Peste 78 milioane tone recipiente din plastic se produc anual la nivel mondial, într-o industrie care valorează circa 198 miliarde dolari, şi doar o parte dintre acestea se reciclează, marea majoritate aruncându-se, conform BBC Mundo.

Deşeurile din plastic se găsesc în prezent în toate colţurile Planetei, de la îndepărtata Antarctica până în adâncurile oceanului. O serie de campanii şi posturi TV atrag atenţie asupra îngrijorării publice legate de această problemă. Drept răspuns, guverne, producători şi comercianţi au început să ia măsuri pentru a face faţă valului de deşeuri din plastic.

Peste 60 de ţări implementează legi destinate reducerii utilizării pungilor din plastic şi a altor produse de unică folosinţă din materiale similare. Din iulie, Vanuatu, o mică insulă din Pacificul de Sud, a devenit primul stat din lume care a interzis pungile de plastic şi recipientele din polistiren pentru alimente.

Dar, cât va costa modificarea modului de cumpărare a produselor?

Costul schimbării

O serie de lanţuri de supermarketuri, inclusiv multinaţionalele Tesco şi Walmart, au promis să diminueze cantitatea de ambalaje din plastic în care îşi vând produsele.

Producătorii de băuturi răcoritoare Coca-Cola şi Pepsi, multinaţionala de alimente şi produse de curăţenie Unilever, producătorul de alimente Nestle şi compania de cosmetice L'Oreal s-au angajat, de asemenea, ca, până în 2025, toate ambalajele pe care le folosesc să fie reutilizabile, reciclabile sau degradabile.

Dar, în pofida acestor angajamente, o mare parte a industriei de alimente şi băuturi încă încearcă să stabilească cum să atingă aceste obiective.

O serie de experţi se tem că, fără o abordare corectă, această urgenţă de a elimina materialele plastice va face ca produsele pe care le consumăm să fie mai scumpe.

"Nu este atât de simplu să spunem că "plasticul nu e bun", aşa că utilizăm altceva", avertizează Eliot Whittington, director al Programului de politici la Cambridge Institute for Sustainability Leadership, care îi consiliază pe producătorii de băuturi cu privire la reducerea deşeurilor.

"Este vorba de o modificare completă a modului în care utilizăm ambalajele produselor. Majoritatea ambalajelor sunt acum utilizate o singură dată şi apoi se aruncă. Trebuie să renunţăm la aceasta şi este nevoie de o anumită formă de conducere guvernamentală", a adăugat Whittington.

Numai în Uniunea Europeană, mai mult de o treime din mâncarea care se vinde vine în pachete din plastic. Şi fiecare dintre cei 510 milioane rezidenţi produc aproximativ 31 de kilograme de deşeuri din plastic anual.

Un motiv pentru care plasticul este atât de prezent pe piaţă este capacitatea sa de a face mult din puţin: este nevoie de mai puţin material pentru a face o sticlă din plastic decât una din sticlă.

"Plasticele sunt ieftine, uşoare, şi adaptabile la multe lucruri", afirmă Susan Selke, director la School of Packaging, Universitatea de Stat din Michigan, SUA.

În urmă cu 50 de ani, înainte ca revoluţia materialelor plastice să accelereze, majoritatea băuturilor se vindeau în ambalaje din sticlă. În prezent, aproape toate ambalajele sunt făcute din plastic rezistent denumit polietilen tereftalat - PET.

Şi, deşi costul poate varia, în funcţie de preţul materiei prime şi energiei, în general nu este mult mai scumpă fabricarea unei sticle din sticlă comparativ cu una din PET: numai 0,01 dolari în plus, conform unor experţi.

Însă, în momentul în care producătorul începe să transporte produsele în ambalaj din sticlă, atunci costul începe să crească. O sticlă din plastic pentru răcoritoare de 330 ml cântăreşte circa 18 grame, în timp ce o sticlă din sticlă poate cântări între 190 g şi 250 g.

Transportul băuturilor în ambalaje mai grele necesită cu 40% mai multă energie, producând mai multe emisii de dioxid de carbon şi crescând costul de transport de până la 5 ori pe sticlă.

"În multe cazuri, plasticele sunt mai bune pentru mediul înconjurător decât alternativele", susţine Selke.

Un raport al Consiliului American de Chimie şi al companiei de contabilitate de mediu Trucost estimează că, per total, costurile de mediu ar fi de 5 ori mai ridicate dacă industria băuturilor gazoase ar utiliza ambalaje alternative, precum sticla sau aluminiul în loc de plastic.

Între timp, guvernele încearcă să penalizeze companiile poluatoare cu impozite şi taxe pe emisii şi acestea ar putea fi plătite în final de către consumatori.

"Costurile alimentelor vor creşte, nu există niciun dubiu în acest sens", afirmă Dick Searle, director executiv al Federaţiei Britanice de Ambalaje, care reprezintă această industrie în Marea Britanie.

Valabilitate

Sunt unele persoane care avertizează că, renunţarea la plastic, după 70 de ani de utilizare pentru ambalarea alimentelor, ar putea avea consecinţe mult mai costisitoare şi imprevizibile.

Ceea ce poate părea doar o pungă din plastic, înfăşurată în jurul unei legume este în realitate "o modalitate sofisticată" de a-i prelungi durata de viaţă.

"Cred că lumea subestimează beneficiile plasticelor pentru a reduce deşeurile de alimente", afirmă Anthony Ryan, profesor de chimie şi director al centrului Grantham pentru Viitor Durabil al Universităţii Sheffield, Marea Britanie.

Învelişul utilizat la castraveţi, de exemplu, poate dubla durata de viaţă a legumei, ceea ce permite să stea la frigider până la 15 zile şi reduce la jumătate deşeurile alimentare. Un castravete fără acest ambalaj va rezista numai două zile la o temperatură ambientală şi 9 zile la frigider.

La rândul său, carnea cumpărată în ambalajul de polistiren acoperit cu peliculă din plastic rezistă între 3 şi 7 zile, iar în ambalaj de plastic în vid poate fi păstrată până la 45 de zile.

Fructele şi legumele delicate, de asemenea, se păstrează mai bine în ambalaje din plastic. S-a constatat că, dacă se pun strugurii în cutii individuale din plastic se reduce cu 75% procesul de degradare. Punerea ardeilor într-o pungă cu o atmosferă modificată poate extinde durata de viaţă de la 4 zile la 20 de zile, potrivit Asociaţiei de Ambalaje Flexibile.

Extinderea duratei de valabilitate a alimentelor poate reduce în mare măsură deşeurile alimentare, care, la nivel global, sunt estimate la circa 1 trilion de dolari pe an, cosutir care, în mare parte, cad în sarcina producătorilor şi comercianţilor.

Bioplasticele

În acest context, poate nu ar avea sens interzicerea în totalitate a materialelor plastice şi o soluţie ar putea fi îmbunătăţirea acestora.

"Sunt tot mai multe companiile care reinventează materialele plastice cu aditivi care le ajută să se descompună sau produs plastice biodegradabile", afirmă Eliot Whittington.

Acestea se referă la industria în creştere de bioplastice, care utilizează amidon sau proteine in plastice, cum am fi trestia de zahăr. Unele dintre aceste bioplastice nu sunt biodegradabile, dar altele, precum acidul polilactic (PLA), se pot descompune în timp şi unele devin compost, ceea ce înseamnă că se dezintegrează total în loc să se transforme în particule de microplastice.

Însă, producţia de bioplastice este mai costisitoare

O cutie de hamburgeri din trestie de zahăr este de aproape două ori mai scumpă faţă de una din polistiren. O furculiţă biodegradabilă de unică folosinţă făcută din amidon este de 3,5 ori mai scumpă decât una din plastic alb de bază.

Există însă şi o anumită rezistenţă la utilizarea generalizată a materialelor biodegradabile.

"Bioplasticele, precum PLA, sunt un mare poluator pentru reciclarea tradiţională", afirmă Dick Searle.

Surprinzător, ca urmare a creşterii preţului petrolului, plasticul reciclat este în realitate mai ieftin decât plasticul "virgin" făcut din petrol. O tonă de PET virgin costă în jur de 1.300 dolari, în timp ce una de PET reciclat costă numai 208 dolari.

Contaminarea plasticului PET cu PLA poate face ca sticla rezultată să fie de calitate mai slabă şi neconformă pentru utilizare, ceea ce înseamnă că tot lotul trebuie aruncat.

Pe măsură ce producătorii încearcă să introducă plastice mai ecologice şi biodegradabile, riscul de a le amesteca cu plasticele convenţionale va creşte, ceea ce ar putea majora costul materialelor reciclate.

Este o problemă ce va necesita noi forme de identificare, clasificare şi tratare a materialelor plastice când se aruncă pentru a garanta că materialele biodegradabile sunt ţinute separat de cele ce pot fi reciclate.

Mai mult plastic utilizat

Anthony Ryan vede alte probleme în utilizarea generalizată a ambalajelor biodegradabile.

"Se tratează simptomele şi nu boala", afirmă el. "Dacă boala este societatea noastră "de unică folosinţă", a face ca ambalajele să fie biodegradabile nu face altceva decât să încurajeze populaţia să genereze mai mult gunoi".

În schimb, acesta sugerează altă soluţie: a folosi mai mult plastic. Pentru a ambala alimentele "se poate împărţi o singură piesă de polietilenă mai groasă".

El consideră că a face materialele plastice mai durabile ar putea ajuta la rezolvarea problemei actuale a deşeurilor care ne distrug Planeta. În loc de a interzice materialele plastice complet, el propune reutilizarea ambalajelor pe care în prezent le aruncăm.

Programele de depozitare şi refolosire ca cel în care sticlele de plastic sunt returnate în schimbul unei sume de bani şi apoi reumplute, se află în uz în Finlanda, Germania, Danemarca şi părţi din Australia.

Cu toate acestea, potrivit analizelor Comisiei Europene, aceste programe pot fi de până la 5 ori mai scumpe decât utilizarea ambalajului o dată şi apoi aruncarea lui.

Însă, Forumul Economic Mondial a constatat că măsurile inovatoare de refolosire şi reîncărcare pot reduce costurile de ambalare cu cel puţin 8 miliarde dolari pe an.

Şi, cum multe ţări încearcă să introducă legi care impun noi taxe pe pungile de plastic şi interzic anumite tipuri de recipiente de unică folosinţă, opţiunile de reîncărcare şi reutilizare pot deveni mai atractive.

Pentru Claire Waluda, ecologist British Research Antarctica, a cărei echipă monitorizează nivelurile de deşeuri din plastic în Georgia de Sud, merită să plătim preţul efectuării acestor modificări.

"Vedem că albatroşii îşi hrănesc puii cu plastic", afirmă ea "Orice lucru care poate reduce cantitatea de deşeuri din plastic din natură este un pas în direcţia corectă".AGERPRES/(AS-editor: Nicoleta Gherasi, editor online: Ada Vîlceanu)