Dezvoltarea energiei din surse regenerabile offshore în Europa a dat rezultate ambigue, avertizează Curtea de Conturi Europeană (ECA) în raportul intitulat: "Energia din surse regenerabile offshore în UE - Planuri ambiţioase de creştere, dar sustenabilitatea rămâne o provocare" publicat luni.

Acţiunile şi banii UE au contribuit la dezvoltarea energiei albastre, în contextul eforturilor Uniunii de a-şi atinge obiectivele în materie de climă şi de energie. Dar este posibil ca UE să nu se ridice la înălţimea ambiţiilor sale, afirmă auditorii, şi mai rămân multe de făcut pentru ca energia din surse regenerabile offshore să devină sustenabilă pe plan socio-economic şi pe planul mediului.

Energia albastră este menită să aducă o contribuţie semnificativă la obiectivele "verzi" ale UE. În 2020, Comisia Europeană a adoptat o strategie pentru a sprijini dezvoltarea sustenabilă a energiei din surse regenerabile offshore şi pentru a valorifica la maximum potenţialul acesteia. Începând din 2007, bugetul UE a acordat pentru tehnologiile de energie offshore 2,3 miliarde de euro. În plus, Banca Europeană de Investiţii a pus la dispoziţie 14,4 miliarde de euro sub formă de împrumuturi şi de investiţii de capital.

Creşterea pe care o înregistrează energia din surse regenerabile offshore vine cu propria dilemă, şi anume cea a "înverzirii": acest tip de energie este esenţial pentru tranziţia verde a UE, dar dezvoltarea ei poate dăuna mediului marin. Strategia UE încearcă să reconcilieze această energie cu biodiversitatea, dar Comisia Europeană nu i-a estimat efectele potenţiale asupra mediului, cum ar fi strămutarea speciilor şi modificări în structura populaţiilor, schimbări în disponibilitatea hranei sau modificări ale modelelor de migraţie, pentru a menţiona doar câteva. În general, auditorii îşi exprimă îngrijorarea că extinderea acestei energii în Europa ar putea dăuna mediului marin, atât celui de deasupra mării, cât şi celui subacvatic.

"Invadarea Ucrainei de către Rusia a pus în lumină cât de importantă este independenţa energetică a UE, iar mările Europei pot face parte din soluţie. Dar revoluţia albastră a UE nu ar trebui implementată cu orice preţ: energia din surse regenerabile offshore trebuie să nu cauzeze daune sociale sau de mediu semnificative", a declarat Nikolaos Milionis, membrul Curţii care a condus auditul.

Energia din surse regenerabile offshore rareori coexistă cu alte domenii de activitate. În special, rămân nesoluţionate, în mare măsură, conflictele cu sectorul pescuitului şi de fiecare dată când sunt evaluate proiecte individuale, se exprimă din nou obiecţii faţă de energia offshore. Mai mult, ţările din UE care împart aceleaşi ape rareori planifică proiecte comune, ratându-se astfel prilejul de a utiliza în mod mai eficient un spaţiu maritim care este limitat. În plus, implicaţiile socio-economice ale dezvoltării energiei din surse regenerabile offshore nu au fost deocamdată studiate în mod suficient de aprofundat.

Auditorii observă, de asemenea, că riscurile legate de aprovizionarea cu materii prime critice pot încetini implementarea energiei din surse regenerabile offshore în Europa. Actualmente, aceste materiale sunt furnizate aproape în totalitate de China, care joacă un rol esenţial şi în producţia de magneţi permanenţi pentru generatoarele turbinelor eoliene. Dependenţa UE poate crea blocaje şi auditorii ridică semne de întrebare cu privire la securitatea aprovizionării în contextul tensiunilor geopolitice actuale. O altă barieră este reprezentată de procedurile de autorizare îndelungate de la nivel naţional. De exemplu, în Franţa se observă una dintre cele mai lungi perioade de timp din Europa pentru aprobarea instalaţiilor eoliene offshore, care poate ajunge până la 11 ani.

Cu toate acestea, UE şi-a stabilit ţintele la nivelul ambiţios al unei capacităţi instalate de 61 GW până în 2030 şi de 340 GW până în 2050, faţă de capacitatea actuală de doar 16 GW. Prin urmare, va fi necesară, în ţările UE, o implementare rapidă şi pe scară largă a instalaţiilor de energie din surse regenerabile offshore, care va avea nevoie de un spaţiu maritim considerabil şi de aproximativ 800 de miliarde de euro, în principal din investiţii private. Aceste ţinte se pot dovedi dificil de atins, potrivit auditorilor.

Energia din surse regenerabile offshore poate fi generată de tehnologii eoliene (instalaţii fixate pe fundul mării sau plutitoare), de tehnologii oceanice (bazate pe maree şi valuri) şi de tehnologii solare plutitoare. În momentul de faţă, în UE, această energie este generată aproape în totalitate cu ajutorul tehnologiei eoliene. Dintre toate ţările din UE, Germania dispune de cea mai mare capacitate offshore (8,1 GW la sfârşitul anului 2022, în principal în Marea Nordului), urmată de Ţările de Jos (3,2 GW), Danemarca şi Belgia (ambele cu aproximativ 2,3 GW). AGERPRES/(AS - autor: Mihaela Dicu, editor: Oana Tilică, editor online: Ada Vîlceanu)