Regele Carol I (1866-1881; 1881-1914) înaintează un proiect de lege pentru construirea unei Catedrale în Capitală

Marele deziderat al neamului românesc, acela de a fi construită o Catedrală Națională, a apărut imediat după dobândirea Independenței de Stat a României.

După proclamarea României ca Regat, Regele Carol I a înaintat Camerei Legislative un proiect de lege care prevedea construirea unei catedrale reprezentative pentru spațiul românesc. Legea a fost votată în 20 mai 1882 în Senat, fiind considerată ziua de start a proiectului. Așa s-a născut Legea nr. 1750 promulgată de Regele Carol I la 5 iunie 1884 și publicată în Monitorul Oficial nr. 49 din 6 (18 iunie) 1884, în care se menționa necesitatea construirii unei catedrale ortodoxe în București.

În anul 1884, bugetul statului prevedea, pentru construirea Catedralei din București, suma de 5 milioane de lei (aur), reprezentând 5% din bugetul de atunci al țării. În anul 1891 guvernul, condus de generalul Ioan Em. Florescu hotărăște organizarea unui concurs internațional pentru proiectarea acestui edificiu.

'Cu tot interesul arătat de Rege acestui obiectiv, începerea proiectării și apoi a lucrărilor s-a amânat mereu, iar bugetul alocat s-a risipit pe alte investiții ale Guvernului', a subliniat Patriarhul Daniel la un eveniment aniversar dedicat regelui Carol I.

Primul care a lansat însă ideea construirii unui astfel de edificiu a fost Mihai Eminescu. El scria în 1881, în ziarul Timpul: 'Noi înșine, în marea capitală a României, ... nu avem o singură catedrală, o singură zidire religioasă acătării. Lucrul se explică prin împrejurarea că Bucureștii sunt un oraș relativ nou și că n-au fost întotdeauna capitală'. (surse: https://catedrala-nationala.ro; https://basilica.ro)

Sfântul Sinod preia sub patronajul său construirea Catedralei din București

În anul 1900 se produce o schimbare de atitudine din partea statului român față de inițiativa construirii Catedralei. În ședința Sfântului Sinod, din 11 mai 1900, Dr. Constantin Istrate, noul ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, propune ca Sfântul Sinod să ia sub patronajul său ridicarea unei catedrale în București și să lanseze lista de subscripție publică pentru strângerea de fonduri.

Mersul subscripției a fost dificil, ea fiind oprită odată cu izbucnirea Primului Război Mondial.

Constantin I. Istrati, chimist și medic, a fost membru titular și președinte (1913-1916) al Academiei Române. A participat la Războiul de Independență din 1877-1878, ca șef al Secției sanitar-militare, fiind decorat cu 'Virtutea Militară', Ordinul rusesc 'Sf. Ana' și cu medalia turcească 'Medgidie'. A făcut parte dintre personalitățile implicate în istoria edificării Catedralei Naționale în calitate de ministru al Lucrărilor Publice (1899-1900) și ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice (1900, 1907). (surse: https://catedrala-nationala.ro; dicționarul 'Membrii Academiei Române (1866-2003)', Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, București, 2003)

Mitropolitul primat Miron Cristea inițiază noi demersuri

După Marea Unire din 1918, demersul pentru înălțarea unei Catedrale în Capitala țării, drept recunoștință adusă Bunului Dumnezeu pentru înfăptuirea României întregite, a aparținut mitropolitului primat Miron Cristea. La rugămintea sa, Regele Ferdinand adresează Sfântului Sinod, la 10 mai 1920, un hrisov regal prin care se vestește hotărârea de a ridica în București o biserică monumentală, în amintirea victoriei armatelor române în războiul de întregire.

Înființarea Patriarhiei Romane în 1925 a readus în actualitate cu și mai multă vigoare necesitatea acestui sfânt lăcaș, menit să marcheze noua demnitate a Bisericii și să servească drept Catedrală Patriarhală.

Amplasarea ei a stârnit, însă, o dezbatere aprinsă în presă. Prin articole, studii și broșuri tipărite, prin memorii și scrisori adresate Patriarhului Miron Cristea, arhitecți, ingineri, profesori, specialiști în urbanism și sistematizare edilitară, scriitori și gazetari, au făcut propuneri, indicând peste zece locuri de amplasare în Capitală a noii catedrale, cele mai multe necorespunzatoare.

Amplasamentul dorit de Patriarhul Miron Cristea era Parcul Carol, din mai multe motive. Acest amplasament, dorit de Patriarhul Miron Cristea, a fost recomandat și de specialiști, între care și reputatul arhitect român Cristofi Cerchez, care declara despre locul de așezare a viitoarei catedrale patriarhale în ziarul 'Universul', din 2 martie 1929, următoarele: 'Eu, un astfel de monument nu l-aș vedea în altă parte decât în Parcul Carol, cu acele frumoase grădini, cu acea deschisă și adâncă esplanadă, cu acea splendidă perspectivă, și anume pe locul unde se găsește Palatul Artelor, devenit Muzeul Militar, care nu sintetizează și nu simbolizează nimic. Ar fi și un act de pietate față de Eroul Necunoscut, care în nici un caz nu aparține unui muzeu, fie el chiar militar. Eroul Necunoscut este simbolul mistic al însăși națiunii și el nu poate sta decât într-un loc de pietate'.

Piedicile ivite în calea obținerii terenului în Parcul Carol, care amenințau să împiedice începerea lucrărilor pregătitoare, l-au determinat pe Patriarhul Miron Cristea să se oprească asupra locului de la poalele Dealului Patriarhiei, numit Piața Bibescu Voda, Piața Unirii de astăzi, pe care l-a marcat cu o troiță, sfințită la 11 mai 1929.

Așadar, după discuții, căutări și amânări repetate, Catedrala Patriarhiei, numită Catedrala Mântuirii Neamului de Patriarhul Miron Cristea, și-a găsit amplasamentul în Piața Bibescu Vodă.

Se făcuse, totuși, un mic început pentru împlinirea acestei dorințe a înaintașilor și cerința imediată a Bisericii, mereu tergiversată până atunci. Din nefericire, lucrurile s-au oprit aici, căci vremurile potrivnice și greutăți de tot felul n-au îngăduit ca acest proiect să se realizeze nici în timpul Patriarhului Miron Cristea și nici a urmașilor săi la cârma Bisericii Ortodoxe Române, deși o încercare s-a mai făcut în 1943, pe vremea Patriarhului Nicodim Munteanu, de a așeza catedrala pe locul Arsenalului Armatei. (surse: https://catedrala-nationala.ro; https://www.patriarh.ro)

Patriarhul Teoctist readuce în actualitate proiectul Catedralei

La 7 februarie 1995, cu ocazia festivităților prilejuite de aniversarea autocefaliei și a înființării Patriarhiei Române, Patriarhul Teoctist a lansat un apel conducătorilor de stat și politici ai țării, clerului și credincioșilor, să sprijine realizarea Catedralei Mântuirii Neamului.

În continuare, în septembrie 1995, s-a constituit la Patriarhie, sub președinția Patriarhului Teoctist, comisia consultativă pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, alcătuită din ierarhi ai Sfântului Sinod și membri ai Consiliului National Bisericesc, academicieni, profesori universitari, teologi, clerici, istorici, arhitecți, ingineri și alți specialiști, iar între anii 1996-1998 s-au repetat intervențiile la autoritățile statului și la Primăria Capitalei pentru terenul din Parcul Carol.

După două încercări nereușite, între anii 1999-2002, de așezare a catedralei în Piața Unirii și pe axul Bulevardului Unirii, pentru care s-a organizat și câte un concurs de proiecte de arhitectură, ambele soluții dovedindu-se nepotrivite ca amplasament, la începutul anului 2003, Patriarhul Teoctist a reluat demersurile către autoritățile statului pentru Parcul Carol.

La solicitarea Patriarhiei, Guvernul Romaniei, prin Hotărârea nr. 468 din 18 aprilie 2003, a transmis în folosința gratuită Bisericii Ortodoxe Române o suprafață de teren în Parcul Carol, pe platoul central, ocupat de imobilul fostului Monument al eroilor comuniști, în preajma Mormântului Eroului Necunoscut lângă care trebuie să se înalțe Catedrala Mântuirii Neamului.

Noul amplasament a suscitat numeroase discuții, mai ales în ceea ce privește prezența fostului Monument al eroilor comuniști, care ar fi trebuit demontat și reconstruit pe un alt amplasament.

La 16 februarie 2005, cu adresa 105, Primăria generală a Municipiului București a propus Patriarhiei, 'ca cel mai potrivit loc din cele existente ce pot fi puse la dispoziție' pentru ridicarea construcției Catedralei, 'Dealul Arsenalului, considerat cel mai înalt loc din București'.

După acceptul Patriarhiei, Guvernul României a promovat Ordonanța de urgență nr. 19/17 martie 2005 privind realizarea Amplasamentului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului. Camera Deputaților a predat prin Protocolul de predare-primire din 13 februarie 2006, terenul în cauză către Patriarhia Română. (surse: https://catedrala-nationala.ro; https://www.patriarh.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru, editor online: Andreea Preda)