Republica Democrată Azerbaidjan s-a format în condiții istorice dificile de cataclisme politice. Slăbită de Primul Război Mondial, Rusia a fost sfâșiată de intrigi politice și revoluții succesive. În 1917, ca urmare a Revoluției din februarie din Rusia, Imperiul Țarist a fost răsturnat. În țară a început o mișcare națională a popoarelor asuprite de țarism. La 28 mai 1918, Consiliul Național al Republicii Democrate Azerbaidjan, după ce a semnat Declarația de independență, a proclamat independența Azerbaidjanului și a continuat tradițiile vechi de secole ale statalității poporului nostru.

În mai 1918, pe teritoriul Caucazului s-au format trei state independente - Azerbaidjan, Georgia și Armenia. Din cauza faptului că armenii nu aveau o capitală proprie, la 29 mai 1918, Consiliul Național al Azerbaidjanului a cedat orașul Irevan pentru a crea acolo capitala armeană.

Prima republică democratică din lumea islamică și-a îndeplinit cu onoare sarcina istorică complexă. S-au format parlamentul și guvernul Azerbaidjanului, s-a format aparatul de stat, s-au definit granițele țării, s-a adoptat steagul, imnul și stema, s-a creat armata națională, s-a acordat o atenție deosebită dezvoltării educației și culturii. A fost fondată prima universitate din Azerbaidjan, au fost realizate lucrări de o importanță excepțională din punct de vedere al istoriei gândirii sociale, care au deschis calea pentru progresul cultural al oamenilor în următorii ani.

Legile adoptate de parlament, care tocmai și-a început activitatea, au jucat un rol fundamental în consolidarea independenței naționale, asigurarea dezvoltării politice, economice și culturale a țării și întărirea principiilor democratice. În acea perioadă s-au creat instituții democratice, s-a lucrat mult în domeniul construirii armatei, pentru prima dată în Orientul musulman femeilor li s-a acordat dreptul de vot.

Republica Democrată Azerbaidjan, care din primele zile de existență s-a bazat pe principiile democrației și egalității oamenilor, oferind drepturi egale tuturor cetățenilor, a eliminat inegalitatea rasială, națională, religioasă și de clasă.

Republica Democrată Azerbaidjan a fost un exemplu al primei republici parlamentare și al primului stat democratic, legal și laic din lumea turcică și islamică.

Într-o perioadă scurtă au fost făcuți pași importanți care au vizat recunoașterea Republicii ca subiect al sistemului de relații internaționale, protejarea intereselor naționale în plan diplomatic.

În ianuarie 1919, o delegație RDA condusă de Alimardan-bey Topciubașov, președintele parlamentului, a fost trimisă la Conferința de pace de la Paris. Scopul principal a fost obținerea recunoașterii internaționale a Republicii Democrate Azerbaidjan ca stat suveran. Datorită muncii asidue depuse de delegație în condiții dificile, RDA a fost recunoscută de facto de comunitatea internațională. În același an, s-a constituit Ministerul Afacerilor Externe al RDA, iar data înființării acestuia - 9 iulie, este sărbătorită ca Ziua Diplomatului.

Primul care a recunoscut oficial Republica Democrată Azerbaidjan a fost Imperiul Otoman (4 iunie 1918). La 11 ianuarie 1920, la Conferința de pace de la Paris, țările Antantei au recunoscut de facto independența Azerbaidjanului. Pe 22 aprilie, guvernul RDA a emis o lege privind misiunile diplomatice ale RDA în țările din Europa de Vest, precum și din SUA și Rusia Sovietică. Următoarele misiuni străine au fost deschise la Baku: Anglia, Belgia, Grecia, Georgia, Danemarca, Italia, Lituania, Persia, Polonia, SUA, Ucraina, Finlanda, Franța, Elveția, Suedia.

La 23 de luni de la promulgarea Declarației de Independență și la trei luni de la recunoașterea de facto pe arena internațională, Republica Azerbaidjan a fost ocupată de trupele Rusiei bolșevice.

În ciuda faptului că Republica Democrată Azerbaidjan a existat doar 23 de luni, a lăsat o amprentă de neșters în istoria statalității naționale, întărind sentimentele de libertate și independență în sufletul poporului și a pus o bază de încredere pentru continuarea independenței Republicii.

Fondatorii Republicii Democrate Azerbaidjan au fost ulterior reprimați de autoritățile sovietice, unii dintre ei au devenit victime ale terorismului armean, iar alții au fost nevoiți să-și părăsească patria și să-și găsească sfârșitul în țări străine. Dar munca lor nu a fost zadarnică. Republica modernă Azerbaidjan, după ce și-a restabilit independența în 1991, și-a păstrat steagul, stema și imnul Republicii Democrate Azerbaidjan. Republica independentă Azerbaidjan este succesorul legal al Republicii Democrate Azerbaidjan.

Liderul Național al Azerbaidjanului, Heydar Aliyev, care a apreciat în mod deosebit locul și rolul Republicii Democrate Azerbaidjan în istoria noastră, a spus: „Ziua formării Primei Republici Democrate ne este dragă, de aceea am declarat-o Ziua Independenței de Stat a Azerbaidjanului - Ziua Republicii, aceasta este sărbătoarea noastră națională.”

După restabilirea independenței țării, care și-a păstrat suveranitatea, Liderul Național Heydar Aliyev a luat măsuri decisive pentru a proteja statalitatea azerbaidjană și a instalat stabilitatea socială și politică în țară. Principala creație a Marelui Lider Heydar Aliyev este statul independent modern Azerbaidjan, care a pornit pe calea dezvoltării progresive.

Această politică a Liderului Național este continuată cu succes de Președintele Republicii Azerbaidjan Ilham Aliyev. Prin ordinul șefului statului, anul 2018 a fost declarat „Anul Republicii Democrate Azerbaidjan”, în care au fost sărbătoriți solemn cei 100 de ani ai RDA. Poporul nostru sărbătorește data formării Republicii Democrate Azerbaidjan pe 28 mai - Ziua Independenței - ca sărbătoare națională.

Dr. Huseyn N. Najafov,

Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar

al Republicii Azerbaidjan în România