Ortodoxe
Sf. Cuv. Dometie cel Milostiv de la Râmeț; Sf. Cuv. Sisoe cel Mare; Sf. Mc. Lucia din Roma; Sf. Mc. Marius, soția sa, Marta, și fii lor, Audifaciu și Avacum
Duminica a 4-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 4 dR. Sf. cuv. Sisoe cel Mare; Sf. Maria Goretti

Romano-catolice
Duminica a 14-a de peste an
Sf. Maria Goretti, fc. m.


Duminică, 6 iulie 2025, are loc proclamarea canonizării locale a Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț. Cu acest prilej în 2 iulie a avut loc așezarea cinstitelor moaște ale Sfântului Cuvios Dometie în biserica mare a Mănăstirii 'Sfinții Apostoli Petru și Pavel' de la Râmeț.

Sfântul Dometie cel Milostiv de la Râmeț face parte din cei 16 sfinți recent canonizați cu prilejul Centenarului Patriarhiei Române.

Arhimandritul Dometie Manolache a fost stareț al Mănăstirii Prislop, duhovnic al Mănăstirii Râmeț și absolvent al cursurilor de doctorat ale Institutului Teologic din București. Un documentar realizat de Trinitas TV îl prezintă ca având o profundă milostenie: le dădea săracilor hainele de pe el.

***

S-a născut în data de 13 octombrie 1924, în satul Mărculești, județul Buzău. A absolvit Seminarul Teologic din Buzău în 1945, ca șef de promoție, și Institutul Teologic din București în 1949.

În anul 1972 s-a înscris la cursurile de doctorat la Institutul Teologic din București, pe care le-a încheiat cu media 10.

În data de 14 septembrie 1949 a intrat în monahism la Mănăstirea Prislop avându-l naș de călugărie pe părintele Serafim Popescu. În data de 6 august, în același an, a fost hirotonit diacon, pe 7 august preot, iar în anul 1950 a fost numit stareț al Mănăstirii Prislop.

Din 1952 până în 1957 a activat ca director de studii și profesor la școlile monahale ale Mănăstirilor: Ciolanu, Rătești și Barbu și a slujit o perioadă la Catedrala episcopală din Buzău.

În 1958 a ajuns la Mănăstirea Piatra Fântânele, ca duhovnic, și paroh al localității Dornișoara.

În 1959 a fost numit stareț al Mănăstirii Dragomirești, apoi a fost mutat la Râmeț. S-a mutat la cele veșnice în data de 6 iulie 1975, la vârsta de 51 de ani.


* Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare a trăit între secolele IV-V și s-a retras din tinerețe în pustiul Egiptului. Prin smerenie, rugăciune și post viața lui s-a asemănat cu viața îngerilor.

'El a luat atâta dar de la Dumnezeu, pentru smerita lui cugetare, încât a înviat și morți, precum este arătat în Pateric'. (Viețile Sfinților)

Cuviosul Sisoe a petrecut în pustie șaizeci de ani, și, când era să moară, stând lângă dânsul monahii, s-a luminat fața lui ca lumina și a grăit către dânșii: 'Iată, ava Antonie a venit'. Și, trecând puțin, iarăși, a zis: 'Iată, ceata Prorocilor a venit'. Și, iarăși, s-a luminat, mai mult, și a zis: 'Iată, ceata Apostolilor a venit'.

L-au rugat pe el frații, zicând: 'Spune-ne, Părinte, cu cine vorbești?' Și le-a zis: 'Iată, îngerii au venit ca să mă ia, pe mine, și mă rog lor, să mă lase pe mine, puțin ca să mă pocăiesc'. Și i-au zis lui frații: 'Nu-ți este ție de trebuință pocăința'.

La aceasta Cuviosul Sisoe a răspuns: 'Cu adevărat, nu mă știu pe mine, să fi atins, măcar începutul pocăinței'. Atunci toți au cunoscut că este desăvârșit.

Și, iarăși, mai mult, s-a luminat și se făcuse fața lui ca soarele și s-au temut toți. Și a grăit către dânșii starețul: 'Iată, vine Domnul, vedeți toți, că zice: Aduceți-Mi vasul cel ales din pustie'. Și, zicând acestea, Cuviosul, îndată, și-a dat duhul său. Și s-au văzut niște fulgere și s-a umplut casa aceea de bună mireasmă. (surse: https://basilica.ro; Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)