Cuba, ţară care odată producea a milioane de tone de zahăr, se aşteaptă ca în 2025 să producă doar 300.000 de tone, pe măsură ce autorităţile se chinuie să găsească resursele necesare pentru plantarea de trestie de zahăr, o imagine simbolică a declinului agriculturii în insula din Caraibe, transmite Reuters.

Zahărul a fost mult timp "rege" în Cuba, unde odinioară sute de fabrici produceau zahăr brut pentru consum intern şi export. Însă lipsa de combustibili, îngrăşăminte şi forţă de muncă, care afectează întregul sector agricol din Cuba, au lovit sectorul zahărului în mod deosebit, în condiţiile în care recolta de trestie de zahăr scade în fiecare an până la noi şi noi minime istorice.

Producţia de zahăr este dominată de fabricile de stat în economia cubaneză de stat. Anul acesta, din cauza recoltei reduse de trestie de zahăr, înseamnă că vor funcţiona doar un minim istoric de 15 fabrici de procesare, faţă de 24 în urmă cu un an, a anunţat Guvernul de la Havana cu ocazia deschiderii primei fabrici în această săptămână.

"Trebuie să plantăm trestia", declara vicepreşedintele Salvador Valdes, la finele lunii noiembrie, în provincia Camaguey din centrul Cubei, o provincie care ar urma să producă doar 10.000 de tone de zahăr, comparativ cu 200.000 de tone în trecut.

"Primul lucru este trestia. Dacă avem trestie vom avea şi ce recolta, dar avem din ce în ce mai puţină trestie", a spus Valdes.

Guvernul de la Havana nu a dat încă publicităţii cifrele privind producţia de zahăr din ultimul sezon, care potrivit Reuters a atins un minim istoric de 300.000 de tone, pe baza surselor şi articolelor publicate în presa regională din Cuba.

O astfel de cifră este similară cu producţia de zahăr a Cubei la finele secolului XIX.

După ce noile sancţiuni americane şi pandemia de COVID-19 au tăiat câştigurile în valută ale Cubei şi au declanşat o amplă criză economică în 2020, producţia de alimente a scăzut cu peste 40% iar procesare de alimente a înregistrat un declin similar, potrivit autorităţilor.

Până în 1989, Cuba era cel mai mare exportator mondial de zahăr, principalul său client fiind SUA, până în 1960, apoi URSS care cumpăra zahărul cubanez la tarif preferenţial. Însă căderea marelui frate sovietic a precipitat declinul zahărului cubanez, care s-a accelerat odată cu căderea preţurilor şi lipsa de investiţii, astfel că numărul de fabrici de zahăr a scăzut de la câteva sute, la câteva zeci. AGERPRES/(AS-autor: Constantin Balaban, editor: Andreea Marinescu, editor online: Irina Giurgiu)