În atelierul său din centrul istoric al oraşului Edinburgh, Ruari Black, este unul din ultimii artizani care fabrică cimpoaie în întregime manual, continuând o tradiţie emblematică pentru Scoţia dar care în prezent este pe cale de dispariţie, transmite AFP.

"La Kilberry Bagpipes suntem unii din ultimii fabricanţi artizanali, fără nicio îndoială din Edinburgh, dar probabil din întreaga lume", spune Ruari Black în timp ce fasonează o ţeavă.

Un element central al culturii celtice şi al regiunii Highlands, cimpoiul a fost utilizat până în secolul XX pentru a susţine moralul soldaţilor scoţieni pe câmpurile de bătălie, până la Debarcarea din Normandia, în al doilea război mondial. Însă în prezent acest instrument de suflat este din ce în ce mai des produs în mod industrial.

Variante ale cimpoiului există în numeroase regiuni, în special în Magreb dar şi în Balcani.

La Kilberry Bagpipes, un atelier amplasat în apropiere de celebra Royal Mile, strada care face legătura între Palatul Holyrood şi castelul din Edinburgh, carnetul de comenzi este atât de lung încât un client trebuie să aştepte aproape doi ani pentru a intra în posesia cimpoiului comandat.

Fabricarea artizanală a unui cimpoi durează aproximativ o săptămână, iar artizanul lucrează la mai multe instrumente concomitent, explică Ruari Black. După ce găureşte şi fasonează ţevile, artizanul le fixează monturi şi inele, după care fixează componentele de sacul care conţine aerul suflat de instrumentist. Odată terminat, cimpoiul "are sunetul nostru distinctiv", spune Ruari Black, care şi-a început ucenicia la Kilberry Bagpipes în 2019.

"Ne străduim să avem această coerenţă pentru fiecare instrument, să fim siguri că sună la fel", chiar dacă fiecare cimpoi are "propriul său caracter, în termeni de aparenţă şi cum se simte la atins", adaugă Black.

Această exigenţă este ceea ce îi atrage pe clienţii din întreaga lume, care sunt dispuşi să plătească între 1.200 şi 6.000 de lire (1.430 şi 7.200 de euro) pentru un cimpoi tradiţional din Highlands.

"Vor acest cimpoi pe care noi ne străduim să îl producem şi pentru care suntem renumiţi", insistă Ruari Black. Pentru acesta este uşor de făcut distincţia dintre un instrument produs manual şi unul fabricat pe o maşină, acesta din urmă neavând aspectul şi elementele decorative ale unui instrument făcut la mână. De asemenea, unele instrumente produse în serie au muştiuc din fildeş sintetic şi nu unul din fildeş autentic, adaugă Black.

La rândul lor, artizanii încearcă în prezent să renunţe la fildeş, un material rar şi provenit de la animale protejate, căutând alte opţiuni, precum coarnele de elan. "Elanul îşi pierde coarnele în mod natural, ceea ce face din asta o opţiune alternativă mai durabilă", explică artizanul.

Însă în pofida acestei modificări aduse tradiţiei, nimic nu poate înlocui un cimpoi produs manual, susţine Ruari Black. Şi chiar dacă este unul din ultimii care continuă ceva ce este pe cale de dispariţie, Ruari Black este fericit să ducă mai departe această tradiţie. AGERPRES/(AS-autor: Constantin Balaban, editor: Mariana Nica, editor online: Andreea Lãzãroiu)