Direcţia Naţională Anticorupţie spune că anumite modificări făcute la Codul de procedură penală vor aduce neclarităţi care pot da naştere la interpretări în favoarea inculpatului şi vor îngreuna anchetele penale.

"Ca urmare a adoptării recentelor modificări la Codul de procedură penală - instrument esenţial pe care procurorii îl au la îndemână pentru a contribui la descoperirea şi tragerea la răspundere a persoanelor care comit infracţiuni - procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie au realizat o evaluare a impactului pe care aceste modificări le vor avea asupra investigaţiilor penale, în situaţia în care aceste modificări vor intra în vigoare", precizează DNA într-un comunicat transmis vineri AGERPRES.

Potrivit DNA, cele mai recente modificări aduse Codului de procedură penală de către Parlament au fost adoptate fără a ţine seama de observaţiile şi propunerile formulate de către Consiliul Superior al Magistraturii şi de asociaţiile profesionale ale judecătorilor şi procurorilor, fără a exista o consultare şi o colaborare reală cu instituţiile judiciare învestite cu aplicarea legislaţiei penale.

Procurorii anticorupţie vin cu o serie de exemple de modificări ce, susţin ei, vor îngreuna anchetele penale.

* Modificarea articolului 83 Cod procedură penală, în sensul de a da drept suspectului şi inculpatului să asiste la audierile martorilor, va îngreuna efectuarea urmăririi penale, având în vedere că, în numeroase situaţii, martorii vor fi intimidaţi de prezenţa autorului infracţiunii, mai ales în situaţiile în care se află în relaţie de subordonare faţă de acesta, cum se întâmplă în situaţia infracţiunilor de abuz în serviciu şi corupţie, precizează DNA.

În prezent, legea dă dreptul avocatului să asiste la aceste audieri, garanţie absolut suficientă pentru dreptul la apărare al persoanei cercetate.

"Articolul 83 litera b1) prevede că inculpatul are 'dreptul de a fi încunoştinţat de data şi ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi'. Astfel, toată urmărirea penală se va efectua în prezenţa inculpatului, inclusiv audierea părţilor vătămate, părţilor civile, efectuarea unor percheziţii sau alte acte", explică anchetatorii.

Ei arată că sunt contrazise orice principii elementare ale investigaţiei penale prealabile judecăţii, transformându-se activitatea de investigaţie penală într-o activitate publică şi lipsită de orice confidenţialitate, procurorul urmând a trebui să încunoştinţeze inculpatul despre faptul că va efectua o percheziţie domiciliară la un alt inculpat sau o altă persoană fără a exista nicio garanţie de păstrare a confidenţialităţii, ceea ce duce la o încălcare a Constituţiei referitoare la dreptul unui proces echitabil.

* Modificarea art. 139 Cod procedură penală conduce la eliminarea, dintre mijloacele de probă, a înregistrărilor realizate cu respectarea legii, ceea ce va îngreuna dovedirea infracţiunilor.

* Modificarea art. 61 alineatul (1) referitor la actele încheiate de unele organe de constatare prevede că, "ori de câte ori există probe sau indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, aceste organe sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate".

Astfel, organele de control şi cele ale autorităţii publice (inspectorii ANAF sau controlorii financiari ai Curţii de Conturi) sunt organe de constatare care vor administra probe înaintea începerii urmăririi penale, deci în afara procesului penal, deşi acest atribut al administrării probelor aparţine organelor judiciare, arată DNA.

* Potrivit DNA, modificările aduse articolului 305 prin care se impune clasarea cauzei dacă, în termen de un an, procurorul nu începe urmărirea penală faţă de persoană sunt de natură să încalce prevederile constituţionale referitoare la legalitatea procesului penal, procurorii anticorupţie precizând că introducerea unei astfel de limite "aduce o atingere gravă posibilităţii de a investiga infracţiunile grave, a căror complexitate nu permite strângerea tuturor probelor necesare pentru dovedirea vinovăţiei în acest interval".

Anchetatorii explică faptul că în practica organelor judiciare există numeroase situaţii în care autorii unor infracţiuni extrem de grave (omor, viol, evaziune fiscală) nu au fost identificaţi în termen de un an de la începerea cercetărilor, iar clasarea cauzei într-o asemenea situaţie înlătură posibilitatea continuării cercetărilor şi elimină practic dreptul fundamental al părţii vătămate prin infracţiune de a obţine tragerea la răspundere penală a autorului şi repararea prejudiciului.

* Cu privire la modificarea articolului 143 Cpp, DNA precizează că restrânge dreptul organelor de urmărire penală de a folosi comunicaţii înregistrate obţinute legal pentru constatarea la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, fiind încălcate exigenţele constituţionale de claritate şi previzibilitate a legii, în condiţiile în care face referire la o procedură de completare a mandatului care nu este reglementată nicăieri în cuprinsul actului normativ.

De exemplu, arată sursa citată, dacă se descoperă că o persoană cercetată pentru săvârşirea unui omor fusese interceptată într-un alt dosar, de un alt organ judiciar, în perioada în care fusese ucisă victima, înregistrările nu pot fi folosite pentru a stabili dacă autorul s-a aflat în locul săvârşirii faptei.

* Procurorii mai susţin că articolul 146 indice 1 şi articolul 153 reduc competenţele proprii procurorului, deja limitate, în materia obţinerii datelor privind tranzacţiile financiare.

Astfel, articolul 153 alineatul 11 Cpp încalcă principiul legalităţii procesului penal, în condiţiile în care prevede că "datele privind situaţia financiară a persoanelor pot fi folosite ca probe numai împotriva persoanelor care au fost indicate în solicitarea procurorului", ceea ce împiedică folosirea unor probe obţinute în mod legal pentru dovedirea unor infracţiuni. Spre exemplu, dacă datele financiare obţinute în baza autorizării judecătorului cu privire la un om de afaceri dovedesc că acesta a dat mită unui funcţionar public, probele nu pot fi folosite împotriva acestuia. Această restrângere a posibilităţii aflării adevărului nu are nicio justificare obiectivă şi împiedică organele judiciare să îşi îndeplinească atribuţiile stabilite de Constituţie, spun procurorii.

*** Modificările Codului de procedură penală aduc, în opinia DNA, şi neclarităţi care pot da naştere la interpretări în favoarea inculpatului.

* Articolul 10 alineatul (2) introduce obligaţia de a asigura suspectului/inculpatului şi avocatului "timpul necesar pregătirii apărării, care nu poate fi mai mic de 3 zile, cu excepţia luării sau judecării măsurilor preventive, când termenul nu poate fi mai mic de 6 ore, şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, prin punerea la dispoziţie şi comunicarea întregului material de urmărire penală în formă electronică".

Potrivit DNA, acesta este în contradicţie cu art. 94 alineatele (1), (4) şi (7) care va avea următorul cuprins: ''(7) În vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoştinţă de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfăşurate în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi privind măsurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participă''.

* Procurorii anticorupţie fac referire şi la modificarea articolului 172 alineatele (4) şi (7), care prevăd că: "expertiza se efectuează de către experţi autorizaţi sau recunoscuţi din ţară sau din străinătate", precizând că noţiunea de "expert recunoscut" nu este definită.

* Articolul 211 alineatul 5 stabileşte că "instanţa de judecată, în cursul judecăţii, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpat, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1) pe o perioadă de cel mult 30 de zile care poate fi prelungit cu cel mult 150 de zile''. Aceste dispoziţii (...) încalcă exigenţele constituţionale de claritate şi previzibilitate a legii, în condiţiile în care normele se contrazic, fiind imposibilă punerea lor în aplicare, precizează DNA.

Astfel primul text prevede că în cursul judecăţii măsura controlului judiciar se poate lua pe o perioadă de cel mult 30 de zile şi poate fi prelungită cu 150 de zile, iar cel de-al doilea stabileşte o durată a controlului judiciar în cursul judecăţii de 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii până la 5 ani de la momentul trimiterii în judecată. Totodată, art. 211 Cpp reduce nejustificat termenul pentru care poate fi luată măsura preventivă a controlului judiciar, dar şi termenul maxim al acesteia, menţionează procurorii. AGERPRES/(AS - autor: Mihai Stoica, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Anda Badea)