Pasiunea pentru un domeniu şi implicarea pentru a atinge performanţa şi a arăta că atunci când vrei totul este posibil reprezintă calea spre succes. Aşa a fost şi în cazul elevilor români, membri a două cluburi de robotică, care s-au clasat pe primul loc la cea de-a opta ediţie a Competiţiei Internaţionale 'Maryland Tech Invitational' (MTI), organizată în statul Maryland, SUA.

Prin intermediul acestor cluburi de robotică, elevii descoperă cum se îmbină fizica cu matematică sau cu economia, dar şi la ce folosesc în viaţa reală integralele sau derivatele.

"Pentru robotică copilul trebuie să aibă o curiozitate maximă, o curiozitate ştiinţifică, dorinţa de a face, dorinţa de a fi împreună cu alţi copii. Ăsta e primul pas", explică profesoara de Informatică Mirela Ţibu, mentorul a două echipe de robotică, Peppers şi CyLiis, care funcţionează în cadrul Liceului Teoretic de Informatică "Grigore Moisil" Iaşi.

Ea ne dezvăluie că elevii sunt cuceriţi de ceea ce înseamnă inovaţie, competitivitate, interacţiunea cu ceilalţi.

"Eu sunt fermecată de modul în care copiii se implică. Ei cred că au libertate. O au, dar nu totală. Dar lor li se pare că au foarte mare libertate, că pot să decidă cum să facă, ce să facă, care sunt opţiunile. Eu doar le calibrez opţiunile tehnice, doar le analizez, hai să spunem aşa, dar împreună cu ei negociez să vedem dacă sunt funcţionale, nu neapărat dacă-s funcţionale, dacă au şanse de reuşită. Când vin aici îi cucerim cu faptul că au libertatea de a greşi şi că aici, la atelierele de robotică din şcoală, au libertatea de a lucra o perioadă mai lungă în acelaşi loc, de a se sincroniza cu colegi mai mari sau mai mici. Ei învaţă să lucreze, să colaboreze cu colegi de diferite vârste, chiar şi mai mici, şi, culmea, chiar le face mare plăcere. De asemenea, le place că interacţionează cu copii din alte oraşe, din alte şcoli, din alte ţări, de pe alte continente", afirmă Mirela Ţibu.

Recent, CyLiis, una dintre cele două echipe de robotică pe care le coordonează, a luat premiul întâi la cea de-a opta ediţie a Competiţiei Internaţionale de Robotică ''Maryland Tech Invitational'' (MTI), organizată la Johns Hopkins Applied Physics Laboratory, din Laurel, statul Maryland, din SUA. Iar acest lucru a fost posibil pentru că elevii ieşeni s-au aflat în alianţă cu cei de la Ro2D2, o echipă din Ploieşti. Din aceeaşi alianţă a făcut parte şi o echipă de elevi din statul american Indiana.

"Visul american pentru ei era vis, dar au descoperit că pot să-l atingă. Şi nici măcar nu-i greu. Au descoperit că sunt la fel ca ceilalţi elevi de acolo (SUA - n.r). Sunt chiar mai motivaţi decât ei. Cei din România suntem catalogaţi ca fiind extrem de competitivi. Echipele din Statele Unite ne consideră extraordinar de competitivi şi au început realmente să îşi calibreze roboţii ca să facă faţă echipelor româneşti, ceea ce e extraordinar! Ei, într-adevăr, se distrează. Se distrează învăţând. Pentru ei e funny să înveţe, e funny să-i înveţe pe alţii", spune Mirela Ţibu.

Profesoara admite că sunt importante informaţiile acumulate în timpul orelor de curs la diferite materii.

"Pot să spun că (la laboratoarele de robotică - n.r) elevii nu au nevoie de un cadru chiar ca la şcoală, dar au nevoie de informaţiile de la şcoală. Folosesc tot ce învaţă la şcoală, dar nu-şi dau seama. Descoperă pe parcurs la ce ne trebuie integralele de la Matematică, derivatele de la Mate, fizica pe care au învăţat-o la şcoală. Descoperă că, da, astfel de informaţii sunt extrem de utile în practică, văd unde şi cum funcţionează. Văd şi ansamblul lor: cum se combină fizica cu matematică, fizica cu economia, pentru că trebuie să facă fundraising, chiar pentru piesele alea pentru robot, pentru organizarea sau participarea la evenimente, pentru ca să-şi facă promovare. Descoperă că toate disciplinele pe care ei le studiază la şcoală au o componentă tare utilă în practică. Ştiţi, dispare întrebarea: 'dar de ce fac eu chestia asta la şcoală?'. Nu se mai întreabă aşa des: 'dar de ce trebuie să facem noi nu ştiu ce la şcoală, la nu ştiu care obiect, de ce trebuie să învăţ eu la engleză sau la franceză?'. Păi de asta învaţă! S-au prins că este, şi-au dat seama acum că este extraordinar de bine să fii mai informat decât cel din faţa ta şi mai bun decât ceilalţi şi discută altfel. Eu mă uit din exterior, îi privesc din afară şi îmi dau seama mult mai obiectiv decât realizează ei atunci când discută nu ştiu ce aspect. Văd cum îi privesc ceilalţi, cum vin şi întreabă, cum vorbesc între ei, cum îşi explică unii altora, cum se nasc dezbateri, apar idei", explică Mirela Ţibu.

Iar astfel de idei nu sunt împărtăşite doar între copiii care fac parte din echipele de robotică ale Liceului Teoretic de Informatică "Grigore Moisil" din Iaşi, CyLiis şi Peppers, ci sunt ''open source'', fiind devoalate chiar şi elevilor de peste Ocean, după cum ne spune profesoara de Informatică.

"Uneori informaţiile astea pe care le folosim nu se găsesc în materia şcolară. Însă ai două variante - fie le înveţi singur, dacă ai acces la materiale, iar după aceea doar de tine ţine să te foloseşti de materia abstractă pe care ai învăţat-o, şi cum ştii să o aplici de fapt, cum ştii să te foloseşti de ea. Pentru că de fapt trebuie să te întrebi şi să te gândeşti doar cum funcţionează asta, cum se împreunează chestiile când vine vorba, nu ştiu, de designul robotului, sau cum te gândeşti să-l faci cât mai optim. Dar înveţi şi faptul că uneori cât mai simplu este mai bine, sunt şi situaţii în care în unele locuri există soluţie mai elegantă pentru a face ceva mai eficient. Sau atunci când vine vorba de programare sau diferite moduri de control sunt lucruri care te învaţă la şcoală. Adică poţi să iei efectiv ceea ce ai fost învăţat în clasa a XI-a sau a XII-a la Matematică şi să poţi să modelezi mişcarea oricărui grad de libertate, cu ce şi în ce fel vrei. Doar trebuie să fii foarte dispus să aprofundezi, trebuie să fii curios, trebuie să fii atent la ceea ce-ţi este prezentat, şi după aceea să te gândeşti cum să aplici. Pe lângă asta vine partea cea mai complicată: să te gândeşti ce ai văzut, ce este de fapt, să înţelegi într-un mod foarte profund ca să poţi de fapt să înţelegi unde să foloseşti", explică Ştefan Buruiană, elev în clasa a XI-a A, liderul tehnic al echipei CyLiis.

Relativ nou în ţara noastră, domeniul STEM (Ştiinţă, Tehnologie, Inginerie şi Matematică) este implementat cu brio la Liceul de Informatică din Iaşi. Elevii sunt sprijiniţi să îşi dezvolte competenţele de matematică, programare, iar profesorii, susţinuţi şi de directoarea liceului sau de mediul de afaceri, îi îndrumă spre obţinerea de competenţe în lumea roboticii.

"Valorile STEM în primul rând dezvoltă mintea. Nu doar mintea, ci şi multe alte calităţi care te pot ajuta, cum ar fi să lucrezi într-o echipă, să te dezvolţi şi pe plan emoţional şi pe plan profesional. Când faci parte dintr-o echipă de robotică înveţi toate etapele pe care le ai pentru dezvoltarea unui produs: de la proiectare până la testare, până la efectiva lui prezentare într-o competiţie să vezi efectiv cât de bun e. Consider că e un antrenament destul de bun pentru industria de astăzi", afirmă Dimitrie Mihai, elev în clasa a XI-a la Liceul de Informatică din Iaşi şi totodată liderul echipei CyLiis.

Robotica a fost şi rămâne o constantă, afirmă Adina Romanescu, directorul Liceului Teoretic de Informatică "Grigore Moisil" Iaşi.

''Noi avem nevoie de profesori care să inspire elevii şi să-i adune la un loc. Doamna Ţibu are o proprie viziune despre educaţia STEM pe care şi-a construit-o în timp, datorită faptului că este foarte atentă la nevoile de învăţare ale elevilor şi, de asemenea, este foarte conectată la ceea ce se întâmplă în industria IT şi în general ceea ce e în jurul nostru. Trebuie să depăşim această paradigmă a sistemului de educaţie în care îi provocăm pe elevi doar prin intermediul disciplinelor. Această paradigmă nu mai răspunde elevilor actuali. Trebuie să ne gândim la nişte zone de dezvoltare a lor care înseamnă de fiecare dată mixarea mai multor tipuri de competenţe şi crearea acestora, precum şi dezvoltarea acestor spaţii vii de învăţare în care ei să practice ce învaţă, să aplice", susţine Adina Romanescu.

În opinia sa, de multe ori este mai eficient să porneşti de la rezultatul învăţării.

"Elevii de astăzi ajung uneori mai întâi la produsul unui act de învăţare şi abia după aceea îşi explică cum au ajuns acolo. Cred că robotica răspunde cel mai bine exact învăţării pe care ar trebui să o oferim. Dacă la început îmi spuneam de multe ori că o echipă de robotică este precum o companie, acum îmi spun că o echipă de robotică este ca mai multe companii. Sunt mai multe companii acolo, atât de dezvoltaţi au ajuns să fie", declară Adina Romanescu. AGERPRES/(A - autor: Daniela Malache, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)

Foto: (c) Daniela Malache/AGERPRES