Curtea Constituţională a României (CCR) a fost chemată de mai multe ori, în anul 2017, să se pronunţe cu privire la posibila existenţă a unor conflicte juridice de natură constituţională între diferite instituţii ale statului, precum şi asupra unor excepţii de neconstituţionalitate ridicate în cadrul controlului anterior promulgării.

Sesizări au fost formulate în cazul anchetei începute de DNA cu privire la modul în care a fost adoptată OUG 13/2017, în cazul refuzului procurorului şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, de a se prezenta în faţa Comisiei speciale de anchetă privind alegerile din 2009 sau în cazul anchetei efectuate de procurorii anticorupţie în dosarul "Belina".

Curtea Constituţională s-a pronunţat în ultimul an şi asupra unor excepţii de neconstituţionalitate ridicate cu privire la diferite acte normative şi articole din legislaţia civilă sau penală.

* Avocatul Poporului a sesizat CCR, pe 5 ianuarie, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului 2 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a ministerelor, conform căruia pot fi membri ai Executivului persoanele care nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în situaţie de incompatibilitate. Această prevedere legală nu i-a permis preşedintelui PSD, Liviu Dragnea, să ocupe funcţia de prim-ministru.

Instanţa constituţională a luat în discuţie sesizarea pe 4 mai, după mai multe amânări, respingând-o ca inadmisibilă deoarece motivele invocate constituie atât probleme de aplicare şi interpretare a legii, cât şi aspecte de legiferare. În motivarea deciziei, publicată ulterior, se precizează că, în opinia Curţii Constituţionale, interdicţia ca persoanele condamnate să facă parte din Guvern trebuie să înceteze, conform legislaţiei în vigoare, în caz de reabilitare, dezincriminare sau amnistie.

Potrivit CCR, Parlamentului, preşedintelui României sau Guvernului le revine, după caz, competenţa "de a interpreta textul legal criticat în cadrul raporturilor de drept constituţional aplicabile, în funcţie de reglementările de drept penal substanţial antereferite".

* CCR a înregistrat, pe 1 februarie, o sesizare a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) privind constatarea unui conflict juridic între puterile statului în legătură cu adoptarea OUG 13/2017. Sesizări similare au fost formulate, ulterior, de preşedintele Klaus Iohannis şi de Avocatul Poporului.

Instanţa Constituţională a discutat pe 8 februarie sesizările formulate de preşedintele Iohannis şi de CSM, stabilind cu majoritate de voturi că nu există conflict juridic de natură constituţională între puterile statului în urma adoptării ordonanţei de urgenţă privind modificarea Codurilor penale. Preşedintele CCR, Valer Dorneanu, a precizat atunci că, în urma dezbaterilor, s-a constatat că nu există conflict nici între autoritatea judecătorească şi Guvern şi nici între Parlament şi Guvern.

Pe 9 februarie a fost respinsă, ca devenită inadmisibilă, şi sesizarea Avocatului Poporului cu privire la OUG 13/2017.

* Preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, a sesizat Curtea Constituţională pe 8 februarie, în vederea constatării existenţei unui conflict juridic de natură constituţională între Guvernul României şi Ministerul Public, prin Direcţia Naţională Anticorupţie. În sesizare se arăta că în acest caz este vorba de un conflictul juridic "generat de demersurile procurorilor din cadrul DNA, constând în anchetarea circumstanţelor în care a fost elaborat proiectul de ordonanţă de urgenţă al Guvernului referitor la modificarea şi completarea Codului penal, respectiv a Codului de procedură penală, fapt care a creat blocaje instituţionale".

Pe 27 februarie, CCR a decis că prin ancheta DNA privind OUG 13 s-a perturbat buna activitate a Guvernului. "Practic, DNA s-a apucat să verifice în ce măsură au fost îndeplinite condiţiile de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă, în ce măsură s-a întrunit condiţia extraordinară, în ce măsură acea stare nu putea fi rezolvată altminteri, dacă s-a motivat sau nu urgenţa. A mai verificat dacă s-au primit toate avizele, de la Consiliul Legislativ, de la CSM, lucruri care exced autorităţii DNA. Aceste verificări se fac de către Curtea Constituţională, în cadrul controlului de constituţionalitate. Pe de altă parte, aceste lucruri s-au făcut în timpul desfăşurării procesului legislativ. (...) Prin aceasta, considerăm că s-a perturbat buna activitate a Guvernului şi s-au perturbat şi relaţiile care trebuie să existe între cele trei autorităţi - judecătorească, executivă şi legislativă", a explicat atunci preşedintele CCR, Valer Dorneanu.

În motivarea deciziei, publicată pe 10 martie, se arată că aprecierea oportunităţii adoptării unei ordonanţe de urgenţă constituie un atribut exclusiv al legiuitorului delegat, putând fi cenzurat doar prin controlul parlamentar. În plus, instanţa constituţională a apreciat că tot ceea ce DNA a prezentat drept elemente materiale constitutive ale infracţiunilor sunt doar aprecieri personale sau critici formulate de autorii denunţului formulat cu privire la legalitatea şi oportunitatea actului adoptat de Guvern, iar prin decizia procurorului de începere a urmăririi penale s-a încălcat principiul separaţiei puterilor în stat.

* Pe 9 mai, Camera Deputaţilor a adoptat, cu 171 de voturi ''pentru'', 98 ''împotrivă'' şi o abţinere, modificarea Regulamentului propriu, în sensul introducerii obligativităţii persoanelor solicitate de a se prezenta la comisiile de anchetă parlamentară. Potrivit prevederilor adoptate, comisiile de anchetă pot cita orice persoană care lucrează în cadrul Guvernului sau celorlalte organe ale administraţiei publice şi poate avea cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei, iar persoanele citate sunt obligate să se prezinte în faţa comisiei.

Refuzul persoanelor invitate la comisia de anchetă de a furniza informaţiile solicitate sau de a pune la dispoziţia acesteia celelalte documente sau mijloace de probă deţinute, utile activităţii comisiei, poate fi considerat ca obstrucţionare sau împiedicare a aflării adevărului şi poate constitui temei pentru sesizarea organelor de urmărire penală, mai arată textul adoptat.

CCR a respins, pe 14 iunie, obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind completarea articolului 9 din Legea 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, formulată de 81 deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale PNL şi USR. Instanţa constituţională a decis că modificările legislative care obligă persoanele solicitate să se prezinte la comisiile parlamentare de anchetă nu încalcă principiul separaţiei şi echilibrul puterilor în stat.

CCR a constatat, totodată, că propunerea legislativă a fost elaborată cu luarea în considerare a jurisprudenţei în materie, reglementând prin lege, şi nu prin regulament parlamentar, posibilitatea invitării de către comisia de anchetă "a oricărei alte persoane (străine raportului constituţional dintre Parlament şi Guvern) care poate avea cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei şi care acceptă să fie audiată".

Pe 21 iunie, CCR a respins şi sesizările de neconstituţionalitate formulate de PNL şi USR privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor şi a Regulamentului activităţilor comune ale Camerei şi Senatului.

Curtea a statuat că plenitudinea funcţiei de control a Parlamentului trebuie exercitată cu respectarea competenţelor strict determinate de Constituţie. Întrucât Parlamentul exercită suveranitatea naţională (art.2 alin.(1) din Constituţie), fiind ales de către cetăţeni, şi este organul reprezentativ suprem al poporului român (art.61 alin.(1) din Constituţie), funcţia sa de anchetă se diferenţiază de ancheta penală.

CCR a mai stabilit că dispoziţiile criticate în sesizare realizează o distincţie între persoanele care fac parte din instituţii care se află sub control parlamentar şi care trebuie să se prezinte în faţa comisiilor de anchetă şi persoanele care ocupă funcţii de conducere în autorităţi ce nu se află sub control parlamentar, precum preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul-general al României.

CCR a discutat, pe 3 octombrie, cererile privind soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României, pe de o parte, şi Ministerul Public, parte a autorităţii judecătoreşti, pe de altă parte, formulate de preşedintele Senatului, respectiv de preşedintele Camerei Deputaţilor.

Curtea a constatat obligaţia şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi, de a se prezenta în faţa Parlamentului - Comisia specială de anchetă pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial - şi de a furniza informaţiile solicitate sau de a pune la dispoziţie celelalte documente sau mijloace de probă deţinute, utile activităţii comisiei.

"În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea a constatat că există un conflict juridic de natură constituţională între Parlamentul României, pe de o parte, şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de refuzul procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie de a se prezenta în faţa Comisiei speciale de anchetă a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial. În soluţionarea conflictului, Curtea a constatat obligaţia doamnei Laura Codruţa Kovesi de a se prezenta în faţa Parlamentului României - Comisia specială de anchetă a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial - şi de a furniza informaţiile solicitate sau de a pune la dispoziţie celelalte documente sau mijloace de probă deţinute, utile activităţii comisiei", a anunţat CCR printr-un comunicat.

În motivarea deciziei, publicată pe 3 noiembrie, CCR arată că Parlamentului îi revine sarcina de a reglementa instrumentele necesare îndeplinirii funcţiei sale de control, realizată prin intermediul comisiilor parlamentare. În opinia instanţei constituţionale, ar trebui stabilite prin lege o serie de garanţii privind modul în care comisiile parlamentare gestionează informaţiile ce nu au caracter public.

* Preşedintele Senatului, preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, a cerut CCR, la începutul lunii noiembrie, să constate şi să soluţioneze conflictul juridic de natură constituţională între Guvern, pe de o parte, şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, pe de altă parte, în cazul "Belina".

Pe 23 noiembrie, CCR a respins cererea preşedintelui Senatului, constatând că nu există conflict juridic între Guvern şi DNA ca urmare a cercetării privind legalitatea hotărârilor Executivului prin care părţi din insula Belina şi braţul Pavel au trecut din proprietatea statului în cea a judeţului Teleorman. Instanţa constituţională a constatat că hotărârile Guvernului din dosarul Belina sunt acte administrative individuale, care pot face obiectul cercetării în legătură cu stabilirea existenţei unor fapte penale care au precedat sau însoţit adoptarea/emiterea lor.

În motivarea deciziei, publicată ulterior, se precizează că, în ceea ce priveşte competenţa cercetării legalităţii actelor administrative, aceasta revine numai incidental instanţelor penale, fiind în general un atribut al instanţelor de contencios administrativ.

"Curtea reţine că, de principiu, competenţa cercetării legalităţii actelor administrative aparţine instanţei de contencios administrativ şi numai cu titlu incidental acestea pot fi cercetate de instanţa care judecă în materie penală în măsura în care în cauză este adusă o acuzaţie în materie penală cu privire la acte/fapte săvârşite în legătură cu emiterea actului respectiv. De aceea, nu poate fi acceptată nici susţinerea potrivit căreia această din urmă instanţă se substituie celei de contencios administrativ, întrucât obiectul principal al judecăţii sale este diferit, acesta având un alt scop/obiectiv", se arată în motivare.

În cazul criticii referitoare la anchetarea oportunităţii, împrejurărilor sau circumstanţelor emiterii unei hotărâri de Guvern, CCR a apreciat că unitatea de parchet nu are competenţa de a începe urmărirea penală în privinţa oportunităţii emiterii actului administrativ individual, însă are competenţa de a cerceta faptele de natură penală săvârşite în legătură cu emiterea acestuia.

Având în vedere că rolul constituţional al Ministerului Public este de a reprezenta interesele generale ale societăţii şi de a apăra ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, instanţa constituţională arată că procurorii nu pot interfera cu răspunderea politică a membrilor Guvernului şi trebuie "să se cantoneze strict în domeniul răspunderii penale a subiectelor de drept". CCR a constatat, în cazul de faţă, că urmărirea penală a fost realizată "prin aplicarea normelor procesual penale corespunzătoare".

***

* CCR a admis, pe 18 ianuarie, mai multe excepţii de neconstituţionalitate ale unor prevederi din Codul de procedură penală, una dintre ele referitoare la arestul la domiciliu.

"În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că este neconstituţională soluţia legislativă (...) care permite luarea măsurii arestului la domiciliu în condiţiile în care anterior inculpatul a fost arestat (preventiv sau la domiciliu) în aceeaşi cauză, în lipsa unor temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate. (...) Curtea a apreciat că, din modul de reglementare a măsurii arestului la domiciliu, aceasta reprezintă o afectare a drepturilor persoanei care, prin intensitate şi modul de aplicare/de punere în executare, afectează libertatea persoanei, având caracteristicile unei privări de libertate", se precizează într-un comunicat transmis AGERPRES.

* Instanţa constituţională a decis, pe 7 februarie, că proiectul de lege referitor la conversia creditelor în franci elveţieni este neconstituţional.

"Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a admis că legea este neconstituţională cel puţin din două mari motive. Primul este încălcarea gravă a principiului bicameralismului, în sensul că de la propunerea legislativă care a început la Senat şi până la actul adoptat de Camera decizională există o diferenţă substanţială. Senatul a adoptat legea în formula pe care au redactat-o iniţiatorii, iar la Camera Deputaţilor au fost modificate practic aproape (...) toate articolele. Or, potrivit practicii noastre constante, atunci când (...) se schimbă soluţiile substanţiale, se consideră că s-a încălcat principiul bicameralismului", a precizat, atunci, preşedintele CCR, Valer Dorneanu.

* CCR a admis, pe 4 aprilie, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 335 alineatul 1 din Codul penal, constatând că în acesta nu se incriminează şi fapta de conducere fără permis pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier, ci doar a unui autovehicul sau tramvai.

În opinia Curţii, conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier de o persoană care nu posedă permis de conducere prezintă pericol social ridicat şi aduce atingere unor valori sociale, iar dacă o asemenea faptă nu este descurajată prin mijloacele dreptului penal, are loc încălcarea unor valori fundamentale ocrotite de lege.

"Este în afara oricărui argument juridic raţional şi rezonabil ca o persoană care posedă permis de conducere, acordat pentru altă categorie decât tractoarele agricole sau forestiere, şi care conduce un asemenea vehicul pe drumurile publice să poată avea calitatea de subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal, în timp ce o persoană care nu deţine deloc permis de conducere şi care conduce pe drumurile publice un tractor agricol sau forestier să nu fie sancţionată penal", a precizat CCR.

* Instanţa constituţională a decis, pe 6 aprilie, că soluţia legislativă care nu permite contestarea măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituţională.

Curtea a constatat că în materia măsurilor de supraveghere tehnică, ce constituie o ingerinţă în viaţa privată a persoanelor supuse acestor măsuri, trebuie să existe un control ulterior dispunerii acestora, pe care persoana în cauză să îl poată accesa în scopul verificării îndeplinirii condiţiilor şi, implicit, a legalităţii măsurii respective. În consecinţă, reglementarea care exclude celelalte persoane, altele decât inculpatul, care nu au nicio calitate în dosarul penal sau au calitatea de suspect, de la posibilitatea accederii la o instanţă de judecată care să poată analiza acest aspect, constituie o încălcare a drepturilor constituţionale.

* CCR a respins, pe 6 iunie, excepţia ridicată cu privire la articolul 297 alineatul l din Codul penal, referitor la "fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos (...)" şi a considerat că nu este de competenţa Curţii să reglementeze pragul valoric al prejudiciului în cazul abuzului în serviciu.

"Revine legiuitorului sarcina de a reglementa valoarea pagubei şi gravitatea vătămării rezultate din comiterea faptei de 'abuz în serviciu' (...) Totodată, Curtea a reţinut că, dată fiind natura omisiunii legislative relevate, instanţa constituţională nu are competenţa de a complini acest viciu normativ, întrucât şi-ar depăşi atribuţiile legale, acţionând în sfera de competenţă a legiuitorului primar sau delegat, aceasta fiind singura autoritate care are obligaţia de a reglementa pragul valoric sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu", a precizat instanţa constituţională.

S-a constatat, totodată, că dispoziţiile art. 248 din Codul penal din 1969 sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

În motivarea deciziei, publicată ulterior, se arată că dispoziţiile penale în vigoare cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu "sunt formulate în sens larg şi în termeni vagi", ceea ce determină un grad sporit de impredictibilitate, această redactare "constituind premisa unor interpretări şi aplicări arbitrare".

* Soluţia legislativă din Codul de procedură penală, care exclude persoanele ce au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi de la dreptul de a refuza audierea în calitate de martor, este neconstituţională, a decis CCR pe 20 septembrie, constatând că, deşi legislaţia procesual penală română se numără printre cele care au creat un privilegiu de refuz al audierii pentru anumite categorii de persoane, legiuitorul român nu a reglementat acest drept într-o manieră clară, accesibilă şi previzibilă, întrucât categoriile de beneficiari nu sunt clar delimitate.

În motivarea deciziei, instanţa constituţională a apreciat că nu există nicio diferenţă relevantă, din punct de vedere moral, afectiv şi al dreptului la întemeierea familiei, între partenerii căsătoriţi legal şi cei implicaţi într-o uniune consensuală.

"Cu alte cuvinte, există 'viaţă de familie' şi în cazul unei relaţii de fapt echivalente căsătoriei, aşa încât Curtea Constituţională constată că raţiunea reglementării dreptului de refuz al audierii subzistă şi în cazul persoanelor care au (...) ori au avut relaţii asemănătoare acelora dintre soţi cu suspectul sau inculpatul, de vreme ce scopul substanţial al instituirii acestui drept îl reprezintă protecţia 'vieţii de familie', având o importanţă majoră în societate, indiferent de existenţa unei înregistrări formale. Aşa încât, câtă vreme principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, atunci Curtea constată că nu există niciun motiv obiectiv şi rezonabil pentru care persoanele care au (...) sau au avut relaţii asemănătoare acelora dintre soţi cu suspectul sau inculpatul să fie excluse de la exerciţiul dreptului de a refuza să dea declaraţii în calitate de martori în procesul penal", se menţionează în motivare.

* CCR a dezbătut, pe 3 octombrie, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de 38 de senatori PNL şi USR privind proiectul de modificare a Legii referendumului, pe care a admis-o parţial.

Curtea a apreciat că este întemeiată critica referitoare la faptul că, prin art. 6 alin. (5) fraza a doua din legea de modificare a Legii nr.3/2000, data organizării referendumului pentru revizuirea Constituţiei ar urma să fie stabilită de Guvern, fiind nesocotite, astfel, competenţele constituţionale conferite Parlamentului, prin art.151, în ceea ce priveşte dreptul de a declanşa un referendum naţional. De asemenea, s-a constatat că stabilirea unui termen de două zile în care Parlamentul să trimită Curţii Constituţionale proiectul legii de revizuire în vederea exercitării din oficiu a controlului de constituţionalitate, termen care se deduce din termenul de cinci zile de la data adoptării proiectului de lege de revizuire a Constituţiei, nu îşi găseşte nicio justificare în procedura urgentă ce caracterizează acest tip de control.

* CCR a admis, pe 9 noiembrie, o sesizare formulată de 50 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale USR, PMP şi PNL, hotărând că Legea privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale este neconstituţională.

Curtea a constatat că legea criticată contravine principiului bicameralismului, având în vedere că, ignorând scopul iniţial şi obiectul de reglementare al propunerii legislative, Camera Deputaţilor, for decizional în acest caz, a adoptat un număr important de amendamente, de natură să transforme în mod radical filosofia care a stat la baza iniţierii demersului legislativ. În acest mod, Senatul a fost exclus de la procesul de legiferare, care ar trebui să reprezinte opera întregului Parlament.

De asemenea, CCR a constatat că unele dintre textele cuprinse în legea supusă controlului nu întrunesc exigenţele impuse de principiul legalităţii.

* CCR a respins, pe 13 decembrie, sesizările USR şi PNL cu privire la Hotărârea Parlamentului nr. 69/2017 privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru legile Justiţiei.

Plenul Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate şi a constatat că hotărârea privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei este constituţională în raport cu criticile formulate.

"În motivarea soluţiei, Curtea a reţinut că, comisiile speciale comune, în calitate de organe de lucru ale Parlamentului, sunt reglementate, în mod expres, prin articolul 64 alineatul 4 din Constituţie, constituirea acestora nefiind limitată la domenii de activitate cu privire la care Parlamentul decide în şedinţă comună. În consecinţă, din raţiuni ce ţin de eficienţa, unitatea şi coerenţa demersului parlamentar în sensul elaborării unor propuneri legislative complexe, Parlamentul poate constitui asemenea comisii atât în privinţa legilor care se adoptă în şedinţă comună, cât şi în privinţa celor care se adoptă în şedinţă separată", se precizează într-un comunicat al CCR.

Curtea a mai arată că propunerile legislative astfel elaborate vor urma, în mod necesar, procedura de dezbatere şi adoptare în şedinţă comună sau separată, cu luarea în considerare a prevederilor articolelor 65, 74 şi 75 din Constituţie. Prin urmare, propunerile legislative, care fac obiectul Comisiei speciale comune, se adoptă în şedinţe separate, cu respectarea competenţelor Camerei de reflecţie şi a celei decizionale. AGERPRES/(AS - autor: George Onea, editor: Cătălin Alexandru,editor online: Irina Giurgiu)