Miniştrii de Finanţe din zona euro au discutat vineri cum să îmbunătăţească şi să facă mai asemănătoare legile cu privire la insolvenţă din cele 19 state membre ale zonei unice, în ideea de a se pregăti mai bine pentru un val de falimente care este aşteptat să apară atunci când companiile nu vor mai beneficia de sprjinul de urgenţă al guvernelor, transmite Reuters.

Legile cu privire la insolvenţă diferă de la ţară la ţară, ceea ce creează dificultăţi pentru zona euro. Această problemă ameninţă să limiteze creşterea economică în condiţiile în care activele companiilor insolvente sunt îngheţate pentru o perioadă lungă de timp până la soluţionarea procedurilor juridice, în loc să fie reintroduse rapid în circuitul economic.

"Proceduri de insolvenţă funcţionale pot avea un impact uriaş într-o redresare", a declarat preşedintele Eurogrupului, Paschal Donohoe.

Aşteptata creştere a numărului de companii care vor da faliment va duce la acumularea creditelor neperformante ale băncilor, într-o perioadă în care redresarea economică post-pandemie începe iar guvernele vor retrage schemele de sprijin care au menţinut pe linia de plutire multe companii neviabile.

"Diferenţele care există de la o ţară la altă în ceea ce priveşte regimul insolvenţelor duc la o fragmentare a pieţelor de capital din UE. Această convergenţă este importantă şi pentru a evita o acumulare a creditelor neperformante în lunile următoare şi a viitoarelor crize", a declarat la rândul său comisarul european pentru Economie, Paolo Gentiloni. "Intenţionăm să demarăm o iniţiativă pentru a creşte convergenţa legilor insolvenţei", a adăugat Gentiloni.

Într-un document pregătit pentru discuţiile miniştrilor de Finanţe, Comisia Europeană a informat că regimurile insolvenţelor din UE diferă atât ca design cât şi ca punere în practică atunci când vine vorba de realizarea unui echilibru între interesele creditorului şi cele ale debitorului şi a priorităţii de care se bucură angajaţii, companiile de utilitate publică sau autorităţile fiscale.

De asemenea, nu există nici măcar o singură definiţie a insolvenţei sau a momentului în care o companie trebuie să treacă prin procedurile formale de insolvenţă. În plus, nu există nici reguli comune cu privire la masa bunurilor care face obiectul insolvenţei, urmărirea activelor, ordinea de preferinţă a creanţelor şi drepturilor creditorilor în funcţie de rangul acestora.

Unificarea legilor ar implica şi Ministerele de Justiţie, cea ce ar crea noi dificultăţi, şi de aceea, pentru moment, miniştrii Finanţelor au căzut de acord asupra unei abordări mai realiste privind întărirea sistemului prin alte modalităţi decât prin schimbarea legilor.

"Discuţiile pe care le-am avut astăzi au arătat că există sprijin pentru noi măsuri non-legislative care să ajute la convergenţa regimurilor noastre, şi am convenit să revenim asupra acestui subiect", a spus Donohoe.

Printre aceste măsuri non-legislative se numără asigurarea unor resurse adecvate pentru sistemele juridice din fiecare ţară şi a unui număr de cazuri nesoluţionate din tribunale menţinut la un nivel tolerabil, precum şi stabilirea unor indicatori de referinţă la nivelul UE. AGERPRES/ (AS-autor: Constantin Balaban, editor: Andreea Marinescu, editor online: Anda Badea)