaturgiei idiș clasice, pe un fundal muzical generos, care generează însăși tema spectacolului: o rivalitate majoră între două formații de klezmeri aflate într-o competiție artistică de notorietate. Un spectacol cu valențe extravagante, în care fantezia, cântecul evreiesc și, nu în ultimul rând, emoția se împletesc într-un dozaj cvasiperfect, pentru a ilustra intrigile de la curtea „împăratului” klezmerilor. O distribuție generoasă care pune în valoare complexitatea unei trupe de teatru fluide și dispuse a se pune reciproc în valoare(...).” RE656-657.pdf (jewishfed.ro)

*

,,(...)spectacolul Împăratul klezmerilor a fost prezentat în premieră și face parte dintr-un proiect european, „Phone – Giving Minority Languages a Voice”, la care TES participă alături de 12 teatre și companii de teatru independente din Uniunea Europeană (Regatul Țărilor de Jos, Germania, Italia, Franța, Norvegia, Spania și Irlanda). Cum proiectul impunea realizarea unui spectacol bazat pe dramaturgie contemporană de limbă idiș, regizorul Andrei Munteanu a ales piesa cunoscutului poet, prozator și dramaturg Daniel Galay (născut în 1945 la Buenos Aires, care trăiește în Israel): Împăratul klezmerilor. Tot el a tradus-o și și-a conceput light design-ul. Aici se impune o paranteză explicativă: klezmer, spune dicționarul, este o tradiție muzicală instrumentală de virtuozitate a evreilor ashkenazi din Europa Centrală și de Est, ce aglutinează elemente de muzică turcească, grecească și românească, motive germane și slave și, firește, muzică religioasă evreiască. Într-un fel, funcția klezmerilor este cea a lăutarilor de la noi, invitați să cânte la nunți și la alte diferite evenimente sociale.

Împăratul klezmerilor este povestea rivalității dintre doi asemenea lăutari, bun prilej de cunoaștere a culturii idiș printr-un spectacol strălucitor de teatru care celebrează, cu fantezie și emoție, viața. Abordarea cinematografică, ca soluție optimă pentru structura textului și pentru numărul foarte mare de personaje, conduce fericit la o desfășurare alertă și bine ritmată. Decorul imaginat de Ionuț Răcoreanu și foarte bine servit de posibilitățile tehnice ale turnantei susține concepția regizorală și facilitează montajul paralel al scenelor desfășurate în spații de joc diferite. Repet cuvântul virtuozitate, dar mă refer acum la echipa teatrului gazdă. Pentru că, din păcate, nu pot fi amintiți aici toți cei 22 de actori, voi numi doar cele două perechi protagoniste: Yoșke și Esterke – Marius Călugărița și Viorica Predica – și Faivl și Rivke – Darius Daradici și Arabela Neazi. În duelul clarinetelor – pentru că muzica tuturor spectacolelor din festival a fost live – au învins, deloc paradoxal, Mihai Pintenaru și Flaviu Ludușan.  

                                                                                                                      Marina Roman   

Zile de bucurie la Teatrul Evreiesc de Stat – cronică de festival de Marina Roman | Revista Culturală Leviathan