Luna Martie sau Mărțișor, numele dat în tradiția populară, este a treia lună a anului în calendarul gregorian cu început de an la 1 ianuarie, lună care este dedicată zeului războiului Mars, precizează volumul ''Zile și mituri. Calendarul țăranului român'' (Ion Ghinoiu, Editura Fundației Pro, 1999).

Denumirile zonale ale lunii - Mart, Mărțișor, Marțiu - păstrează rădăcina lingvistică a cuvântului originar sau exprimă trezirea la viață a naturii înconjurătoare și încolțirea seminței semănate (Germinar, Germinariu). În luna martie se începe aratul și semănatul, se curăță livezile și grădinile, se scot stupii de la iernat și se scot fagurii de miere, utilizați ca leac în medicina populară etc. Sărbătorile cu dată fixă și cu dată mobilă, în special Mucenicii (9 martie), alcătuiesc un străvechi început de an agrar, cu obiceiuri de mare vechime și frumusețe.

Foto: (c) NICOLAE BADEA / AGERPRES FOTO

Mărțișorul reprezintă funia zilelor, săptămânilor și lunilor anului adunate într-un șnur bicolor, simbolizând iarna și vara, făcută cadou la 1 martie, Ziua Dochiei și străvechi început de An Agrar. Astăzi, generalizat la sate și orașe, mărțișorul este confecționat din două fire colorate alb și roșu, de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi dăruit fetelor și femeilor care îl poartă prins în piept una sau mai multe zile. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Mărțișorul era primit de copii, fete și băieți, fără deosebire, de la părinți în dimineața zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. Mărțișorul, de care se agăța o monedă de argint, uneori, de aur, se purta legat la mână, iar uneori era prins la piept sau la gât. El era scos, în funcție de zona etnografică, la o anumită sărbătoare a primăverii - Mucenici, Florii, Paște, Arminden - și era agățat pe ramurile înflorite ale unor pomi, precum măceș, porumbar, trandafir, păducel, vișin, zarzăr etc. Se credea că purtătorii Mărțișorului nu vor fi pârliți de soare pe timpul verii, că vor fi sănătoși și frumoși ca florile, plăcuți și drăgăstoși, bogați și norocoși, feriți de boli și de deochi, mai arată lucrarea amintită.

Soarele - Luna

La începutul lunii, Soarele răsare la ora 06 h 53 m și apune la ora 18 h 03 m, iar la sfârșitul lunii, răsare la ora 06 h 59 m și apune la ora 19 h 42 m (n.r. - DST - Daylight Saving Time - în momentul calculat este introdusă ora de vară), potrivit https://www.astro-urseanu.ro/.

Echinocțiul de primăvară, ce marchează începutul primăverii astronomice, se produce în jurul datei de 20 martie (5 h 06 min), când longitudinea astronomică a acestuia revine la valoarea de zero grade. După cum este cunoscut, mișcarea aparentă a Soarelui pe sfera cerească, determinată de mișcarea reală a Pământului pe orbita sa, generează pentru latitudinile noastre inegalitatea duratei zilelor și nopților la diferite perioade ale anului, datorită poziției aproximativ fixe în spațiu a axei de rotație a Pământului, precum și a înclinării sale față de planul orbitei acestuia. Astfel, pe sfera cerească, Soarele parcurge, în decurs de un an, un cerc mare numit ecliptica (ce marchează de fapt planul orbitei Pământului), care face cu ecuatorul ceresc un unghi de 23° 27' .

La momentul Echinocțiului de primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cerești în cea boreală. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mișcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopților, indiferent de latitudine. La latitudinile țării noastre, este luată în considerare valoarea medie de 45°, această cifră reprezentând și valoarea medie a înălțimii Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii. Totodată, la data respectivă, Soarele răsare în punctul cardinal est și apune în punctul cardinal vest.

Începând de la aceasta dată, durata zilei (față de cea a nopții) va fi în continuă creștere, iar cea a nopții (față de cea a zilei) în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc momentul solstițiului de vară.

Luna - reprezintă perioada cât durează o rotație a astrului în jurul Pământului: 29 de zile, 12 ore, 44 minute și 3 secunde, aproximativ 29 de zile și jumătate. În această mișcare se disting patru faze: Lună Nouă, Primul Pătrar, Lună Plină, Ultimul Pătrar.

Fazele Lunii sunt: 3 martie - Luna Plină la 18 h 32 m; 11 martie - Ultimul Pătrar la 11 h 39 m; 19 martie - Lună Nouă la 0 h 23 m; 25 martie - Primul Pătrar la 21 h 18 m, potrivit Observatorului Astronomic 'Amiral Vasile Urseanu'.

Foto; (c) CRISTIAN NISTOR/AGERPRES FOTO

Între ultima duminică a lunii martie (în 2026, la 29 martie) și ultima duminică a lunii octombrie (31 octombrie 2026), pe teritoriul României funcționează ora oficială de vară, care este cu o oră în avans față de timpul-legal român. În noaptea de 28 spre 29 martie, ora 03:00 devine ora 04:00 (ora oficială a României trece de la UTC+2 la UTC+3).

Martie în tradițiile populare

Luna martie este cunoscută, în funcție de zonă, sub denumirile Mărțișor, Mart, Marțiu, și deschide în spiritualitatea populară, șirul unor bogate manifestări, precum Mărțișorul, Baba Dochia, Zilele Babelor, Măcinicii, Alexii, Zăpada Berzelor, Zilele Moșilor, Ziua Cucului - Blagoviștenia.

Între 1 și 9 martie, sunt zilele Babelor, în prima zi fiind sărbătorită Baba Dochia, personaj creștin (în calendarul creștin ortodox, Sfânta sau Mucenica Eudochia), personificare a Anului Vechi. Vremea capricioasă din această perioadă este pusă pe seama caracterului Babei Dochia, care vrea să-și urce oile la pășunea montană în plină iarnă, la sfârșitul lunii februarie și începutul lunii martie, după cum spune una dintre legende. Dorind să se convingă că a venit vara își trimite nora la munte, după fragi. Un moș îi dă fetei o mână de fragi. Văzându-le, Dochia crede că a venit primăvara, își pune nouă cojoace unul peste altul, ia oile și urcă la munte. Acolo sus, vreme este capricioasă. Mai întâi se face cald, și Dochia își aruncă unul câte unul cojoacele. Apoi cade o ploaie rece și baba, împreună cu oile, îngheață. Cu timpul, sloiurile acestea s-au prefăcut în piatră, fiind identificate de localnici în mai multe zone carpatice: Ceahlău, Vama Buzăului, Caraiman, Izvorul Râului Doamnei, Semenic etc., potrivit volumului ''Zile și mituri. Calendarul țăranului român'' (Ion Ghinoiu, Editura Fundației Pro, 1999).

Foto: (c) TRAIAN NEGULESCU / Arhiva istorică AGERPRES

Ultima zi a Babelor, 9 martie, se suprapune peste o mare sărbătoare creștină: Sfinții 40 de Mucenici, care au pătimit în localitatea Sevastia din Armenia, în vremea domniei împăratului Liciniu (307-323), la porunca guvernatorului Agricola. Cei 40 de mucenici erau soldați care au mărturisit că sunt creștini și din acest motiv au refuzat să jertfească idolilor. Pentru mărturisirea credinței în Hristos, cei 40 de mucenici au fost supuși la multe chinuri, pentru ca în cele din urmă să fie scufundați într-o apă aproape înghețată de lângă cetate, potrivit https://www.crestinortodox.ro/.

De Mucenici, pe 9 martie (începutul Anului Agrar, celebrat în calendarul iulian la echinocțiul de primăvară), focurile simbolizează arderea iernii și renașterea primăverii. Prin acest ritual magic (practicat în Banat, Crișana, Muntenia, Oltenia, Dobrogea și sudul Moldovei), se dorea sprijinirea Soarelui în depășirea momentului critic al echilibrului perfect între lumină și întuneric. În Transilvania era obiceiul ca tinerii să sară peste foc pentru a li se impregna hainele cu fum, acesta având rol de purificare. În alte zone, chiar și vitele erau trecute prin foc să fie apărate de boli. După cum erau flăcările și direcția fumului, se făceau diferite previziuni asupra vremii. Cu o cârpă arsă, se afumă gospodăria. Tot pe 9 martie, femeile fac copturi - mucenici, în formă de opt - pe care îi numesc sfinți, sfințișori sau bradoși, se arată pe site-ul https://azm.gov.ro/.

O practică efectuată în ziua de Mucenici, de către copii, pentru alungarea frigului și scoaterea căldurii din pământ, pentru sănătatea și norocul oamenilor, era baterea pământului cu maiurile sau cu botele. Copiii strigau: 'Intră frig și ieși căldură,/ Să de facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură!' (Muntenia, Oltenia). Pe arii relativ extinse se credea că pământul era bătut cu maiurile de către Moși, spirite ale strămoșilor, identificate în calendarul creștin ortodox cu cei 40 de Sfinți Mucenici. De aici încolo, timp de nouă zile, sunt zilele Moșilor. Obiceiul de a bea 40 de pahare de vin este o reminiscență a sărbătorilor bahice ale antichității. Oamenii credeau că vinul băut la Mucenici se transformă de-a lungul anului în sânge și putere de muncă.

La 17 martie, de sărbătoarea Sf. Alexie, făcător de minuni pe ape, el este adesea atestat ca reprezentare mitică sezonieră, patron al viețuitoarelor care iernează sub pământ, în scorburi și sub scoarța copacilor, sub pietre sau în ape. Se spune că la 17 martie încălzește și deschide pământul pentru a elibera vietățile, iar după șase luni, la 14 septembrie, de Ziua Crucii, îl reînchide, punând la adăpost animalele și insectele. Oamenii curăță pomii din livadă și pescarii mănâncă crud, un pește mic, descântat.

Ziua de 25 martie, în calendarul creștin ortodox, este închinată Bunei Vestiri sau Blagoviștenia, ziua când Biserica creștină prăznuiește vestea adusă Fecioarei Maria de Arhanghelul Gavril că va naște Fiul fără înaintași, Iisus Hristos. Sărbătoarea, din apropierea echinocțiului de primăvară, când sosesc rândunelele și începe cucul a cânta este numită în calendarul popular și Ziua cucului. În această zi se făceau multe acte de purificare a spațiului, de alungare a șerpilor de pe lângă casă, a insectelor și omizilor din livezi; se afumau cu tâmâie și cârpe arse clădirile, curțile, oamenii și vitele (Transilvania, Banat); se aprindeau focuri în grădini și livezi. În alte zone nu se puneau cloștile sau se credea că din ouă, în această zi, nu ies pui; nu se semăna porumbul (Moldova, Bucovina). Era momentul prielnic de aflarea norocului și rodului pomilor fructiferi, pentru previziuni meteorologice. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)