Ansamblul Monumental ridicat la Târgu Jiu între anii 1937-1938 de Constantin Brâncuși (1876-1957) a fost inaugurat la 27 octombrie 1938 și este singura creație de for public a marelui sculptor.

Opera lui Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu a intrat, la 27 iulie 2024, în lista UNESCO a Patrimoniului Mondial al Umanității. Decizia a fost luată la cea de-a 46-a sesiune a Comitetului Patrimoniului Mondial, care s-a desfășurat în perioada 21-31 iulie la New Delhi, India. (sursa: https://www.cnr-unesco.ro/)

Ansamblul Calea Eroilor se întinde pe o axă de la vest la est care traversează orașul, pornind de la malul Jiului, din Parcul Central, unde se află lucrările din piatră - Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor și Poarta Sărutului -, continuând cu Calea Eroilor, unde se găsește Biserica Sfinții Apostoli, și se finalizează cu Coloana fără Sfârșit, din fontă alămită și oțel, înălțată în mijlocul unui parc, pe un promontoriu.

Ansamblul a fost comandat de Liga Națională a Femeilor Gorjene, prezidată de Arethia Tătărescu, soția prim-ministrului României, Gheorghe Tătărescu (1934-1937; 1939-1940), și donat orașului.

În data de 20 octombrie 1937, Liga Națională a Femeilor Gorjene aducea la cunoștință Primăriei Târgu Jiu hotărârea sa de a dărui orașului 'o coloană și un portal de piatră opere a marelui sculptor Brâncuși, care în chipul acesta aduce un prinos de recunoștiință Județului său natal'. (sursa: https://centrulbrancusi.ro)

Intenția Ligii era formulată astfel: 'Crearea unei străzi care va purta numele 'Calea Eroilor', cale care va porni din preajma Jiului trecând prin grădina publică, pentru a merge până la actualele cazărmi (...). La începutul acestei căi se va așeza portalul sus-numit, iar pe promontoriul ei lângă cazărmi, se va ridica coloana recunoștiinței, legându-se astfel amintirea locurilor pentru care au luptat Eroii gorjeni, cu ideea recunoștiinței fără de sfârșit simbolizată prin coloană', menționează sursa citată.

În aceeași adresă, potrivit centrulbrancusi.ro, Liga Națională a Femeilor Gorjene aduce la cunoștință că a luat pe răspunderea sa 'construcția Bisericei Sf. Apostoli care se află pe strada destinată Eroilor' și face precizarea că: 'Atât facturile de plată ale celor 2 monumente, clădirea bisericei precum și suma depusă pentru plata exproprierilor reprezentând valoarea de lei 2.200.000 sunt rezultatele exclusive ale muncii noastre de ani de zile'.

În final, se specifică faptul că Liga înțelege 'ca orașul Tg. Jiu să respecte întotdeauna donațiunea în forma în care a fost făcută'. Pe versoul scrisorii se află decizia olografă a Consiliului comunal cu nr. 151 din 12 noiembrie 1937, prin care se acceptă donația Ligii.

În cursul anului 1934, sfătuită de sculptorița Milița Petrașcu, Arethia Tătărescu - președinta Ligii Naționale a Femeilor din Gorj și soție a premierului - îl invitase pe Brâncuși să ridice un monument la Târgu-Jiu. La început artistul ezită, îngrijorat că se vor repeta neplăcerile de la precedentele proiecte, dar în final acceptă, fiind asigurat că va avea deplină libertate de acțiune și fiind mulțumit de soluția tehnică oferită de tânărul inginer Gorjan, fiul unui bun prieten din tinerețe.

La 11 februarie 1935 Brâncuși îi scrie Miliței, eleva sa, cea care realizase monumentul din Târgu Jiu dedicat Ecaterinei Teodoriu, că acceptă comanda, întrucât 'toate lucrurile începute de atâta vreme sunt spre sfârșit' și se simte 'ca un ucenic în ajunul de a deveni calfă'. Precizează: 'Nu vă pot spune cât de fericit aș fi să pot face ceva la noi în țară'. (sursa: https://centrulbrancusi.ro/ - 'Ansamblul Brâncușian de la Târgu Jiu', Sorana Georgescu-Gorjan)

Pentru realizarea elementelor din piatră, Brâncuși a ales travertinul de Banpotoc. După ce a selectat personal blocurile de piatră din cariere de lângă Simeria, Brâncuși a coordonat o echipă de cioplitori care a configurat elementele ansamblului sculptural: Masa Tăcerii cu cele 12 scaune, Poarta Sărutului, cele două jilțuri și scaunele de pe alee.

'Coloana fără de sfârșit', denumită local 'Coloana recunoștinței fără sfârșit față de eroii patriei', cunoscută și sub numele de 'Coloana Infinită', este inclusă în ciclul arhitectonic 'Coloana fără sfârșit', ca ultimă versiune. (sursa: https://centrulbrancusi.ro)

Structural, cuprinde 16 elemente clepsidră, de patru ori numărul elementelor binare din prima versiune a ciclului respectiv. Are formula de suplețe 1/2+15+1/2 și formula de zveltețe 1:2:4, respectiv 45:90:180 cm. Înălțimea lucrării este de 2.933 cm, iar greutatea ei - de circa 29 tone.

Din punct de vedere al construcției, a fost ridicată în 1937 pe principiul înșirării unor 'mărgele' pe un fir de ață.

Mărgelele sunt romboide din fontă turnate la Petroșani după un model din lemn de tei cioplit de Brâncuși. 'Firul' interior este o structură de rezistență din trei tronsoane de tablă de oțel turnată la Reșita.

Montajul s-a făcut la Târgu Jiu sub antrepriză. Ridicarea 'Coloanei fără de sfârșit' la Târgu Jiu a fost supravegheată de inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan. Proiectul structurii de rezistență s-a realizat la Uzina de Utilaj Minier din Petroșani, sub supravegherea lui Gavrilă Șomlo.

Din mărturiile colaboratorilor tehnici și din desenul păstrat la Petroșani, se știe că monumentala 'Coloană fără sfârșit' are înălțimea totală de 31,80 mp. Montajul operei s-a terminat în noiembrie 1937, iar metalizarea ei în galben, dorită de sculptor, a fost gata în iulie 1938.

'Nu contest că Brâncuși va fi folosit cândva denumirea de 'Coloana pomenirii fără de sfârșit'. Eu însă nu l-am auzit niciodată spunându-i așa. În convorbirile noastre zilnice cuvântul 'coloană' se repeta de zeci de ori, fiind principala noastră preocupare în acea epocă. De cele mai multe ori, Brâncuși spunea numai 'coloana', fără vreun adjectiv, însă titulatura întreagă, pe care a folosit-o de nenumărate ori, a fost 'Coloana Infinită' ', reține sursa citată anterior din lucrarea 'Am lucrat cu Brâncuși' - Ștefan Georgescu-Gorjan.

Chiar dacă ideea conducătoare a ansamblului statuar de la Târgu Jiu a fost 'recunoștința fără de sfârșit' sau 'pomenirea', coloana lui Brâncuși nu simbolizează 'recunoștința fără de sfârșit' sau 'pomenirea fără de sfârșit', ci este expresia plastică a infinitului pur și simplu, detașat de orice atribut. Căutările 'formei', caracteristice geniului lui Brâncuși, l-au dus la acele soluții definitive, intrate azi în patrimoniul artei universale, care se numesc 'Pasăre în spațiu' sau 'Coloana Infinită', notează sursa citată.

'Coloana Infinită de la Târgu Jiu, formată din elemente armonice, ale căror dimensiuni și al căror număr au fost stabilite după lungi dezbateri și căutări, nu reprezintă o simplă replică a coloanei infinite de interior. Ea rămâne o individualitate proprie, adecvată spațiului larg, dar rămâne totuși 'Coloana Infinită', simbolul nesfârșitului în sine, un simbol quasi-matematic al esteticii noi', conchide autorul lucrării 'Am lucrat cu Brâncuși'.

Poarta Sărutului a fost realizată manual de Brâncuși, ajutat de câțiva cioplitori. Este din piatră de Banpotoc. A fost ridicată în 1937 și finisată în 1938. Se află la vreo douăzeci de metri de la intrarea centrală în Grădina publică Târgu Jiu. Se știe din mărturii orale că amplasamentul ei a fost schimbat de două ori înainte de a se stabili locul pe care s-a ridicat. (sursa: https://centrulbrancusi.ro - 'Brâncuși - Opera', Prof. Dr. Ion Mocioi)

Pentru realizarea 'Porții sărutului', sculptorul a realizat o machetă la scara 1:10. Opera păstrează proporțiile de zece ori mărite ale machetei. De asemenea, se cunosc dimensiunile în machetă ale stâlpilor, care sunt 'Coloana sărutului', și ale arhitravei în formă de 'Ladă de zestre', reduse la scară.

'Coloanele sărutului' ca stâlpi ai 'Porții sărutului' au dimensiuni care le structurează din câte două cuburi suprapuse (332-168), iar arhitrava 'Lada de zestre' ce o împlinește ca 'Arc de triumf' are aproximativ dimensiunile a patru cuburi alăturate pe orizontală (180x658x180cm), deasupra ei întinzându-se o placă protectoare (de circa 15x658x184cm) din piatră (acoperită cu plumb, din 1964, pentru protecție).

Stâlpii 'Coloanei sărutului' prezintă multiplicat simbolul ochilor îngemănați, iar arhitrava 'Porții sărutului' reproduce, incizat de patruzeci de ori, 'Sărutul' din Montparnasse, sugerând o horă.

Cele două 'Bănci' cioplite din piatră (79x170x82cm) pentru a fi amplasate inițial în nișele din 'Aleea scaunelor' au fost ulterior fixate de sculptor de-o parte și de alta a 'Porții sărutului', legându-le semnificația de această operă.

Masa Tăcerii a fost realizată în anul 1937, într-o primă versiune, din piatră de Câmpulung, sub forma mesei țărănești, simplă, joasă, din tăblie (200x45 cm) și picior (160-45 cm), și a fost amplasată în locul celei de astăzi. Nemulțumit, probabil, de dimensiunile ei, în 1938 (Constantin Brâncuși - n.r.) a comandat la un atelier din Deva, după desenele sale, o nouă masă, din piatră de Banpotoc, cu noi dimensiuni ale tăbliei (215-45 cm) și piciorul ei (175-45 cm) pe care n-a amplasat-o astfel. A recurs la o variantă combinatorie care a preluat tăblia primei versiuni drept picior și pe cea a versiunii a doua drept tăblie, asigurându-i astfel o nouă proporție interioară și monumentalitate. (sursa: https://centrulbrancusi.ro - 'Brâncuși - Opera', Prof. Dr. Ion Mocioi)

În jurul 'Mesei tăcerii' nu au fost puse scaune decât odată cu amenajarea versiunii combinatorii. Scaunele, 12 la număr, au fost comandate odată cu versiunea a doua a Mesei tăcerii, la atelierul din Deva, și au fost realizate din piatră de Banpotoc, cu formă de clepsidră.

În jurul 'Mesei tăcerii', în 1938, au fost grupate scaunele - clepsidră rotunde, două câte două, dar artistul nu le-a lăsat astfel, punându-le la egală distanță față de masă și între ele, subliniind prezența imaginară a unui cerc semnificativ.

Aleea scaunelor, prin cele 30 de 'scaune', pune în evidență cele 30 de zile ale lunii calendaristice care corespund revoluției siderale ce durează 27 zile, 7 ore, 43 minute și revoluției astrale cu durata de 29 de zile, 12 ore și 44 minute, condiționate de relația Soare - Pământ - Lună. (sursa: https://centrulbrancusi.ro - 'La pas spre infinit', Dumitru Mălăescu Bălești)

Biserica cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, aflată pe strada destinată Eroilor, a fost târnosită (sfințită) la 7 noiembrie 1937 de patriarhul Miron Cristea. Au participat la sărbătoare Gheorghe Tătărescu, prim-ministrul României, reprezentanți ai Casei Regale și ai Guvernului, episcopii Râmnicului și Hușilor, un impresionant sobor de preoți, Arethia Tătărescu, președinta Ligii Naționale a Femeilor din Gorj, garda regală și un numeros public. (sursa: https://centrulbrancusi.ro)

Sursa foto : centrulbrancusi.ro

Imaginile acelui moment au fost înregistrate pe peliculă de Constantin Brâncuși, venit la Târgu-Jiu să supravegheze lucrările la operele din piatră care urmau să fie amplasate în Grădina publică. În aceeași perioadă se desfășurau și alte lucrări în apropierea parcului care urma să înconjoare Coloana fără Sfârșit, conturându-se, astfel, viitoarea Cale a Eroilor.

La sfârșitul lunii octombrie a anului 1938, toate aceste lucrări sunt finalizate, astfel că Liga Națională a Femeilor Gorjene, prin adresa înregistrată la primăria orașului cu nr. 7501 din 27 octombrie 1938, anunță că 'predă orașului Tg. Jiu monumentele închinate Eroilor' cu ocazia festivităților din acea zi. Totodată, se prezintă situația sumelor cheltuite pentru executarea lucrărilor respective, care totalizau la acea dată 2.436.275 lei. Defalcat, sumele au fost repartizate astfel: Biserica Sfinții Apostoli - 666.462 lei, exproprierea pentru deschiderea Căii Eroilor - 746.000 lei, Portalul de piatră din grădina publică - 683.198 lei și Coloana - 340.615 lei. Liga roagă primăria să păstreze aceste monumente ca 'să ne amintim întotdeauna de Eroi, care și-au jertfit viața pentru Patrie'. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)