O creştere bruscă a numărului de naşteri premature în unele zone din Ucraina a fost observată de medici în timp ce conflictul intră în a doua lună, relatează luni BBC.

Clinici prenatale din Harkov şi Lviv au declarat pentru BBC că rata naşterilor premature s-a dublat sau s-a triplat în ultimele câteva săptămâni, ca urmare a stresului şi a problemelor medicale asociate războiului.

Polina s-a născut în clinica regională perinatală din Harkov, cântărind doar 630 de grame. Greutatea medie pentru o fetiţă care se naşte la termen este de cinci ori mai mare.

Viktoria, care cântăreşte 800 de grame, s-a născut în spitalul perinatal din Lviv la începutul lunii martie, împreună cu sora ei geamănă, Veronika, după ce mama lor a fugit din Kiev. Viktoria tocmai a depăşit primul kilogram.

Aceste două fetiţe, una refugiată, cealaltă luptându-se să trăiască într-un oraş bombardat de forţele ruse, scot la iveală alegerile obositoare cu care se confruntă mamele şi doctorii din Ucraina.

Irina Kondratova, directorul medical care se ocupă de îngrijirea Polinei, a declarat că numărul naşterilor premature a crescut de trei ori comparativ cu rata normală la clinica ei din Harkov, iar în prezent constituie 50% din toate naşterile.

"Infecţii, lipsa ajutorului medical, alimentaţie proastă - războiul creează un risc de naştere prematură", a spus dr. Kondratova. "Rata noastră de natalitate prematură era deja ridicată, pentru că aveam o mulţime de paciente din Doneţk şi Lugansk.

"În zonele de conflict, femeile petrec mult timp în subsoluri aglomerate, unde infecţiile sunt active. De asemenea, este mai greu pentru femei să aibă acces la ajutor medical în caz de necesitate", a adăugat ea.

În timp ce procentul de naşteri premature din clinica sa a crescut, Irina a spus că numărul total al pacientelor sale s-a micşorat, deoarece femeile fug de luptele din Harkov.

În Lviv, departe de liniile de front, s-a observat un aflux.

Mama Viktoriei, Irina Zelena, a fugit din Kiev la Lviv, chiar înainte de a naşte. "Am plecat din cauza bombardamentelor în masă", a spus ea adăugând că a fost "într-un adăpost în tot acest timp".

Ea crede că stresul petrecut în primele zile ale războiului într-un buncăr a contribuit la naşterea Viktoriei - şi a sorei ei gemene, Veronika - cu mai mult de şapte săptămâni mai devreme.

Pe coridor, în salonul prenatal, Olga Bogadiza este însărcinată în şase luni şi aşteaptă la rândul său gemeni. Şi ea a fugit din Kiev, disperată să găsească un loc sigur pentru a-şi aduce pe lume copiii, departe de bombardamente şi de stări de asediu.

A avut nevoie de trei zile pentru a ajunge la Lviv, iar în tot acest timp nu a putut să mănânce sau să bea de frică. "Aţi auzit expresia "frică animalică"?, a întrebat ea. "Nu este ca frica de durere sau de a naşte - e o frică de te doare pielea. Eşti atât de speriat încât nu poţi să mănânci sau să gândeşti. Când am ajuns la Lviv, doctorul a spus că am slăbit 3,5 kilograme şi că vieţile bebeluşilor mei erau în pericol pentru că dezvoltarea lor se oprise", a spus ea. Gemenii ei au început să crească din nou. Fiul ei de cinci ani o întreabă la fiecare vizită când se vor naşte fraţii lui.

Olga este din Rusia, iar soţul ei e ucrainean. Copiii reprezintă pentru ei un refugiu al iubirii de care se agaţă în timp ce ţările lor sunt în război.

Dar, pe măsură ce rachetele ruseşti lovesc ţinte din Lviv, a avea grijă de bebeluşi fragili, precum Viktoria şi Polina, este o provocare.

În Harkov, dr. Kondratova a declarat că personalul a luat decizia de a rămâne în secţia de terapie intensivă cu cei mai mici copii, chiar şi după avertismentele de raid aerian. "Nu poţi să duci un copil de 600 de grame la subsol", a spus ea. "Ar fi un drum fără întoarcere. Aşa că stăm cu copiii şi trăim alături de ei bombardamentele", a adăugat medicul.

Pentru mama Viktoriei, Irina, sirenele de raid aerian reprezintă o dilemă dificilă. Sora Viktoriei, Veronika, a ieşit de la terapie intensivă şi stă în salon cu mama ei. Când sună sirena, Irina o duce în adăpostul antiaerian - însă este nevoită să o lase pe Viktoria în urmă, în incubator, pentru că este prea fragilă pentru a fi mutată.

"Emoţional, este foarte greu", a spus Irina. "Este ca şi cum mi-aş rupe inima în două. Un copil vine cu mine, celălalt rămâne cu medicii. Mă întreb mereu: e totul în regulă? Cum se simte? Dar, în această situaţie, nu trebuie decât să fim puternici", a adăugat ea.

Spitalul din Lviv - un oraş considerat cândva un refugiu sigur în faţa conflictului - a baricadat deja câteva ferestre cu saci cu nisip, iar în prezent construieşte şi un buncăr subteran, special pentru a putea găzdui cei mai fragili pacienţi, în incubatoare.

Spitalele au fost o ţintă în acest război, iar personalul medical este îngrijorat.

În cadrul acestui conflict care ţine cu sufletul la gură lumea întreagă, bebeluşi precum Viktoria şi Polina duc propria luptă pentru supravieţuire. Irina mângâie mâna fiicei ei în interiorul incubatorului. "Este ucraineană", a spus Irina. "Şi va câştiga". AGERPRES/(AS - autor: Dana Purgaru, editor: Mariana Ionescu, editor online: Ada Vîlceanu)