După mai multe decenii de creştere a energiei eoliene offshore, Europa începe să atingă o limită, iar acest lucru este cel mai vizibil în acele locuri unde a fost cel mai rapid să construieşti capacităţi eoliene, transmite Bloomberg.

Ţări precum Danemarca şi Suedia încep să se lovească de o limită în extinderea energiei eoliene pe măsură ce preţurile la electricitate şi stimulentele scad până la un nivel mult prea mic pentru care să merite să construieşti noi proiecte. Cel mai recent exemplu este o licitaţie organizată de Guvernul danez pentru capacităţi eoliene offshore care nu a reuşit să atragă nicio ofertă.

Diminuarea proiectelor eoliene ar putea lăsa ţările mai dependente de combustibili fosili pentru o perioadă mai lungă de timp. Energia eoliană offshore s-a ieftin de-a lungul anilor dar acest succes începe să se risipească, pe măsură ce proiectele au probleme cu presiunile venite de pe partea de costuri.

Anul trecut, Danemarca a generat un nivel record de 58% din electricitatea sa din parcuri eoliene, cel mai ridicat nivel din lume. Cu toate acestea, săptămâna trecută, Guvernul danez nu a primit nicio ofertă la cea mai mare licitaţie pentru parcuri eoliene offshore pe care a organizat-o vreodată. Companii precum grupul de stat Orsted A/S a spus că nu mai este atractiv să intereseze în astfel de mari proiecte locale.

Unul din factorii care descurajează investiţiile este preţul redus la electricitate care rezultă din oferta abundentă provenită de la actualele parcuri eoliene care este îngrămădită pe piaţă. Aceeaşi problemă se regăseşte şi în Suedia.

Expansiunea a mii de turbine eoliene în ultimele două decenii descurajează investitorii să sprijine noi proiecte de energie regenerabilă pe măsură ce preţurile reduse oferă randamente mici. În plus, există din ce în ce mai multe îndoieli cu privire la cererea de electricitate în viitor pe măsură ce o serie de mega-proiecte industriale mari consumatoare de energie verde din nordul Europei sunt amânate sau abandonate complet.

"Nu putem avea un sistem de electricitate care să se bazeze în întregime pe vânt şi soare. Sunt limite tehnice şi economice cu privire la cât de multă energie regenerabilă putem integra în reţea", spune Brian Vad Mathiesen, profesor la Universitatea Aalborg din Danemarca, după ce a analizat posibilitatea unui sistem energetic alimentat în proporţie de 100% de energie regenerabilă.

Termocentralele pe cărbune şi gaze funcţionează, de obicei, atunci când preţurile la electricitate sunt suficient de mari pentru a acoperi costurile fixe, precum combustibilul, în timp ce parcurile eoliene funcţionează atunci când bate vântul, indiferent de preţ. Uneori electricitatea poate fi gratuită şi chiar există cazuri când consumatorii pot fi plătiţi pentru a utiliza energia dacă există mai multă ofertă decât cerere în reţea.

Un fenomen similar se întâmplă cu energia fotovoltaică, însă prăbuşirea costului panourilor fotovoltaice a atenuat impactul. Industria eoliană a fost presată de o creştere a costurilor pentru inputuri cheie precum oţel sau forţa de muncă.

O soluţie uşoară ar fi aceea de a-i convinge pe consumatori să îşi modifice cererea pentru a copia mai bine fluctuaţiile ofertei. Odată cu electrificarea transportului, a încălzirii locuinţelor şi industriei, există potenţialul pentru a modifica cererea de electricitate şi a ridica preţurile medii până la un nivel care să sprijine noi investiţii în producţia de energie verde.

Până acum, însă, aceste eforturi au eşuat pe măsură ce avansul automobilelor electrice încetineşte şi investiţiile în aşa-numitul hidrogen verde nu s-au materializat pentru a decarboniza industria. AGERPRES/(AS-autor: Constantin Balaban, editor: Andreea Marinescu, editor online: Adrian Dãdârlat)