Uniunea Europeană nu a întârziat să adopte măsuri care au ajutat statele membre să răspundă nevoilor refugiaților din Ucraina, însă a existat o monitorizare precară a fondurilor care au fost alocate, apreciază Curtea de Conturi Europeană (ECA) într-un raport publicat miercuri.

'Acțiunea de coeziune pentru refugiații din Europa' (CARE) este un mecanism al UE care, deși nu a pus la dispoziție fonduri suplimentare, a permis statelor membre să realoce unele fonduri rămase în cadrul politicii de coeziune a UE în mod flexibil și rapid către proiecte relevante. Cu toate acestea, nu există suficiente date referitoare în mod specific la CARE și nu s-a realizat o monitorizare exhaustivă cu privire la banii cheltuiți pentru a răspunde acestor provocări în materie de migrație. Aceste insuficiențe riscă să submineze orice evaluare a eficacității CARE', avertizează auditorii.

La sfârșitul lunii octombrie 2024, aproximativ 4,2 milioane de persoane care fugiseră din Ucraina beneficiau de protecție temporară în UE, în principal în Germania (1,1 milioane), în Polonia (984.000), în Cehia (379.000) și în Spania (222.000). Această protecție conferă imediat drept de ședere, drept la asistență socială, la asistență medicală și la educație, acces la cazare sau la o locuință și dreptul la muncă. Pentru a veni în sprijinul statelor membre, UE și-a adaptat treptat normele politicii de coeziune prin adoptarea a trei regulamente 'CARE'. Acestea au oferit statelor membre libertatea de a redirecționa rapid fonduri necheltuite din programele din domeniul coeziunii din perioada 2014-2020, inclusiv din inițiativa de răspuns la pandemie REACT-EU, pentru a sprijini refugiați.

'Deși au facilitat accesul la fonduri relativ modeste în comparație cu asistența globală acordată refugiaților, măsurile UE s-au dovedit a fi utile în abordarea numeroaselor provocări generate de afluxul masiv de refugiați din Ucraina. Măsurile CARE au fost concepute astfel încât să ofere flexibilitatea, lichiditatea și simplificarea de care statele membre aveau nevoie pentru a sprijini acești refugiați într-un mod mai eficace', a declarat George-Marius Hyzler, membrul ECA responsabil de acest audit.

Auditorii recunosc că reprogramarea fondurilor UE nu a fost o sarcină ușoară. Procesul a fost complicat de creșterea rapidă a fluxurilor de refugiați, în special în țările din estul și centrul UE. Totuși, acest lucru nu a împiedicat ca sprijinul să fie bazat pe o analiză a nevoilor refugiaților. Fondurile UE realocate au completat, de asemenea, răspunsurile naționale și regionale globale la criză.

Grație unor procese de selecție eficiente, proiectele au putut fi puse în aplicare rapid, încă din primăvara anului 2022. Astfel, au putut fi cofinanțate activități care acopereau diferite tipuri și etape de asistență, de la recepție și ajutor imediat până la sprijinirea integrării pe termen lung. Comisia Europeană a oferit în timp util țărilor din UE orientări adecvate privind punerea în aplicare a CARE, pe baza experienței sale anterioare în materie de inițiative de investiții ca răspuns la pandemia de COVID-19.

Auditorii critică însă monitorizarea precară a fondurilor care au fost alocate, întrucât Comisia Europeană nu are posibilitatea de a urmări valoarea totală a finanțării utilizate pentru sprijinirea refugiaților în cadrul CARE. În plus, Comisia nu dispune nici de date specifice privind numărul de programe care sprijină refugiații din Ucraina, nici de indicatori de evaluare comuni. Prin urmare, eficacitatea CARE nu poate fi măsurată.

CARE nu este primul exemplu în care fonduri ale politicii de coeziune au fost utilizate ca răspuns la situații excepționale. S-au mai mobilizat astfel de fonduri în criza migrației din 2015 sau, mai recent, în cea cauzată de pandemia de COVID-19. Auditorii UE iau notă de faptul că noile norme în vigoare permit o și mai mare flexibilitate, însă subliniază încă o dată riscul asociat utilizării în mod repetat a fondurilor politicii de coeziune pentru a oferi un răspuns pe termen scurt la crize. O astfel de practică ar putea avea, de fapt, un impact negativ asupra obiectivului principal al politicii, și anume acela de a consolida coeziunea economică și socială între regiunile europene. AGERPRES/(AS-autor: Constantin Balaban, editor: Andreea Marinescu, editor online: Ady Ivaşcu)