Ministerul Justiţiei a catalogat ca fiind "calomnioase şi denigratoare" afirmaţiile comunităţii Declic că MJ se opune modificării legii care ar trimite la închisoare violatorii de copii şi susţine că proiectul de lege aflat în dezbatere în Parlament are grave deficienţe din punctul de vedere al tehnicii legislative.

Săptămâna trecută, comunitatea Declic a cerut explicaţii publice ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, după ce ministerul condus de acesta ar fi dat aviz negativ proiectului de lege care încadrează ca viol orice act sexual al unui adult cu un copil mai mic de 16 ani.

În replică, MJ a dat publicităţii luni un comunicat în care acuză comunitatea Declic că duce o campaniei denigratoare şi face afirmaţii calomnioase la adresa Ministerului Justiţiei.

De asemenea, MJ susţine că nu poate bloca o iniţiativă legislativă în Parlament, iar proiectul aflat în dezbatere parlamentară conţine grave deficienţe de tehnică legislativă:

* Ministerul Justiţiei a sprijinit şi sprijină în continuare orice demers instituţional sau legislativ care combate fenomenul agresiunilor sexuale împotriva minorilor;

* Ministerul Justiţiei va sprijini astfel de demersuri legislative în măsura în care ele nu sunt afectate de grave erori de tehnică legislativă, care pot submina însuşi scopul urmărit prin respectivele demersuri/proiecte legislative;

* Proiectul L494/2021 - Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Codului Penal conţine, din păcate, grave deficienţe din punctul de vedere al tehnicii legislative;

* Punctul de vedere al Ministerului Justiţiei, dacă este în prealabil însuşit de Guvern, asupra oricăror propuneri legislative are preponderent caracter tehnic, nu poate bloca procedura parlamentară (de adoptare sau de respingere a unei iniţiative legislative parlamentare), având rol consultativ. Ca atare, prin punctul său de vedere, Ministerul Justiţiei nu "blochează o lege care ar proteja copiii împotriva agresorilor sexuali", aşa cum fals se afirmă în acuzaţia calomnioasă la adresa Ministerului Justiţiei, Parlamentul, în calitate de unică autoritate legiuitoare a ţării, putând adopta - indiferent de punctul de vedere comunicat de Guvern - orice soluţie asupra propunerii legislative;

* Ministerul Justiţiei nu a comunicat încă un punct de vedere oficial asupra proiectului, în şedinţa comisiei parlamentare care a dezbătut proiectul. Poziţia Ministerului, exprimată la nivel de reprezentant tehnic, a fost aceea de a indica constructiv textele care, din punctul de vedere al tehnicii legislative, prezintă deficienţe şi trebuie îndreptate.

De asemenea, MJ face precizări şi pe fondul proiectului de lege:

* Codul penal, în forma sa actuală, nu exclude, ci face posibilă încadrarea unei fapte săvârşite asupra unui minor drept viol, atunci când ea constituie o astfel de infracţiune (a se vedea art.218 alin.(1) ultima teză Cod penal). Aprecierea asupra acestui aspect are loc prin raportare la fiecare cauză concretă în parte, organul judiciar fiind cel mai bine poziţionat (şi, de altfel, singurul în măsură) să determine, inclusiv ca urmare a dispunerii unei expertize medico-legale psihiatrice, dacă minorul avea discernământul necesar pentru a emite un consimţământ valabil.

Propunerea legislativă transfera această apreciere în sarcina legiuitorului, care nu ar putea-o face decât apelând la generalizări de la care nu se poate deroga (anume că toţi minorii care nu au împlinit 16 ani nu au discernământ). Această generalizare (valabilă doar în anumite cazuri particulare - minorii cu vârstă foarte fragedă, însă inexactă pentru toate celelalte) ar fi implicat asumarea unei marje de eroare, pentru situaţiile în care norma de drept nu corespunde situaţiei de fapt concrete, cu consecinţa calificării drept viol a unor fapte care nu prezintă caracteristicile acestei infracţiuni.

* Contrar celor susţinute în comunicatul Asociaţiei Declic, legislaţia penală română reglementează vârsta consimţământului sexual, ca regulă, la 16 ani şi, în situaţii particulare, la 18 ani. Consimţământul unui minor sub această vârstă este considerat viciat sau, după caz, inexistent şi fapta va constitui infracţiune (act sexual cu un minor - art. 220 Cp) sau, după caz, viol (art. 218 Cp). Împrejurarea că astfel de fapte nu constituie, în toate cazurile, infracţiunea de viol, a fost îndelung certificată de practică, fiind un element constant de politică penală fundamentată pe doctrină şi jurisprudenţă consacrată.

* Eronat se susţine, de asemenea, de către Asociaţia Declic, faptul că România ar fi "singura ţară din Europa" care a ales o astfel de opţiune de reglementare. Exemplu: Codul penal italian consacră, în mod similar, infracţiunile de violenţă sexuală (art. 609-bis - Violenza sessuale), respectiv act sexual cu un minor (art. 609 - quater - Atti sessuali con minorenne). Totodată, Codul penal elveţian prevede şi el infracţiunile de act sexual cu un minor (art. 187), respectiv viol (art. 190), precum şi alte incriminări adiacente, într-un mod care nu diferă substanţial de reglementarea din Codul penal român.

* Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului la care se face referire în comunicatul Asociaţiei Declic, din cauza M.G.C. împotriva României, reclama - în realitate - o problemă de aplicare a legii, arătându-se în mod expres împrejurarea că "Codul penal român (...) defineşte violul într-un mod care nu diferă semnificativ de formularea existentă în legile altor state membre" (par. 63) şi că "problema se află în practica instanţelor" (par. 65). Concret, s-a constatat faptul că instanţa nu a luat în calcul concluziile expertizei psihiatrice asupra victimei, concluzii care arătau că minora nu avea suficient discernământ, ca urmare a vârstei fragede.

* În ceea ce priveşte soluţiile organelor judiciare prin raportare la cauze concrete, Ministerul Justiţiei - în virtutea principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat - nu are competenţa de a interveni. Situaţii precum cele prezentate uneori în mass-media sunt dintre cele excepţionale/extreme, dar, potrivit principiilor de tehnică legislativă, normele de incriminare trebuie să prezinte supleţea necesară pentru a permite organelor judiciare să fie aplicate în mod corespunzător, atât în aceste situaţii extreme semnalate, cât şi în celelalte tipuri de speţe. Or, reglementarea actuală prezintă deopotrivă fermitatea şi supleţea necesare pentru a se adapta fiecărei situaţii în parte, caracteristică pe care soluţia din propunerea legislativă în discuţie nu o îndeplineşte. După cum spunea marele profesor V. M. Ciobanu, eroarea frecventă care se face în aplicarea legii este aceea de a încerca să introduci realitatea în norma juridică, în loc să aplici norma juridică realităţii. Aceasta este, în esenţă, arta de căpătâi a magistraturii, care nu poate fi suplinită de modificări legislative punctuale rigide şi necorelate cu ansamblul reglementărilor din care fac parte.

* Avem serioase dubii cu privire la afirmaţia Asociaţiei Declic conform căreia motivul pentru care România "a ajuns (...) pe primul loc în Uniunea Europeană la numărul de copii abuzaţi sexual şi la numărul de minori traficaţi" este acela că legiuitorul nu a instituit prezumţia absolută a lipsei de discernământ a minorului sub vârsta de 16 ani, prin calificarea automată a oricărui act sexual cu o persoană mai mică de 16 ani ca viol. Considerăm că, pentru soluţionarea eficientă a unei probleme, un prim şi extrem de important pas este identificarea corectă a cauzelor acesteia. Or, îndreptarea atenţiei publice exclusiv asupra unei pretinse lacune legislative, ignorându-se cauzele reale ale fenomenului, fac posibilă propagarea acestuia.

* În acest context, atragem atenţia asupra faptului că înăsprirea legii penale, oricât de departe ar merge, nu poate suplini aspecte precum activitatea de aplicare eficientă a acesteia în practică ori alte tipuri de măsuri de prevenţie care trebuie luate împotriva acestui fenomen social (educative, social-economice etc.).

* Ministerul Justiţiei împărtăşeşte îngrijorarea legiuitorului primar, a opiniei publice şi a sistemului judiciar în ansamblu cu privire la infracţiunile contra libertăţii şi integrităţii sexuale a minorilor. Reţine, însă, faptul că - potrivit Raportului Inspecţiei judiciare, declanşat de CSM şi ca urmare a sesizărilor făcute de Ministerul Justiţiei - "s-a constatat că, în cele mai multe dosare penale având ca obiect sesizări formulate după data pronunţării hotărârii CEDO în cauza M.G.C. împotriva României, au fost dispuse şi efectuate expertize psihologice (n.n. psihiatrice) asupra victimelor minore în vederea identificării indicilor de comportament al copilului abuzat" (pag. 285 din Raport) şi că, spre deosebire de situaţii similare în care fapta a fost încadrată ca act sexual cu un minor, cazurile în care instanţele s-au folosit de expertiza medico-legală psihiatrică au fost apreciate drept viol (pag. 310 din Raport). În acest context, Ministerul Justiţiei are rezerve cu privire la necesitatea şi oportunitatea modificării legislaţiei în scopul înlăturării unor posibile aplicări (particulare) eronate ale legii.

* În plan extins, acest proiect se înscrie în tendinţa generală de a blama legea şi, din păcate, de a o modifica intempestiv pentru a suplini deficienţele care ţin de aplicarea ei în concret, superficialitatea unor anchete şi judecăţi ş.a.m.d. După cum am arătat, modificarea legislativă nu suplineşte aceste deficienţe de aplicare a legii. AGERPRES/(AS-autor: Eusebi Manolache, editor: Mihai Simionescu, editor online: Irina Giurgiu)