Actul de înființare a Patriarhatului ortodox român a fost adoptat în ședința din 4 februarie 1925 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Hotărârea de înființare a Patriarhiei a fost adoptată apoi de Senat, la 12 februarie 1925, și de Camera Deputaților, la 17 februarie 1925, iar la 23 februarie 1925 s-a promulgat Legea pentru ridicarea scaunului arhiepiscopal și mitropolitan al Ungrovlahiei, ca primat al României, la rangul de scaun patriarhal.

Mitropolitul primat Miron Cristea a devenit astfel primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Ceremonia învestiturii și înscăunării primului patriarh Miron Cristea a avut loc la București, în ziua de 1 noiembrie 1925, în prezența membrilor Sfântului Sinod, a reprezentanților statului, a conducătorilor celorlalte culte din România și a 21 de trimiși ai unor Biserici Ortodoxe surori.

Sursa foto: fototecaortodoxiei.ro

Patriarhul Miron Cristea alături de vice prim ministrul Armand Călinescu şi alţi miniştri

Miron Cristea (nume de botez Ilie) s-a născut la 18 iulie 1868, în Toplița, județul Harghita. Cele mai importante momente din viața sa sunt pictate în scene pe pereții trapezei Mănăstirii Toplița, ctitorie proprie pe locul casei părintești. Părinții săi, George și Domnița Cristea, au fost crescători de animale, oameni harnici și credincioși. 'Din istorisirile părintelui stareț Emilian Telcean, primul patriarh al României a fost botezat de un cioban din Sibiu, care i-ar fi zis profetic: 'Ilie să fie numele tău și să fii popă' '. (sursa: https://basilica.ro)

A urmat cursurile Gimnaziului săsesc din Bistrița (1879-1883), Liceului Grăniceresc din Năsăud (1883-1887) și Institutului Teologic-Pedagogic din Sibiu (1887-1890).

Mitropolia din Sibiu i-a acordat o bursă pentru a studia la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității 'Eötvös Loránd' din Budapesta, iar în 15 mai 1895 devine doctor în filologie cu o teză intitulată 'Viața și opera lui Mihai Eminescu', realizată la doar 6 ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Din cuprinsul acestei lucrări a rămas în conștiința literară denumirea dată de primul patriarh poetului național, aceea de 'Luceafărul poeziei românești'.

În timpul studenției a apărat drepturile și libertățile românilor prin articole scrise la diverse publicații: 'Tribuna', 'Dreptatea', 'Gazeta Transilvaniei', devenind ulterior redactor la Revista 'Telegraful Român'. De asemenea, a preluat funcția de secretar al Societății Studențești 'Petru Maior'.

După terminarea studiilor, Elie (Ilie) Cristea devine în anul 1900 secretar asesorial al Mitropoliei din Sibiu și doi ani mai târziu asesor consistorial. În această calitate avea grijă de învățământul confesional înființat de Sfântul Andrei Șaguna. A militat asiduu pentru emanciparea românilor din Transilvania. A promovat înființarea Băncii Culturale 'Lumina', care-și propunea să acorde burse elevilor și studenților români, dar și familiilor care voiau să învețe o meserie.

În 1905, Elie Cristea devine președinte al Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), a despărțământului Sibiu. A susținut înființarea muzeului etnografic și de artă din Sibiu, căruia i-a scris statutul asociației. De asemenea, a înființat asociații pentru: crearea unui fond de teatru român, a reuniunii române de muzică. A publicat colecții de proverbe românești.

În 23 iunie 1902 este tuns în monahism de starețul Augustin Hamsa la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, din județul Arad și primește numele de Miron. În 1903 devine ieromonah și în 1908 protosinghel. În 1909, după o bogată activitate în cadrul Mitropoliei Sibiului, Miron Cristea este ales Episcop al Caransebeșului.

În această calitate, va desăvârși organizarea parohiilor românești din Banat.

Din 2019 în cadrul Episcopiei Caransebeșului funcționează Colecția muzeală 'Episcop Elie Miron Cristea'. La Caransebeș se află astăzi un portret inedit al patriarhului Miron Cristea, măsurând înălțimea statuară a acestuia. Numele autorului este necunoscut, iar data nu se cunoaște cu certitudine, însă se spune că ar fi fost realizat în timpul vieții lui Miron Cristea.

Participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, s-a numărat printre membrii delegației care au prezentat regelui Ferdinand, la București, actul Unirii Transilvaniei cu România.

Din cuvintele pe care le-a rostit la Adunarea de la Alba Iulia: 'Ceasul deschiderii a sosit. Nu putem și noi n-avem lipsă să retezăm Carpații, căci ei sunt și trebuie să rămână în viitor inima românismului. Dar simțesc că astăzi, prin glasul unanim al mulțimii celei mari, vom deschide iar și pentru totdeauna porțile Carpaților ca să poată pulsa prin arterele lor cea mai caldă viață românească și ca prin aceasta să ni se înfăptuiască acel vis neîmplinit: copil al suferinței, de dorul cui ne-au răposat și moții și părinții'.

În 31 decembrie 1919, Marele Colegiu Electoral al României Mari a votat în unanimitate alegerea ierarhului de la Caransebeș, Miron Cristea, ca mitropolit al Ungro-Vlahiei și primat al României. Întronizarea sa a reprezentat un simbol al unirii tuturor românilor și consfințirea unirii politice a Transilvaniei cu România.

La 23 februarie 1925 s-a promulgat Legea pentru ridicarea scaunului arhiepiscopal și mitropolitan al Ungrovlahiei, ca primat al României, la rangul de scaun patriarhal. Miron Cristea a devenit astfel primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

În următoarea perioadă s-a realizat unificarea bisericească, s-a organizat Biserica Ortodoxă Română ca Patriarhie, s-a votat statutul de organizare și funcționare al Bisericii Ortodoxe Române (din 1925).

Prin străduința sa, în 1921 a reapărut revista 'Biserica Ortodoxă Română'. Totodată, noul patriarh s-a îngrijit de traducerea și tipărirea Bibliei sinodale (1936), precum și a unor ediții din Noul Testament; a sprijinit tipărirea de cărți teologice în Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române.

Seminarul Teologic 'Miron Patriarhul' din Câmpulung pentru orfanii de război (1922) și Academia de Muzică Religioasă din București (1927) au fost înființate de patriarhul Miron Cristea. A contribuit, de asemenea, la ridicarea actualului palat patriarhal și la repictarea Catedralei patriarhale; a ctitorit schitul de lemn de la Toplița.

Patriarhul Miron Cristea a desfășurat o intensă activitate publicistică: în 1907 a publicat, împreună cu Octavian Goga, 'Țara Noastră', a editat apoi revistele 'Apostolul' și 'Lumina' (1924). A colaborat cu o serie de articole la revistele vremii, în care a publicat cuvântări, pastorale, sfaturi pentru credincioși, unele dintre acestea au apărut ulterior în broșuri.

A publicat cea mai amplă colecție paremiologică din folclorul transilvan ('Proverbe, maxime, asemănări și idiotisme', 1901), care conține peste 3.000 texte adunate din întreaga Transilvanie.

Patriarhul Miron Cristea a făcut parte din Regență în perioada 1927-1930. A ajuns în această demnitate ca urmare a renunțării principelui Carol la calitatea de moștenitor al Coroanei României. Miron Cristea a participat la 'consiliul restrâns' desfășurat la Sinaia în ziua de 3 ianuarie 1926, când s-a stabilit componența Regenței, care să exercite prerogativele regale în eventualitatea că principele Mihai ar ajunge pe tron înainte de vârsta majoratului (18 ani). Cu acel prilej, patriarhul a fost nominalizat regent, alături de principele Nicolae și juristul Gheorghe Buzdugan. Aceste decizii au fost confirmate prin legile din 4 ianuarie 1926.

Sosirea patriarhului Miron Cristea pentru instalarea rezidentului regal de Mureş

Sursa foto: fototecaortodoxiei.ro

În perioada 1938-1939 a fost președinte al Consiliului de Miniștri. În 10 februarie 1938, a fost demis guvernul Goga și s-a constituit un nou cabinet prezidat de Miron Cristea. Era un guvern de 'uniune națională', girat de șase foști prim-miniștri, care ocupau funcția de secretar de stat.

În februarie 1939, pe fondul slăbiciunii tot mai accentuate a președintelui Consiliului de Miniștri, Miron Cristea, regele Carol al II-lea a semnat un decret prin care acesta intra într-un concediu de o lună de zile. La 22 februarie patriarhul a plecat la Cannes, în Franța, unde s-a stins din viață în scurt timp, în 6 martie 1939 .

'Depus inițial în biserica rusească (ortodoxă) din Cannes, patriarhul a fost adus în țară, unde i s-au organizat funeralii naționale. Regele Carol al II-lea avea să noteze: 'Sicriul, așezat în mijlocul Catedralei, avea un capac de sticlă, așa încât am putut să-l văd o ultimă dată pe acest bun slujitor al Bisericii și al Țării'. A fost înmormântat în cripta din interiorul bisericii Patriarhale în ziua de 14 martie 1939'. (sursa: https://ioanscurtu.ro)

După Marea Unire, Miron Cristea a devenit principalul susținător al proiectului construirii Catedralei Mântuirii Neamului.

Întronizat în scaunul patriarhal, a obținut aprobarea regelui Ferdinand pentru a demara pregătirile. În 1929, patriarhul Miron Cristea a ales amplasamentul de la poalele Dealului Mitropoliei, care a fost sfințit în același an, în prezența oficialităților și a credincioșilor.

După 1990, patriarhul Teoctist a reînnoit acest deziderat care a fost continuat sub conducerea patriarhului Daniel, fiind declarat un proiect de importanță națională prin legea 376/2007.

Statuia lui Miron Cristea, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925 - 1939), din municipiul Topliţa, jud. Harghita.

Foto: (c) SIMION MECHNO/AGERPRES FOTO

Catedrala Națională va fi sfințită în 26 octombrie 2025, de patriarhul ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului și de patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, potrivit basilica.ro. (surse: https://basilica.ro; 'Istoria Bisericii Ortodoxe Române', Compendiu, Preot profesor doctor Mircea Păcurariu, Basilica, 2013; http://www.patriarh.ro; 'Dicționarul membrilor Academiei Române', București, 2003; https://ioanscurtu.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)


,