Scriitorul Eric-Emmanuel Schmitt este unul dintre cei mai citiți și jucați autori de limbă franceză din lume, ale cărui piese, aclamate de public și critici deopotrivă, au câștigat numeroase premii Molieres și Grand Prix du Théâtre al Academiei Franceze. Cărțile sale au fost traduse în 48 de limbi străine multe dintre ele având succes și ca producții de teatru, notează site-ul oficial https://www.eric-emmanuel-schmitt.com/.

S-a născut la 28 martie 1960, la Lyon și a urmat cursurile Școlii Normale Superioare, pe care le-a absolvit în 1983, cu o diplomă în filosofie. Este doctor în filosofie, conform https://humanitas.ro/.

A debutat cu piesa de teatru 'Don Juan on Trial' în 1991, urmată la scurt timp de 'The Visitor', care i-a adus consacrarea, devenind o piesă clasică și parte a repertoriului internațional, pentru care autorul a fost distins cu trei premii Molieres. A continuat să obțină succes după succes și cu alte piese de teatru, între care: 'Enigma Variations', cu actorii Alain Delon și Francis Huster, 'The Libertine' cu Bernard Giraudeau, 'Frederick or the Crime Boulevard' cu Jean-Paul Belmondo, 'Between Worlds', 'Partners in Crime', 'Mr. Ibrahim and the Flowers of the Koran', 'The Gospel According to Pilate', 'Oscar and the Lady in Pink', 'Sentimental Tectonics', 'Kiki Van Beethoven', 'Un homme trop facile', 'The Guitrys' și 'Einstein's Betrayal'.

La 28 martie 2012, Eric-Emmanuel Schmitt și actorul și producătorul Bruno Metzger au cumpărat Teatrul 'Rive Gauche' din Paris. A devenit directorul artistic al teatrului, pe care l-a inaugurat cu spectacolul 'The Diary of Anne Frank', o premieră mondială care a fost posibilă cu permisiunea Fundației 'Anne Frank'. A urmat spectacolul 'Georges & Georges' cu Alexandre Brasseur și Davy Sardou, 'Si on recommencait' cu Michel Sardou, ambele piese în regia lui Steve Suissa. În 2023, autorul francez a regizat prima producție a piesei sale 'Bungalow 21' la Teatrul Madeleine din Paris.

A publicat primul roman - 'Secta Egoiștilor' - în 1994. Au urmat: 'Evanghelia după Pilat' (2000), 'Pe când eram o operă de artă' (2002), 'Ulise din Bagdad' (2008), 'Femeia în fața oglinzii' (2011), 'Papagalii din Piața Arezzo' (2013), 'Elixirul dragostei și Otrava iubirii' (2014), 'Noapte de foc' (2015), 'Omul care vedea dincolo de chipuri' (2016), potrivit https://humanitas.ro/.

A publicat, apoi, în 'Ciclul invizibilului', o serie de cărți despre copilărie și spiritualitate: 'Milarepa' (1997), 'Domnul Ibrahim și florile din Coran' (2001), 'Oscar și Tanti Roz' (2002), 'Copilul lui Noe' (2004), 'Luptătorul de sumo care nu se putea îngrășa' (2009), 'Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodată' (2012), 'Doamna Pylinska și secretul lui Chopin' (2018), volume care s-au aflat luni întregi pe listele celor mai bine vândute cărți din numeroase țări.

Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a cinci volume de povestiri: 'Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri' (2006), 'Visătoarea din Ostende' (2007), 'Concert în memoria unui înger' (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvelă, 'Cei doi domni din Bruxelles' (2012) și 'Răzbunarea iertării' (2017).

Pasionat de muzică și muzician talentat, Eric-Emmanuel Schmitt a produs libretele pentru operele 'Căsătoria lui Figaro' și 'Don Giovanni'. A scris eseul 'Viața mea cu Mozart', o colecție izbitor de originală de corespondență privată cu compozitorul, urmat de un altul 'When I Think that Beethoven is Dead when so Many Morons are Alive', iar mai târziu o versiune inovatoare a fabulei 'Carnival of the Animals'. A debutat, în octombrie 2012, la Opera Națională din Paris cu 'Misterul Bizet', o expresie a fascinației sale pentru Georges Bizet și opera acestuia 'Carmen'.

În septembrie 2013, Eric-Emmanuel Schmitt a produs primul său roman grafic 'The Adventures of Chick I - Who am I?' cu desene de Janry, publicate de Dupuis. În 2015, și-a continuat incursiunea în lumea romanului grafic cu cel de-al doilea volum 'The Adventures of Chick I' - 'Appearances are Deceptive'.

Implicat în adaptarea pentru scenă a filmului 'My Life with Mozart' cu participarea Orchestrei Simfonice din Lyon, Eric-Emmanuel Schmitt și-a făcut debutul și ca actor. Interpretarea sa a fost apreciată, scriitorul jucând apoi în propriile sale piese atât în Franța cât și în Elveția, Belgia, Canada și Italia. A jucat și în 'Elixirul dragostei', adaptare după romanul său epistolar, alături de dansatorul și coregraful Marie-Claude Pietragalla.

În 2017, împreună cu jurnalista Catherine Lalanne, a publicat o carte de interviuri 'Plus tard, je serai un enfant' ('When I Grow Up, I'm Going to be a Child'), în care vorbește cu sinceritate despre el însuși, despre copilăria lui, despre numeroasele pălării pe care le poartă și despre viața sa. În 2019, a publicat 'Le Journal d'un amour perdu' ('Diary of a Lost Love') despre mama lui care i-a influențat întreaga viață.

Creația sa literară a fost recompensată cu peste 20 de premii și distincții literare. În 2001, Academia Franceză i-a acordat Grand Prix du Theatre pentru întreaga activitate. În același an, a primit titlul de Cavaler al Artelor și Literelor.

În 2016, a fost ales cu unanimitate de voturi în juriul Goncourt. În același an, a fost distins cu Ordinul Coroanei de către regele Philippe al Belgiei. Este membru, din 2012, al Academiei Regale de Limba și Literatura Franceză din Belgia.

A primit în 2020, Premiul 'Jules Renard' din partea Academiei 'Alphonse Allais' (Franța), în 2021, Premiul Autorului acordat de Societatea 'LIRE' (Franța) și în 2023, Medalia de Aur cu Placheta de Onoare acordată de Societatea Academică pentru Arte, Științe și Literatură (Franța), indică https://www.eric-emmanuel-schmitt.com/.

În 2021 a publicat primul roman din ciclul 'La traversée des temps' ('Străbătând secole') - 'Paradisuri pierdute'. Au urmat: 'Poarta cerului' și 'Soare întunecat' (2022), 'Provocarea Ierusalimului' și 'Rivala' (2023), 'Lumina fericirii' (2024), conform https://humanitas.ro/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com