Italia a fost proclamată regat în 1861, sub conducerea lui Victor Emanuel al II-lea de Savoia (1849-1878), iar Roma i-a devenit capitală pe 3 februarie 1871, la scurt timp după ce orașul a fost cucerit de forțele italiene conduse de generalul Giuseppe Garibaldi, care a pus astfel capăt controlului papal asupra Romei și a Statului Papal, notează https://www.britannica.com/.

Situată în partea centrală a Italiei peninsulare, pe malurile Tibrului, ocupând cele șapte coline vulcanice (Capitoline, Quirinale, Viminale, Esquilino, Caelius, Aventino, Palatino), Roma - 'Cetatea Eternă' sau 'Orașul de pe Șapte Coline' - a fost întemeiată, conform legendei, de gemenii Romulus și Remus în anul 753 î.Hr. Dovezi arheologice, însă, susțin teoria conform căreia Roma s-a dezvoltat pornind de la așezările pastorale aflate pe colina Palatino, construite în zona viitorului For Roman, și care au stat la baza noului oraș în secolul al VIII-lea î.Hr. Roma istorică a fost locuită încă din Epoca Bronzului (cca 1.500 î.Hr.), iar cetatea a fost politic unificată pe la începutul secolului al VI-lea î.Hr. În decurs de numai trei secole și jumătate, Roma s-a transformat dintr-un modest oraș-stat în metropola (1,5 milioane de locuitori sub Octavian, primul împărat roman, cunoscut mai târziu ca Augustus) celui mai important imperiu al Antichității, potrivit lucrării 'Enciclopedia Statelor Lumii' (Editura Meronia, 2016).

Ruinele Forumului Roman din Roma

În următoarele cinci secole, romanii au cucerit treptat Peninsula Italică, extinzându-și dominația în tot bazinul Mării Mediterane până în Europa continentală. Sub conducerea lui Pompei și a lui Iulius Caesar, influența Romei s-a extins până în Siria, Ierusalim, Cipru. După bătălia de la Actium (anul 83 î. Hr.), toate teritoriile romane erau controlate de împăratul Augustus. Capitală imperială, Roma avea să devină locul unor clădiri publice splendide, palate, temple, băi publice, teatre și stadioane, amfiteatre, multe dintre ele putând fi vizitate și în prezent. Roma a atins punctul culminant al măreției și al populației antice la sfârșitul secolul I și începutul celui de-al II-lea.

În 330 d.Hr., împăratul Constantin cel Mare a strămutat capitala Imperiului Roman la Constantinopol (astăzi, Istanbul), Roma rămânând între 395-476, centrul Imperiului Roman de Apus. A urmat o perioadă de declin (secolele V-VIII), marcată de invaziile barbare. În 756, a luat ființă Statul Papal cu reședința la Roma, centrul lumii creștine occidentale și un strălucit centru al Renașterii europene. Între secolele al IX-lea și al XVIII-lea, teritoriile italiene s-au aflat sub dominația arabilor, apoi a statului franc, a Sfântului Imperiu Roman, a Spaniei și Habsburgilor austrieci. După 1815, Italia a redevenit o grupare de state independente.

Ruinele Forumului Roman din Roma

Începutul secolului al XIX-lea a fost marcat de multele mișcări naționale, perioadă rămasă în istorie sub numele de 'Risorgimento' (1815-1870), ce a dus la unificarea țării. Lombardia s-a unit cu Piemontul, în urma războiului franco-piemontezo-austriac (1859), iar Sicilia și Italia de Sud (1860-1861) au fost eliberate de trupele generalului Giuseppe Garibaldi. Doar Veneția, deținută de habsburgi și Roma, capitala Statului Papal, apărată de francezi, au rămas în afara regatului. În războiul dintre Prusia și Austria, izbucnit în 1866, Regatul Italiei s-a aliat cu Prusia și a obținut Veneția.

Porta Flaminia, calea de acces în Piaţa Poporului (Piazza del Popolo), una din cele mai importante atracţii turistice din Roma, 29 mai 2014.

Foto: (c) AGERPRES FOTO

La 17 martie 1861, a fost proclamat regatul Italiei, iar Victor Emanuel al II-lea de Savoia (1849-1878) a devenit rege al Italiei. La nașterea Regatului Italiei, capitala era Torino, inima Regatului Sardiniei și leagănul politic al procesului de unificare. Cu toate acestea, alegerea orașului Torino a fost percepută ca fiind temporară. Roma era deja considerată de mulți capitala 'naturală' a Italiei, dar anexarea acesteia a fost împiedicată de prezența Papei și de protecția militară franceză. În 1865, în urma Convenției din septembrie cu Franța, capitala a fost mutată la Florența. Decizia a provocat proteste puternice la Torino și a marcat o fază delicată în politica italiană, indică https://www.romainfo.org/.

Momentul decisiv a venit în 1870, când izbucnirea războiului franco-prusac l-a forțat pe Napoleon al III-lea să retragă trupele franceze care îl protejau pe Papă. Pe 20 septembrie 1870, trupele italiene au intrat în Roma prin breșa Porții Pia, una dintre vechile porți ale orașului, punând capăt puterii temporale a papilor.

Statuia de bronz a împăratului Nerva în cadrul Forului Roman din Roma

Un plebiscit popular, organizat în octombrie 1870, a sancționat anexarea Romei la Regatul Italiei. Cu toate acestea, anexarea militară și populară trebuia urmată de un act politic și legislativ formal. În acest context se încadrează legea din 21 ianuarie 1871, prin care Parlamentul italian a oficializat transferul capitalei.

Alegerea Romei drept capitală nu a rezolvat imediat conflictul cu Biserica Catolică. Papa Pius al IX-lea nu a recunoscut noul stat și s-a declarat 'prizonier' la Vatican. Ruptura dintre Biserică și Stat a afectat profund viața politică italiană timp de decenii, până la semnarea Pactelor Lateran în 1929. În ciuda acestui fapt, legea din 21 ianuarie 1871 a pus bazele unei noi configurații a relației dintre puterea politică și cea religioasă, separând definitiv statul italian de autoritatea temporală a Papei, mai notează https://www.romainfo.org/.

La 3 februarie 1871, Roma a devenit oficial capitala Regatului Italiei, moment care a marcat începutul unei noi perioade istorice, în care tânărul regat a început să se confrunte cu provocările modernității.

În același an, regele Victor Emanuel al II-lea și-a stabilit reședința în Palazzo del Quirinale din Roma, fostul palat papal, de unde a prezidat importante evenimente parlamentare și civice. După moartea sa, în 1878, trupul i-a fost depus în Panteonul din Roma. Monarhii italieni care i-au urmat, au locuit la Palatul Quirinale până în 1943. Din 1947, acesta a devenit reședința președintelui Italiei. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Cerasela Bădiță, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.britannica.com

* Explicaţie foto din deschidere: Forul Roman, piaţa publică în Roma antică.