Relaţia pe care o are un cuplu format din persoane de acelaşi sex intră în sfera noţiunii de 'viaţă privată', precum şi a noţiunii de 'viaţă de familie', precizează judecătorii Curţii Constituţionale a României în motivarea deciziei prin care au admis sesizarea referitoare la articolul din Codul civil privind nerecunoaşterea căsătoriilor dintre persoane de acelaşi sex.

"Aplicând cele dispuse de instanţa europeană în interpretarea normelor europene, Curtea Constituţională constată că relaţia pe care o are un cuplu format din persoane de acelaşi sex intră în sfera noţiunii de 'viaţă privată', precum şi a noţiunii de 'viaţă de familie', asemenea relaţiei stabilite într-un cuplu heterosexual, fapt ce determină incidenţa protecţiei dreptului fundamental la viaţă privată şi de familie, garantat de articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, de articolul 8 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de articolul 26 din Constituţia României. Bucurându-se de dreptul la viaţă privată şi de familie, persoanele de acelaşi sex, care formează cupluri stabile, au dreptul de a-şi exprima personalitatea în interiorul acestor relaţii şi de a beneficia, în timp şi prin mijloacele prevăzute de lege, de o recunoaştere legală şi judiciară a drepturilor şi îndatoririlor corespunzătoare", notează judecătorii constituţionali.

Prin urmare, se arată în motivare, Curtea constată că dispoziţiile articolului 277 alineatul (2) din Codul civil, potrivit cărora "căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România" nu pot constitui temeiul pentru autorităţile competente ale statului român de a refuza acordarea dreptului de şedere, pe teritoriul României, soţului - resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene şi/sau al unui stat terţ, persoană de acelaşi sex, care este legat printr-o căsătorie, legal încheiată pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, cu un cetăţean român, cu domiciliul ori reşedinţa în România, sau cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, care are dreptul de rezidenţă în România, pentru motivul că dreptul intern român nu prevede/recunoaşte căsătoria între persoane de acelaşi sex.

Pe 18 iulie, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului 277 alineatul (2) şi (4) din Codul civil, text cu denumirea marginală "Interzicerea sau echivalarea unor forme de convieţuire cu căsătoria", având următorul cuprins: "(2) Căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România. (...)"; "(4) Dispoziţiile legale privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rămân aplicabile".

În iulie 2016, Asociaţia ACCEPT şi Coaliţia antidiscriminare au prezentat cazul soţilor Relu Adrian Coman şi Robert Clabourn Hamilton, cetăţean american, care au dat în judecată statul român în urma refuzului de recunoaştere a căsătoriei lor care a fost oficiată în 2010 la Bruxelles.

Ulterior, pe 29 noiembrie 2016, CCR, sesizată în acest caz, a decis suspendarea cauzei până la primirea răspunsurilor la un set de întrebări adresate CJUE, stabilind ulterior mai multe termene de control.

Pe 5 iunie 2018, CJUE a stabilit, în cauza privindu-i pe cetăţeanul român Relu Adrian Coman şi pe partenerul său de acelaşi sex, cetăţeanul american Robert Clabourn Hamilton, că statele membre ale Uniunii Europene nu pot împiedica libertatea de şedere a unui cetăţean al UE prin refuzul de a acorda soţului său de acelaşi sex, cetăţean al unei ţări non-UE, un drept de şedere derivat pe teritoriul lor.

Sesizată de CCR, CJUE arată că noţiunea de "soţ", în sensul dispoziţiilor dreptului Uniunii privind libertatea de şedere a cetăţenilor UE şi a membrilor familiilor lor, include soţii de acelaşi sex.

Deşi statele membre sunt libere să autorizeze sau să nu autorizeze căsătoria homosexuală, ele nu pot împiedica libertatea de şedere a unui cetăţean al Uniunii prin refuzul de a acorda soţului său de acelaşi sex, cetăţean al unei ţări non-UE, un drept de şedere derivat pe teritoriul lor, a statuat CJUE.

Curtea afirmă însă că obligaţia unui stat membru de a recunoaşte, exclusiv în scopul acordării unui drept de şedere derivat unui cetăţean al unui stat non-UE, o căsătorie homosexuală încheiată într-un alt stat membru conform dreptului acestui stat nu aduce atingere instituţiei căsătoriei în acest prim stat membru şi nu impune acestui stat membru să prevadă, în dreptul său naţional, instituţia căsătoriei homosexuale. AGERPRES/(AS - autor: Mihai Stoica, editor: Antonia Niţă)