Scandiu, beriliu, galiu: metale rare precum acestea au devenit titluri de știri și amenințări vizând preluarea unor teritorii de către Trump. Dar cum anume aceste materiale pe care cu greu le poate numi cineva au devenit atât de importante pentru economia mondială? Și ce face UE pentru a-și asigura aprovizionarea?, relatează platforma media European Newsroom (enr) în articolul de fond publicat miercuri.

Metalele rare și materiile prime vitale: Uniunea Europeană are nevoie de acestea pentru a-și promova agenda economică strategică. Totuși, blocul comunitar este puternic dependent de țări precum China pentru importuri.

În primul rând: Despre ce gen de materii vorbim?

Uniunea Europeană a identificat 34 de materii prime critice. Dintre aceste 34 de materii prime, 17 sunt clasificate drept materii prime strategice. Lista include materii precum cobalt, cupru, tungsten, litiu și nichel.

Materiile prime vitale sunt extrem de importante pentru economia UE. Pentru ele, există un risc crescut de perturbări pe partea de aprovizionare: sursele lor sunt extrem de concentrate și nu există înlocuitori adecvați. 'Unele din aceste elemente sunt mai mult sau mai puțin de neînlocuit, sau la costuri ridicate', spune John Seaman, cercetător la Institutul francez de relații internaționale (Ifri).

Materiile prime strategice nu trebuie confundate cu metalele rare. Acestea sunt un grup de 17 elemente chimice. Este vorba, în principal, de metale iar unele dintre ele nici nu sunt rare. Grupul conține elemente precum ceriu, europiu, erbiu și ytriu. Toate metalele rare fac parte din lista UE de materii prime critice.

'Cu cât crește cererea pentru aceste materiale rare, cu atât oamenii le caută și cu atât mai mult le vor găsi. Problema constă mai mult în relația dintre costurile de extracție și prețurile de pe piață', spune Seaman.

De ce are nevoie UE de ele?

În luna mai 2024, a intrat în vigoare Actul european privind materiile prime critice. Prin acest act, UE își propune să își întărească autonomia strategică prin creșterea și diversificarea aprovizionării.

Actul stabilește anumiți parametrii pentru capacitățile interne de-a lungul lanțului de aprovizionare cu materii prime strategice care trebuie atinși până în 2030: 10% din nevoile anuale ale UE pentru extracție; 40% pentru procesare și 25% pentru reciclare. Maximum 65% din nevoile anuale ale UE pentru fiecare material strategic, în orice etapă relevantă a procesării, ar trebui să vină dintr-o singură țară terță.

Cererea este așteptată să crească brusc în următorii ani, pe măsură ce materiile prime critice și metalele rare sunt esențiale pentru planurile UE de a se îndepărta de combustibili fosili. Componentele esențiale ale tranziției verzi a UE, precum bateriile sau panourile fotovoltaice au nevoie de aceste materii prime. Similar, ele sunt parte a lanțurilor industriale de aprovizionare și sunt utilizate pentru a fabrica produse precum telefoane mobile. De ele este nevoie, de asemenea, pentru a dezvolta tehnologii strategice în sectoare precum apărarea.

Un exemplu: Comisia se așteaptă ca cererea UE pentru baterii din litiu, care echipează automobilele electrice, să crească de 12 ori până în 2030 și de 21 de ori până în 2050, comparativ cu cifrele actuale.

Cererea UE pentru metale rare, utilizate în turbine eoliene și vehicule electrice, este așteptată să crească de cinci până la șase ori până în 2030 și de șase până la șapte ori până în 2050.

Comisia intenționează să sprijine un set de aproape 50 de proiecte și companii în statele membre pentru a-și atinge obiectivele pentru aprovizionare, procesare și reciclarea materiilor prime critice.

Marți, Comisia Europeană a publicat o listă cu de 47 de 'proiecte strategice' care include deschiderea de mine de litiu și tungsten, în cadrul eforturilor sale de a-și reduce dependența crescută de China.

Sursa: europeannewsroom.com

Există surse de aprovizionare în interiorul blocului comunitar?

Uniunea Europeană se poate baza pe statele membre doar pentru o parte din nevoile sale pentru unele dintre materiile prime critice. În prezent, nu există extracție de metale rare în Europa, chiar dacă se știe că există unele depozite.

Portugalia are cele mai mari rezerve de litiu din Europa, se plasează pe locul optulea la nivel mondial și este singurul producător semnificativ din UE. Extracția litiului a fost contestată de comunitățile locale din Portugalia.

Confederația spaniolă a industriilor materiilor prime (Primigea) crede că Europa are nevoie să deruleze, urgent și rapid, studii geologice complete pentru a-și redobândi autonomia pe care a pierdut-o după 40 de ani de dependență de resursele străine. Potrivit acestei confederații, Spania se numără printre țările cu cel mai mare potențial pentru mineritul de materii prime rare.

Este al doilea mare producător de cupru și mangan din UE.Ca urmare a presiunilor venite de la Bruxelles, care vrea să își consolideze autonomia industrială, Guvernul spaniol tocmai a prezentat un plan de accelera explorarea subsolului. 'Spania are un subsol foarte bogat', în special în termeni de 'minerale strategice', subliniază Ester Boixereu, geolog la Institutul Spaniol de Geologie și Mine (IGME).

Din nou însă extracția se lovește de opoziția populațiilor locale, îngrijorate de deranjamentele și impactul asupra mediului al acestor proiecte, în special cu privire la consumul lor mare de apă și utilizarea substanțelor chimice pentru a recupera metalele din subsol.

Relansarea acestui sector va crește 'riscul de accidente' și va înrăutăți 'impactul social și asupra mediului asociat cu activitatea extractivă', a criticat recent ONG-ul de mediu Prietenii Pământului, denunțând 'lipsa de transparență' a autorităților.

De unde importă UE materii prime?

În prezent UE își asigură cea mai mare parte din materiile prime critice din afara blocului comunitar. De exemplu, în 20024 Turcia a furnizat 98% din borul importat de UE iar China este responsabilă pentru 100% din necesarul UE de metale rare precum europiu, terbiu sau ytriu.

La rândul său, Africa de Sud este responsabilă pentru 71% din necesarul de platină al UE.

Un alt furnizor important este Republica Democratică Congo: 63% din cobaltul mondial, utilizat în baterii și aliaje pentru industria de apărare și aerospațială, provine din această țară sfâșiată de război.

UE a încercat din greu să își diversifice sursele de aprovizionare, dar cu rezultate mixte.

În 2024, Comisia a semnat un memorandum de înțelegere cu Ruanda pentru materii prime vitale. Speranța Bruxelles-ului era de a-și reduce dependența de China pentru materii precum litiu, cositor sau aur. Ruanda ar urma să obțină finanțare pentru dezvoltarea operațiunilor minere.

Cu toate acestea, au apărut controverse încă de la început deoarece luptătorii din Ruanda au fost implicați în conflicte într-o regiune de graniță cu Republica Democratică Congo. Din cauza escaladării militare din regiunea Nord-Kivu, în luna februarie Parlamentul European a cerut suspendarea memorandumului de înțelegere.

Belgia a făcut un lobby intens pentru a impune sancțiuni Ruandei pentru sprijinul oferit grupării de rebeli M23 din Republica Democratică Congo și suspendarea memorandumului de înțelegere. Totuși, Comisia susține că o suspendare ar fi contraproductivă. Între timp, Ruanda a decis săptămâna trecută să întrerupă relațiile diplomatice cu Belgia.

Sunt Groenlanda și Ucraina răspunsul?

Resursele Groenlandei sunt în centrul dorințelor SUA. Declarațiile președintelui Donald Trump referitoare la preluarea acestui teritoriu danez autonom a declanșat alarma la Copenhaga și Bruxelles.

Subsolul Groenlandei conține litiu și grafit pentru baterii și elemente din metale rare. Geological Survey of Denmark and Greenland (GEUS) estimează că rezervele de metale rare ale Groenlandei se situează la 36,1 miliarde de tone.

În pofida interesului crescut în mineralele și materiile rare din munții și golfurile Groenlandei, numărul proiectelor de minerit este destul de limitat, potrivit lui Jakob Klove Keiding, consultant șef la GEUS.

'Toate companiile au ambiția de a deschide o mină, dar nu sunt multe proiecte care sunt pe pragul de a fi concretizate', spune Jakob Klove Keiding. Industria minieră este responsabilă doar pentru aproximativ un procent din economia Groenlandei. În continuare Groenlanda rămâne aproape neexploatată și mineralele sunt văzute ca o potențială trambulină spre independență, un obiectiv sprijinit de majoritatea celor 57.000 de locuitori ai insulei.

În realitate este un drum lung de la o licență de exploatare până la producție profitabilă. Provocările administrative, condițiile arctice dificile și infrastructura limitată din Groenlanda, printre altele, fac dificilă realizarea de profit din extragerea de materiale rare.

Mai departe în est, Comisia a descris Ucraina drept 'o sursă potențială pentru mai mult de 20 de materii prime critice'.

Țara produce, în special, trei minerale critice: mangan, titan și grafit, esențiale pentru bateriile electrice. În cazul grafitului, Ucraina este responsabilă pentru '20% din resursele globale estimate', subliniază Biroul francez de studii geologice și miniere (BRGM).

În subsolul Ucrainei s-ar afla o rezervă de mai multe miliarde de tone de metale rare dar și alte materiale strategice precum grafit sau litiu. Totuși, multe dintre aceste depozite sunt amplasate în regiunile estice ale Ucrainei controlate de Rusia.

Ucraina este aproape de semnarea unui acord cu privire la minerale cu SUA. 'Unul din lucrurile pe care le facem este să semnăm un acord în foarte scurt timp cu privire la metalele rare cu Ucraina, care au valoare imensă și apreciem acest lucru', a spus Trump în urmă cu câteva zile. El l-a presat pe președintele Volodimir Zelenski să semneze acorduri economice pentru a despăgubi SUA pentru sprijinul oferit Ucrainei pentru a rezista la invazia Rusiei.

UE a încercat să intre în jocul privind mineralele rare cu Ucraina încă din 2021, când a lansat un parteneriat strategic cu privire la materiile prime. Invazia rusească din 2022 a stopat punerea în practică a planurilor. Ulterior, nu a reușit să pună la punct un cadru reciproc, așa că acum blocul comunitar este ultimul venit.

Franța a anunțat și ea, la finele lunii februarie, că poartă discuții cu Ucraina privind accesul la bogățiile sale minerale, inclusiv pentru uz militar. Discuțiile dintre Franța și Ucraina au început în octombrie și au fost conduse de miniștrii apărării din ambele țări, a spus ministrul francez al Apărării, Sebastien Lecornu.

Spre deosebire de Trump, Franța nu încearcă să obțină nicio despăgubire sub formă de minerale din partea Ucrainei pentru ajutorul acordat Kievului în războiul cu Rusia, a spus Lecornu.

N. red.: Conținutul articolului este bazat pe știri ale agențiilor AFP, ANSA, Belga, dpa, EFE, LUSA și Ritzau, participante în proiectul enr. AGERPRES/(AS - redactor: Constantin Balaban, editor: Andreea Marinescu, editor online: Adrian Dãdârlat)