Producătorii de ciocolată se află în faţa unui ultimatum, fie suportă un plan contestat destinat majorării plăţilor pentru fermierii săraci, fie riscă să le fie oprite programele pe care consumatorii preocupaţi de sustenabilitate le solicită din ce în ce mai mult, transmite Bloomberg.

Costa de Fildeş şi Ghana, două ţări din vestul Africii care controlează peste 60% din producţia mondială de boabe de cacao, sunt din ce în ce mai nemulţumite de ritmul lent al implementării unei strategii adoptate în luna iulie şi care vizează o majorare cu 400 de dolari a preţului pentru tona de boabe de cacao, în ideea de a majora plăţile de care beneficiază cultivatorii de cacao. Recent cele două ţări au ameninţat că vor suspenda programele pe care producătorii de ciocolată se bazează pentru a beneficia de un certificat care atestă că boabele lor de cacao nu au fost cultivate în păduri protejate sau prin utilizarea muncii forţate a copiilor.

Producătorii de ciocolată nu pot susţine că îşi asigură boabele de cacao din surse sustenabile dar în acelaşi timp să refuze să susţină un plan care ar îmbunătăţi calitatea vieţii pentru micii producători, a declarat Yves Kone, directorul general al consiliului profesional CCC. Potrivit acestuia, de programele de sustenabilitate beneficiază un număr mic de fermieri în timp ce de noul mecanism de preţuri ar beneficia toţi fermierii.

"Nu poţi să susţii că lucrezi cu fermierii, că investeşti în sustenabilitate şi în acelaşi timp să refuzi să îi plăteşti pe fermieri", a spus Yves Kone.

Planul Coastei de Fildeş şi Ghanei este destinat să crească preţul mediu plătit pentru o tonă de boabe de cacao până la cel puţin 2.600 de dolari pe tonă, din care fermierii vor fi plătiţi cu aproximativ 70% după scăderea costurilor. La bursa de la New York în acest an cotaţiile futures la cacao s-au situat, în medie, la 2.372 dolari pe tonă.

Analiştii au îndoieli că planul autorităţilor va funcţiona pentru că un venit mai mare îi va încuraja pe fermieri să crească producţia peste ceea ce piaţa are nevoie, deseori pe terenuri din zonele protejate, ceea ce ar destabiliza şi mai mult preţurile.

În anii '60, Coasta de Fildeş avea păduri pe o suprafaţă de 16 milioane hectare, însă această suprafaţă s-a redus la trei milioane de hectare în 2018. În cazul Ghanei, activiştii de mediu susţin că în această ţară pădurile dispar mai rapid decât în orice altă ţară din lume.

Cu toate acestea, fără implicarea în programe de sustenabilitate, producătorii de ciocolată nu pot garanta că babele de cacao pe care le cumpără nu afectează zonele protejate sau sunt cultivate fără munca forţată a copiilor, susţine Sergey Chetvertakov, analist la IHS Markit. "Astfel de certificate sunt cerute de consumatori", subliniază Chetvertakov. AGERPRES/ (AS-autor: Constantin Balaban, editor: Andreea Marinescu, editor online: Ady Ivaşcu)