Alexei Cazac priveşte cu mândrie câmpul său invadat de turişti veniţi să vadă culturile de lavandă, fermierul de 40 de ani fiind unul dintre noii producători moldoveni care a relansat industria lavandei după declinul post-sovietic, relatează AFP.

Alexei Cazac s-a lansat în industria lavandei în urmă cu cinci ani şi în prezent cultivă o suprafaţă de 60 de hectare cu această plantă utilizată în special în parfumerie. Lavanda este unul dintre puţinele sectoare care nu au de suferit în Republica Moldova, una dintre cele mai sărace ţări din Europa.

"Clima de aici este ideală" pentru această plantă care iubeşte soarele şi suportă bine canicula, explică antreprenorul care îşi vinde producţia unui grup francez. "Sunt din ce în ce mai mulţi oameni care plantează lavandă în Republica Moldova", adaugă Alexei Cazac.

Industria lavandei era una prosperă în Republica Moldova în perioada fostei URSS, când uleiul esenţial de lavandă era livrat Moscovei până la căderea URSS în 1991.

"Fermierii nu mai aveau unde să îşi exporte producţia şi aproape toate uzinele noastre au căzut în ruină", explică preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Lavandă, Alexandru Bădărau.

Dintre cele 5.400 de hectare de teren acoperite cu această plantă în 1989, în 2001 mai rămăseseră doar 500 de hectare. În aceeaşi perioadă, producţia de ulei esenţial a scăzut şi ea de la 180 de tone până la 10 tone.

Între timp, tendinţa s-a inversat, câmpurile cu lavandă se întind în prezent pe o suprafaţă de 1.400 de hectare iar producţia de ulei esenţial ar urma să ajungă la 20 de tone în acest an, potrivit Asociaţiei Cultivatorilor de Lavandă. Cifrele rămân încă departe de cele din perioada URSS.

"Industria este pe cale să renască", susţine Alexandru Bădărau, potrivit căruia în fiecare an cel puţin cinci noi fermieri încep să cultive lavandă.

Marile grupurile internaţionale au remarcat eforturile făcute de fermierii din Republica Moldova iar 99% din uleiul de lavandă pleacă la export, în principal spre Uniunea Europeană, informează Asociaţia Cultivatorilor de Lavandă. Principalul client este Germania, dar Bulgaria şi Franţa, doi importanţi producători mondiali, cumpără şi ei ulei de lavandă din Republica Moldova. Grupul francez de parfumuri şi arome Mane a înfiinţat în 2015 o filială în Republica Moldova iar Weleda, un producător elveţian de cosmetice, laudă şi el "calitatea excepţională" a uleiului esenţial de lavandă din Republica Moldova.

Chiar dacă visează ca într-o zi să poată rivaliza cu Bulgaria, unul dintre marii exportatori mondiali de lavandă, cultivatorii moldoveni laudă calitatea produselor lor.

Soiul de lavandă cultivat în Republica Moldova "produce mai puţin ulei dar calitatea sa este mai bună", afirmă Nicu Ulinici, un tânăr fermier care cultivă zece hectare de lavandă la aproximativ o sută de kilometri de capitala Chişinău.

Costul redus cu mâna de lucru asigură preţuri competitive, adaugă Alexandru Bădărau.

În pofida acestui nou suflu, viitorul rămâne incert pentru lavanda din Republica Moldova, în special din cauza schimbărilor climatice. Potrivit unui raport al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP), recolta din 2020 a suferit din cauza valului de frig din primavară şi a secetei estivale, înregistrând o scădere de 30% până la 50% comparativ cu anul precedent.

Cu toate acestea, producătorii moldoveni nu se lasă descurajaţi şi speră să crească producţia. La rândul său, Asociaţiei Cultivatorilor de Lavandă a omologat marca "Uleiuri esenţiale din Moldova" pentru a le promova în străinătate şi speră ca în curând să obţină un certificat internaţional de calitate.

"Lavanda va deveni în curând o carte de vizită pentru ţara noastră", estimează Nicu Ulinici.

Între timp, fermierii câştigă bani graţie turiştilor veniţi să se fotografieze în câmpurile de lavandă. "Nu ne-am aşteptat la asta dar câmpul este amplasat în apropiere de o şosea şi mulţi oameni se opresc", explică Alexei Cazac. Având în vedere afluenţa de turişti, fermierul a decis să introducă o taxă de intrare de aproximativ doi euro. AGERPRES/ (AS-autor: Constantin Balaban, editor: Andreea Marinescu, editor online: Adrian Dãdârlat)