Chimia s-a lăsat modelată pe parcursul istoriei, vechii egipteni, de exemplu, folosindu-se de ea pentru îmbălsămare a morților, extragerea metalelor din minereuri, fabricarea sticlei, fermentarea berii sau obținerea de leacuri pentru diverse boli.

Mesopotamienii au folosit-o pentru fabricarea cărămizilor din argilă arse la soare și a ceramicii, iar chinezii din perioada dinastiei Ming au fabricat hârtia din mătase și au prelucrat porțelanul.

Se știe că în corpul omului sunt o serie de elemente chimice, predominante fiind hidrogenul, oxigenul, carbonul, calciul și fosforul, dar punând toate aceste 'ingrediente' într-un recipient nu vom obține niciodată un om, iar simpla înșiruire a unor proteine care se regăsesc în amprenta genetică a unui individ nu ne vor oferi un genom.

Florina Ianculescu, profesor de Chimie la Colegiul Național Bănățean (CNB) din Timișoara, a relatat, pentru AGERPRES, că astfel de istorii însoțite de experimentele chimice, care sunt spectaculoase pentru copii, îi pot atrage mult spre știință, iar orele care ar putea să pară seci și plictisitoare devin mai atractive.

Dar numărul elevilor dintr-o clasă este mare, laboratoarele de chimie și fizică sunt tot mai puține și, din lipsă de spațiu, sunt adesea transformate în săli de clasă, iar experiențe în format clasic, cu reactivul în eprubetă, sunt tot mai rare.

'Astfel de experiențe se fac în mare parte demonstrativ, pentru că sunt foarte mulți copii la clasă. Sunt 30 de copii la noi și este greu de gestionat experimentul pe grupe de elevi. Ar fi mult mai de impact și mai motivațional pentru ei dacă s-ar lucra pe grupuri mici, de câte patru-cinci copii care să aibă propriul lui set de ustensile și propriul experiment de efectuat. Din păcate, nu mai putem face acest lucru. Experimentele pe care le facem sunt doar demonstrativ: fie cu profesorul în fața clasei, fie unul din elevi poate să facă acest experiment demonstrativ. În CNB avem un laborator de chimie dedicat, pe care nu îl împărțim ca sală de cursuri. Suntem vreo cinci profesori care ne rotim pe el și este greu într-o pauză de 10 minute să schimbi toate ustensilele de pe masă, să pregătești următorul experiment, să organizezi totul', detaliază Florina Ianculescu.

Ea spune că se vede pe chipurile elevilor că sunt pasionați și foarte atrași când vine vorba despre alambic, pahare gradate, eprubete, hârtie de turnesol, reactivi, pentru că știu că va urma un experiment care schimbă culorile în recipiente, uneori iese fum, alteori frige în palmă.

'Este practic metoda prin care ei pot să perceapă și să se deschidă și către noțiunile abstracte, teoretice. Dacă ei nu iau un prim contact cu ustensilele, cu substanțele, cu ceea ce înseamnă partea practică a chimiei, greu sunt deschiși către noțiunile abstracte și teoretice. Generația actuală este mult mai pragmatică și vor să vadă rostul a ceea ce învață, să găsească ulterior aplicabilitate. Practic, cam aceasta este și înseamnă a chimia: o știință experimentală, empirică. Ea a plecat de la experiment către teorie și nu invers', explică profesoara.

Cei din clasele mai mici sunt interesați de experimentele spectaculoase, care au vizibilitate mare și mai puțin experimentele unde trebuie să ai răbdare o jumătate de oră să se întâmple o transformare. Clasele mai mari au și înclinarea spre a vedea știința din spatele experimentului.

Laboratorul de Chimie al CNB are reactivi pentru cerințele de bază ale materiei, dar nu și pentru pregătirea concursurilor și a olimpiadelor școlare, unde partea practică la chimie ocupă 25% din ponderea concursului, iar unele substanțe chimice au regim special de utilizare. Pentru pregătirea elevilor în acest scop stau la dispoziție laboratoare performante ale Centrului de Excelență pentru Chimie care pregătește olimpicii de elită, precum și cele ale Universității de Vest Timișoara sau ale Universității Politehnica, cu care CNB are o colaborare consacrată.

'Nu avem reactivi pentru astfel de pregătire competițională și nici nu avem voie să-i deținem, pentru că mulți dintre ei sunt cu regim special, iar un laborator școlar nu îi poate avea. Mulți reactivi au fost încadrați ca precursori de droguri sau substanțe cu 'curiozitate ridicată' și nu mai avem voie să-i deținem. Însă avem o colaborare foarte, foarte bună cu universitatea și ne primesc acolo oricând dorim, pentru experimente, pentru studiu aprofundat, chiar și pentru partea teoretică ce necesită mai multă insistență decât la școală. Acolo compensăm ce nu putem oferi la școală. Astăzi, în ajutorul înțelegerii teoriei de la Chimie vin, pe lângă experimente chimice efectuate prin metodele clasice, cele digitale. Copiii sunt atrași mai degrabă de partea de chimie computațională, adică de a vedea ceea ce în eprubetă nu văd: o structură chimică, cum se combină ea, cum se descompune, cum apare suprafața unei reacții, cum apare un reactant la nivel microscopic. Deci de partea mai abstractă, pe care experimentul fizic nu o poate arăta. Le place partea de chimie combinată cu tehnologie. Avem dotări, tablă smart, videoproiector, laptop în laborator', arată profesoara.

Până în pandemie, numărul elevilor atrași de olimpiadele de Chimie sau de îmbrățișarea unei cariere în acest domeniu era mai mare decât în prezent. Florina Ianculescu remarcă și o altă realitate: partea de olimpiadă școlară este foarte ruptă de realitatea școlară, întrucât timpul care se acordă pregătirii elevilor pentru aceste competiții este mult prea redus, iar cerințele în concursuri depășesc materia predată la clasă.

'Eu am condus la un moment dat și Centrul de Excelență pe Chimie (...) și au fost copii participanți la faza națională și au obținut mențiuni la competiția respectivă. După aceea, interesul lor a scăzut (...). Partea de olimpiadă școlară este foarte ruptă de realitatea din școală, în sensul că este un nivel de performanță super ridicat. Ca să ajungă la performanță școlară, e nevoie ca elevul să învețe cu un an înainte materia anului la care candidează, pentru ca să poată pregăti. Nu este suficient să se face la școală și nu este suficientă o oră de pregătire în plus pe săptămână, pe care o punem noi pentru olimpiade și concursuri. E nevoie de foarte multă muncă susținută și de foarte mult timp acordat. Sunt motivată de faptul că la nivel internațional există o programă și acea programă de la nivel internațional are anumite cerințe, iar noi nu putem să mergem strict după programa de la noi din țară. Olimpiada se numește olimpiadă școlară, dar este o pregătire suplimentară benevolă, care presupune multă muncă autodidactică și mult efort în plus față de școală. Este o programă care se aliniază la toate țările din Europa și nu numai. Temele necesită mult studiu în plus și mult efort și din partea copilului și din partea profesorului. (...). Mulți dintre elevii care se pregătesc pentru Medicină aleg și Bac-ul la chimie și atunci se pregătesc, efortul pentru Medicină este din ultimii doi ani ai liceului, dar nu se compară cu Olimpiada. Este o diferență colosală', subliniază profesoara de Chimie de la CNB Timișoara.

La Universitatea de Vest Timișoara nu mai există secție pentru profesori de Chimie, ci doar secție de chimie clinică și chimie criminalistică, pentru că nu au mai avut cerere din partea copiilor.

Inspectorul de specialitate Chimie - Fizică - Biologie din cadrul Inspectoratului Școlar Județean (IȘJ) Timiș, profesor Simona Bejan, a precizat, pentru AGERPRES, că laboratoarele de științe lipsesc în majoritatea unităților de învățământ din județ, mai ales în mediul rural, iar acolo unde există, sunt în mare parte nefuncționale, fiind transformate în săli de clasă.

'Dotările acestor laboratoare sunt precare, lipsind materialele necesare efectuării unor experimente. Profesorii se adaptează la condițiile concrete din fiecare clasă, creează situații favorabile învățării, integrează materialul didactic existent în structura orelor, antrenează elevii în desfășurarea activităților, realizează o esențializare a conținuturilor și o prezentare sistematică a cunoștințelor', spune Simona Bejan.

Experimentele de fizică, chimie și biologie pot fi realizate și fără o bază materială concretă, folosind metode teoretice, simulări sau observații, afirmă reprezentanta IȘJ Timiș.

Aceasta propune câteva soluții, în care copiii fac experimentul acasă și îl prezintă colegilor în clasă. De exemplu, observarea procesului de fermentație folosind drojdia de bere, luarea unor notițe și prezentarea concluziilor în fața colegilor de clasă.

Pentru fenomenul de cristalizare se pot studia cristale de sare sau zahăr, explicând apoi procesul de cristalizare și cum se formează structuri moleculare.

Sunt recomandate și alte soluții: adaptarea unor activități extrașcolare în care sunt prezentate aplicațiile practice ale științelor în viața de zi cu zi; cercurile științifice în care să aibă loc discuții și expuneri care să explice acțiunile diverșilor stimuli cu care interacționăm zilnic sau problemele actuale ale societății; formularea unor întrebări legate de concepte fizice și căutarea unor răspunsuri prin cercetare; proiecte de grup, cum ar fi construirea unui mini-vulcan utilizând bicarbonatul de sodiu și oțetul, explicând astfel reacția chimică dintre un acid și o bază.

'Sunt și experimente mentale. Putem gândi teoretic un experiment. De exemplu, poți analiza cum ar reacționa un obiect într-un câmp gravitațional diferit, folosind formulele fizice corespunzătoare; analiza unor experimente celebre din istoria fizicii, cum ar fi experimentul lui Galileo cu bilele de diferite greutăți. Pentru experimente cu plante se poate construi un mic laborator de grădinărit (acasă, n.r.), cu plantarea unor semințe în diferite condiții (lumina soarelui, umbră, umiditate) și observarea modului în care influențează acești factori creșterea plantelor; (...) observarea comportamentului animalelor de companie sau al insectelor', sugerează reprezentanta IȘJ Timiș.

La acestea se adaugă organizarea de activități practice în alte spații sau colaborarea cu alte instituții pentru a oferi elevilor acces la laboratoare: vizite la muzee sau grădini botanice, organizarea unor excursii pentru a învăța despre biodiversitate, evoluție și conservarea speciilor sau organizarea periodică de evenimente prin care elevii de gimnaziu și liceu, însoțiți de profesori, pot vizita laboratoarele de chimie, fizică și biologie ale universităților și pot participa la experimente interactive.

'Fiecare dintre aceste activități poate ajuta la dezvoltarea unei înțelegeri mai profunde și mai atractive a fizicii, biologiei și chimiei, stimulând curiozitatea și dorința de cunoaștere a elevului', încheie Simona Bejan. AGERPRES/(A, AS - redactor: Otilia Halunga, editor: George Onea, editor online: Andreea Lãzãroiu)

Foto: (c) Florina Ianculescu/Arhiva personala