Sectorul bancar din România a rămas profitabil în contextul crizei pandemice, înregistrând un rezultat financiar net semnificativ de 8,3 miliarde de lei în anul 2021, pe seama reducerii cheltuielilor nete cu ajustările pentru pierderi aşteptate din creditare, precum şi a evoluţiei ascendente a profitului operaţional, potrivit Raportului anual al Comitetului Naţional de Supraveghere Macroprudenţială pe 2021.

Veniturile nete din dobânzi, componenta principală a veniturilor operaţionale (65,8%), au înregistrat o dinamică pozitivă de circa 4% faţă de anul anterior în baza reluării activităţii de creditare şi a creşterii ratelor de dobândă (care nu s-au translatat cu aceeaşi amploare pe partea de remunerare a depozitelor), se precizează în documentul citat.

Cheltuielile nete anuale cu ajustările pentru pierderi aşteptate din creditare (1,3 miliarde lei) s-au redus cu 65,6% faţă de cele recunoscute în anul anterior, dinamica acestora fiind influenţată pozitiv de revenirea economică.

"Comparativ cu anul 2020, s-au majorat atât profitul net (cu 64,6 la sută), cât şi indicatorii de profitabilitate: rentabilitatea economică - ROA (cu 0,4 puncte procentuale, până la 1,4 la sută) şi rentabilitatea financiară - ROE (cu 4,8 puncte procentuale, până la 13,4 la sută). Polarizarea profitabilităţii s-a menţinut, băncile de talie mare concentrând 87,1 la sută din rezultatul financiar pozitiv agregat. Cota de piaţă a băncilor cu pierderi a înregistrat un minim istoric (0,9 la sută). Indicatorul cost/venit s-a modificat nesemnificativ, până la 53,8 la sută (menţinându-se în intervalul cu risc mediu conform limitelor prudenţiale ale ABE)", se arată în Raport.

Pe de altă parte, documentul citat arată că riscurile şi provocările generate, întreţinute sau amplificate de criza pandemică nu au dispărut în anul 2021, o serie de vulnerabilităţi acumulându-se în această perioadă. Printre acestea se află calitatea activelor mai ales în ceea ce priveşte portofoliul pentru care s-a apelat la moratorii.

"Astfel, evoluţiile existente trebuie urmărite atât de instituţii le de credit, cât şi de banca centrală, în vederea limitării posibilelor efecte negative în situaţia materializării riscurilor aferente: vulnerabilităţi privind calitatea activelor, mai ales din perspectiva portofoliului pentru care s-a apelat la moratorii; creşterea importantă a posibilelor pierderi aferente materializării riscului de rata dobânzii în condiţiile deţinerii unui volum mare de titluri de stat şi ale creşterii ratelor de dobândă; eficienţa operaţională redusă (în special, a băncilor de talie mică); intensificarea riscului operaţional (inclusiv din prisma riscului cibernetic) în contextul accelerării procesului de digitalizare pe fondul crizei pandemice, dar şi al concurenţei dinspre sectorul Fintech/BigTec", se mai precizează în document.

Reprezentanţii CNSM arată că pandemia COVID-19 a afectat fundamental modul în care oamenii îşi desfăşurau activităţile cotidiene, în unele cazuri, ireversibil, iar unul dintre sectoarele care a trebuit să se adapteze rapid noilor provocări a fost cel bancar.

Într-un interval foarte scurt de timp, instituţiile de credit au fost nevoite să adopte modalitatea de lucru în regim de telemuncă pentru angajaţii ale căror atribuţii puteau fi îndeplinite de acasă fără a necesita prezenţa fizică a acestora la locul de muncă. De asemenea, în cadrul sucursalelor, contactul cu publicul a fost limitat, acestea reorganizându-se în vederea conformării cu normele sanitare în vigoare, aminteşte CNSM.

Viteza de reacţie a băncilor şi măsurile extraordinare adoptate au permis acestor instituţii să îşi continue operaţiunile cu întreruperi minime şi să îşi protejeze angajaţii şi clienţii de riscul de îmbolnăvire. Deşi la momentul respectiv măsurile luate păreau să aibă un caracter temporar, unele dintre acestea s-au permanentizat şi băncile au fost nevoite să îşi schimbe strategia de afaceri, astfel încât să se ajusteze la noile nevoi ale clienţilor şi la condiţiile din piaţă stimulate de pandemia COVID-19.

"Aceste procese de adaptare au necesitat investiţii importante în digitalizarea produselor şi serviciilor bancare. Conform unui chestionar BNR19, cheltuielile pentru digitalizare din perioada 2017-2020 s-au ridicat la circa 2,44 miliarde lei, în special pentru proiecte de inovaţie tehnologică, din care aproape trei sferturi au vizat relaţia cu clienţii. Faptul că suma bugetată pentru anul 2021 s-a ridicat la aproape jumătate din cheltuielile cumulate în cei patru ani arată accelerarea procesului de digitalizare pe fondul crizei pandemice, dar şi al concurenţei dinspre sectorul Fintech/BigTech. În pofida acestor modificări privind digitalizarea bancară, dar ţinând cont de faptul că în România există: (i) un decalaj mare între mediul urban şi cel rural, (ii) un nivel de educaţie financiară redus, (iii) o tendinţă de îmbătrânire a populaţiei (persoane cu abilităţi informatice scăzute), precum şi (iv) cel mai redus grad de digitalizare21 al societăţii din UE, băncile vor păstra, cel mai probabil, un mix potrivit între serviciile digitale şi consilierea cu prezenţă fizică în unităţile teritoriale pentru a răspunde cât mai bine cererii şi aşteptărilor clienţi", subliniază Raportul anual al CNSM.

Pe de altă parte, însă, având în vedere faptul că circa 70 la sută din sectorul bancar românesc este deţinut de bănci europene, avansul în digitalizare poate fi stimulat prin eforturile de eficientizare ale grupurilor-mamă europene, dar adaptate la piaţa locală.

În consecinţă, riscurile, din această perspectivă, sunt considerate mai reduse în România comparativ cu restul ţărilor din UE, însă în perioada următoare este necesar un efort susţinut din partea industriei bancare pentru dezvoltarea digitală de o manieră rezilientă în privinţa riscului operaţional, arată sursa citată. AGERPRES(AS - autor: Andreea Marinescu, editor: Mariana Nica, editor online: Adrian Dădârlat)