Ministerul Energiei a lansat în dezbatere proiectul privind "Strategia Naţională a Hidrogenului", în care sunt definite patru obiective generale şi 23 obiective specifice, precum şi un plan de acţiuni pentru 2030.

"Viziunea Strategiei Naţionale a Hidrogenului (SNH) şi a Planului de acţiune pentru România au ca scop dezvoltarea unei economii a hidrogenului, cu accent pe hidrogen regenerabil însă acordând atenţie şi hidrogenului cu amprentă redusă de carbon, la un preţ accesibil, în perspectiva reducerii emisiilor de carbon şi dezvoltării economice şi tehnologice durabile şi competitive, prin dezvoltarea următoarelor direcţii strategice pentru anul 2030: 1.Decarbonizarea economiei, prin folosirea hidrogenului regenerabil în sectoarele dificil de decarbonizat prin alte metode (de exemplu: imposibilitatea electrificării directe); 2.Creşterea economică prin dezvoltarea sustenabilă a unor tehnologii pentru industrii dificil de decarbonizat şi crearea de noi locuri de muncă; 3.Dezvoltarea tehnologică pentru a asigura o mobilizare pe termen lung a economiei hidrogenului şi pentru a susţine atragerea de investiţii în economie şi creşterea standardului de viaţă; 4.Securitatea energetică, prin utilizarea hidrogenului şi a soluţiilor Power-to-X pentru optimizarea integrării surselor de energie regenerabilă şi pentru realizarea integrării sectoriale", se menţionează în proiect.

Astfel, pentru dezvoltarea direcţiilor strategice propuse în SNH sunt definite 4 obiective generale şi 23 obiective specifice, precum şi un plan de acţiuni pentru 2030, respectiv un set de direcţii de acţiune în perspectiva anilor 2035 şi 2050. Aceste obiective trebuie atinse respectând principiul "do no significant harm" din Pactul Ecologic European, în special fără a contribui la stresul hidric şi la pierderea biodiversităţii.

Obiectivele generale vizează evitarea cu cel puţin 2 milioane t CO2 a emisiilor de carbon la nivelul anului 2030 prin utilizarea hidrogenului regenerabil în sectorul industrial şi de transport; crearea condiţiilor necesare pentru producţia a cel puţin 48,7 kt/an hidrogen regenerabil la nivelul anului 2027, respectiv 152,9 kt/an hidrogen regenerabil la nivelul anului 2030, în scopul dezvoltării industriilor dificil de decarbonizat şi dezvoltării unui sector curat al transporturilor; dezvoltarea tehnologiilor hidrogenului şi implementarea acestora în economie prin pregătirea resurselor umane şi sprijinirea activităţilor şi infrastructurii de cercetare, inovare şi transfer tehnologic; utilizarea hidrogenului şi a soluţiilor Power-to-X pentru integrarea surselor de energie din surse regenerabile şi pentru a realiza integrarea sectorială.

Obiectivele specifice au fost definite şi derivate în funcţie de obiectivele generale, astfel încât acestea din urmă să contribuie la atingerea obiectivelor generale.

În ceea ce priveşte primul obiectiv general, acesta are următoarele obiective specifice, pentru industrie: înlocuirea treptată a hidrogenului din surse fosile cu hidrogen regenerabil, astfel încât în anul 2030 să se evite emisiile de carbon cu 506 kt CO2 prin utilizarea a 57 kt hidrogen regenerabil în industriile care consumă la ora actuală hidrogen ca materie primă sau produs secundar în procesele lor tehnologice; utilizarea a 23,7 kt hidrogen regenerabil în anul 2030 în procese industriale noi, de tipul producţiei de oţel prin tehnologia DRI EAF; încurajarea proiectelor de retehnologizare a proceselor de producţie proprii operatorilor economici, în cadrul cărora folosirea de hidrogen regenerabil va avea un impact pozitiv semnificativ asupra reducerii gazelor cu efect de seră.

Sectorul transporturilor va fi o altă prioritate, pentru ca România să îşi poată îndeplini ţintele europene de decarbonizare. Deoarece în acest sector electrificarea are un avans semnificativ, hidrogenul ca şi combustibil va fi introdus treptat, cu un volum relativ redus de cerere până în 2027, până când se stabilizează condiţiile de producţie, utilizare şi infrastructura necesară, urmând o accelerare pe orizontul 2030. Astfel, se are în vedere utilizarea a 72,4 kt hidrogen regenerabil în anul 2030 pentru a reduce amprenta de carbon în sectorul transporturilor.

Alt obiectiv specific este dezvoltarea unei infrastructuri care să sprijine şi să stimuleze consumul de hidrogen regenerabil în sectorul transporturilor (de exemplu staţii de încărcare/alimentare). Se va facilita consumul de hidrogen în transportul în comun urban (transportul public local de persoane sau de mărfuri în regim de taxi, sau transportul alternativ de persoane), transportul rutier de mare tonaj, transportul realizat de firmele de curierat în plan local sau naţional, precum şi transportul feroviar pe segmentele de cale ferată pentru care există constrângeri tehnice sau economice privind electrificarea. Totodată, în prioritizarea modurilor de transport se va ţine cont atât de impactul şi beneficiile sociale cât şi de efectele pozitive asupra populaţiei (de exemplu eliminarea cu precădere a poluării în zone aglomerate, decongestionarea arterelor de circulaţie, asigurarea unui grad corespunzător de mobilitate pentru populaţie etc.).

Strategia mai semnalează că sistemul energetic naţional bazat parţial pe gaze naturale va trebui decarbonizat, iar pe termen scurt soluţia ar fi amestecul de hidrogen în gazele naturale. În acest sens se are în vedere stimularea dezvoltării unei infrastructuri de transport şi distribuţie a hidrogenului regenerabil, astfel încât zonele industriale care nu au acces facil la surse de energie regenerabilă să îşi poată atinge obiectivele industriale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Obiectivul general 2 vine cu următoarele obiective specifice: dezvoltarea unor ecosisteme ale hidrogenului care să acopere cât mai mult din lanţul valoric la nivel local, astfel încât să se menţină o competitivitate economică a produselor şi serviciilor şi prin realizarea unor investiţii comune să fie evitate riscurile (ecosistemele de hidrogen vor urmări potenţialul de producţie şi consum în industrie şi transporturi, prezenţa surselor de apă, o infrastructură energetică adecvată şi după caz, capacităţi de stocare a hidrogenului; vor fi prioritizate în funcţie de îndeplinirea acestor criterii, pentru a asigura orientarea resurselor financiare în zonele cu impact maxim în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu costuri minime); producţia a cel puţin 152,9 kt hidrogen din surse regenerabile în anul 2030; asigurarea unui cadru investiţional care să încurajeze instalarea de capacităţi de producţie de energie din surse regenerabile dedicate producerii hidrogenului, în baza contractelor bilaterale de achiziţie energie electrică pe termen lung (PPA); stimularea cooperării internaţionale în vederea identificării unor lanţuri valorice eficiente din punct de vedere economic pentru producţia şi consumul hidrogenului regenerabil, dar şi al derivaţilor din hidrogen (combustibili sintetici, mase plastice "verzi", materiale de construcţii "verzi" etc.); stimularea investiţiilor în producţia de electrolizoare pentru a susţine lanţul valoric al hidrogenului şi a asigura disponibilitatea pe termen mai scurt a echipamentelor, având costuri scăzute şi cu emisii reduse în transport; elaborarea strategiei Operatorului tehnic al Sistemului Naţional de Transport Gaze Naturale Transgaz (Planul Multianual de Dezvoltare a Reţelei) pentru cuplarea ecosistemelor de hidrogen şi a centrelor industriale cu sistemul integrat de transport pe conducte al hidrogenului la nivelul UE (Hydrogen Backbone); dezvoltarea reţelelor de transport şi/sau distribuţie al/a gazelor naturale astfel încât acestea să fie compatibile cu amestecul treptat de hidrogen în gazele naturale, conform ţintelor europene, pe baza unor analize detaliate care să includă aspectele tehnice şi economice relevante; prioritizarea investiţiilor din fonduri nerambursabile în tehnologii de decarbonizare bazate pe hidrogen, pentru întreg lanţul valoric; analizarea oportunităţii susţinerii finanţării bancare a proiectelor de decarbonizare prin ajustarea cerinţelor de capital în funcţie de criteriile din Taxonomia UE; susţinerea parteneriatelor public-private în proiecte ce au un rol important în adoptarea tehnologiilor bazate pe hidrogen regenerabil.

Pentru obiectivul general legat de dezvoltarea tehnologiilor hidrogenului şi implementarea acestora în economie, Strategia propune ca obiective specifice: pregătirea resurselor umane prin introducerea de discipline de studiu privind tehnologiile hidrogenului la nivel universitar şi a unor programe de pregătire şi instruire a personalului tehnic şi susţinerea unor programe educaţionale pentru pregătirea de personal de medie şi înaltă calificare, cu prioritate în zonele/regiunile definite ca ecosisteme de hidrogen; stimularea activităţilor de cercetare dezvoltare şi inovare în domeniul tehnologiilor hidrogenului; dezvoltarea infrastructurii de inovare şi transfer tehnologic la nivel naţional şi regional stimulând colaborarea dintre organizaţiile de cercetare şi operatorii economici, în vederea accelerării transferului tehnologic şi promovării utilizării tehnologiilor de hidrogen în economia naţională.

Ultimul obiectiv general, referitor la utilizarea hidrogenului şi a soluţiilor Power-to-X, are două obiective specifice, care vizează stimularea tehnologiilor şi aplicaţiilor de producere a hidrogenului regenerabil în vederea integrării în mod eficient a producţiei de energie din surse regenerabile (evitarea reducerii producţiei pentru a echilibra balanţa producţie-consum prin stocarea pe termen mediu şi lung a energiei), respectiv introducerea unor aplicaţii pe bază de hidrogen care să contribuie la flexibilizarea SEN, pe baza unor analize de eficienţă adecvate.

Estimarea costurilor de implementare a strategiei a fost realizată pornind de la consumul de hidrogen din fiecare sector, folosind ipoteze specifice referitoare la costurile de producţie a hidrogenului regenerabil sau cu amprentă redusă de carbon, costurile de investiţie şi operaţionale, costurile cu infrastructura şi tehnologia necesară pentru utilizarea hidrogenului (de exemplu, în transporturi - infrastructura de alimentare), acestea fiind analizate în relaţie cu costurile cu combustibilii fosili şi costurile cu emisiile de CO2. Estimările plasează costul de implementare a strategiei la o valoare de 4,75 miliarde euro, cost care va fi suportat printr-o serie de modalităţi de finanţare specifice fiecărui sector.

Prin PNRR, România a alocat 148 milioane euro pentru 100 MW de capacitate de electroliză prevăzute pentru companiile interesate de dezvoltarea unor capacităţi de producţie a hidrogenului regenerabil. O serie de sectoare economice (chimie, procese de rafinare, producţie de oţel etc.) ar putea reduce emisiile de carbon prin intermediul utilizării hidrogenului regenerabil, cu până la 70-95%. AGERPRES/(AS-autor: Nicoleta Gherasi, editor: Andreea Marinescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)

Sursa foto: energie.gov.ro