Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ) a anunţat, luni, că a fost finalizată analiza modificărilor aduse Codului de procedură penală, inclusiv prin consultarea unităţilor de parchet şi a structurilor specializate, fiind identificate 33 de articole de lege care prezintă elemente de neconstituţionalitate.

"Articolele de lege criticate se referă la aspecte esenţiale ale procesului penal, respectiv: prezumţia de nevinovăţie; caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal; dreptul la apărare; drepturile persoanei vătămate; drepturile inculpatului; efectuarea unei anchete efective. Principalele observaţii au în vedere încălcarea standardelor privind calitatea legilor referitoare la claritate, coerenţă şi predictibilitate, nerespectarea exigenţelor în materie de redactare legislativă consacrate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, afectarea principiilor securităţii juridice şi a încrederii legitime în dispoziţiile legii prin lipsa de rigurozitate a unor texte", se arată într-un comunicat al Parchetului General transmis AGERPRES.

Potrivit analizei efectuate, articolul referitor la prezumţia de nevinovăţie conţine mai multe alineate care au formulări neclare sau prevederi impredictibile.

"Alin. 3 are o formulare neclară întrucât nu rezultă dacă toate interdicţiile vizează numai autorităţile publice, ori dacă autorităţilor publice li se aplică numai teza a treia (privind informaţiile); în acest din urmă caz, dacă interdicţia priveşte pentru primele două teze (comunicări şi declaraţii) orice persoane, atunci contravine dreptului la liberă exprimare (...); alin. 4 are o formulare redundantă: 'interesul descoperirii şi aflării adevărului în cauză'; alin. 5 reia în mod inutil dispoziţii din alin. 3; alin. 6 are un conţinut impredictibil: 'persoane afectate de modalităţi': nu se poate stabili care este conduita pe care legea o interzice. Prin urmare, textul articolului în discuţie încalcă standarde privind calitatea legilor referitoare la claritate, coerenţă şi predictibilitate", precizează PÎCCJ.

Conform aceleiaşi surse, al doilea alineat al articolului 8, referitor la caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal, încalcă mai multe prevederi constituţionale. De asemenea, al doilea alineat al articolului 10, referitor la dreptul la apărare, intră în contradicţie cu alte prevederi ale Codului de procedură penală.

Analiza mai arată că la articolul 15, ce priveşte condiţiile de punere în mişcare sau exercitare a acţiunii penale, înlocuirea sintagmei "presupunere rezonabilă" cu "indicii temeinice" face ca standardul de probaţiune pentru dobândirea calităţii de suspect să fie mai ridicat decât cel de inculpat.

PÎCCJ se mai referă, printre altele, la art. 61 alin.1, care prevede că "ori de câte ori există probe sau indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni sunt obligate să întocmească un proces verbal despre împrejurările constatate".

"Această modificare îngrădeşte modul de sesizare din oficiu al organului de constatare care trebuie să îşi întemeieze sesizarea pe baza unor probe la un moment exterior procesului penal. Probele ori indiciile temeinice nu pot exista, în toate cazurile, înainte de constatarea unei infracţiuni. Actul de sesizare este actul iniţial al procedurii, creându-se astfel cadrul necesar investigării, abia ulterior putând fi strânse şi administrate probe. Se descurajează sesizările organelor de control şi ale autorităţii publice, cum sunt inspectorii ANAF sau controlorii financiari ai Curţii de Conturi, iar standardul de probă impus împiedică cercetarea şi combaterea criminalităţii", au concluzionat procurorii.

Din analiză mai reiese că alte modificări aduse Codului de procedură penală restrâng în mod nejustificat dreptul persoanei vătămate de a fi informată despre stadiul urmăririi penale, dar acordă inculpatului dreptul de a fi informat despre data şi ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi, putând să asiste inclusiv la audierea părţilor vătămate, părţilor civile, efectuarea unor percheziţii sau alte acte.

"Sunt contrazise orice principii elementare ale investigaţiei penale prealabile judecăţii, transformându-se activitatea de investigaţie penală într-o activitate publică şi lipsită de orice confidenţialitate. Spre exemplu, procurorul va trebui să încunoştinţeze inculpatul despre faptul că va efectua o percheziţie domiciliară la un alt inculpat sau o altă persoană fără a exista nicio garanţie de păstrare a confidenţialităţii", argumentează reprezentanţii PÎCCJ.

Ei consideră neconstituţionale şi prevederi ale unor articole referitoare la probe şi mijloace de probă, consemnarea declaraţiilor sau supraveghere tehnică, în ultimul caz fiind vorba de eliminarea posibilităţii de a folosi ca probe o serie de înregistrări.

"Alineatul (3) (al art.139 - n.r.) stabileşte că 'înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părţi şi de subiecţii procesuali principali, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii', eliminându-se astfel posibilitatea de a folosi ca probe orice alte înregistrări dacă nu sunt interzise de lege. Prin această modalitate se elimină un mijloc de probă important, fiind încălcat art. 131 alin. (1) din Constituţie privind ordinea de drept şi interesele generale ale societăţii", precizează sursa citată.

Printre articolele apreciate ca fiind neconstituţionale se mai numără cele referitoare la informarea persoanei supravegheate, efectuarea percheziţiei domiciliare şi a celei informatice, condiţiile de dispunere a controlului judiciar, denunţul sau sesizarea din oficiu, dar şi cel privind stabilirea unui termen de maxim un an de la data începerii urmăririi penale cu privire la faptă pentru ca procurorul să procedeze la începerea urmăririi penale faţă de persoană sau la clasarea cauzei.

"Aceste dispoziţii sunt de natură să încalce prevederile constituţionale referitoare la legalitatea procesului penal. Introducerea unei limite maxime de un an, în care organele de urmărire penală sunt obligate fie să dispună începerea urmăririi penale cu privire la persoană, fie să claseze cauze, aduce o atingere gravă posibilităţii de a investiga infracţiunile grave, a căror complexitate nu permite strângerea tuturor probelor necesare pentru dovedirea vinovăţiei în acest interval", se arată în analiză. AGERPRES/(AS - autor: George Onea, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Gabriela Badea)