Jókai Mór este un mare scriitor maghiar cu o vastă operă caracterizată de observația fină, umorul, limbajul și stilul colorat. Cele aproape o sută de volume pe care le-a scris cu pasiunea și forța unui titan i-au creat o popularitate neatinsă vreodată de nici un prozator maghiar.

S-a născut la 18 februarie 1825, în orașul Komarom. Și-a petrecut anii copilăriei în orașul natal și la Bratislava. Amintirile din această perioadă se vor păstra vii și îi vor alimenta scrierile de mai târziu.

Rămas fără tată, acesta murind în 1837, a fost luat sub protecția lui Valy Fereac, logodnicul surorii sale mai mari, profesor la un gimnaziu din localitate. Sub îndrumarea acestuia, Jókai Mór a terminat cursurile școlii din Komarom, după care și-a continuat studiile la colegiul din Papa, unde l-a cunoscut pe Petőfi Sandor (1832-1849), marele poet al timpului. Între 1843-1844, a urmat cursurile Facultății de Drept de la Kecskemet, iar în 1846, a obținut diploma de avocat și a publicat fragmente din romanul 'Zile de rând' în revista lui Petőfi.

Începuturile literare ale scriitorului au stat sub puternica influență a romanului francez, păstrând însă trăsături proprii, definitorii și pentru creațiile de mai târziu.

Din 1847, a fost redactor la revista 'Imagini ale vieții'. Alături de Petőfi, Jókai Mór a jucat un rol însemnat în lupta revoluționară de la 1848. Redactează Proclamația și ia parte la manifestații, vorbește la întruniri, ocupă o tipografie, unde publică Proclamația. În ziua de 15 martie 1848, la întrunirea de la Teatrul Național, o cunoaște pe actrița Laborfalvi Rosa, viitoarea sa soție.

Un mandat de urmărire lansat împotriva lui de către generalul austriac Windischgratz îl determină, în ianuarie 1849, să se refugieze, împreună cu soția, urmând guvernul național la Debrețin. La începutul anului 1850, beneficiind de o amnistie, Jókai Mór s-a întors la Pesta. Sub pseudonimul Sajo, a început să colaboreze la diferite reviste.

Un an mai târziu, a scos revistele: 'Speranța', 'Fata Morgana' (1853-1854) iar în 1854 colaborând cu alții scriitori înființează 'Ziarul de duminică'. Redactează calendare populare și înființează două reviste umoristice: 'Nagy Tukor' (1856) și 'Ustokos' (1858), pe care le scrie aproape singur. După ce, în 1862, înființează cotidianul politic 'Presa maghiară'('Magyar Sajto'), în 1868 începe publicarea cotidianului 'Patria' ('A Hon').

Jókai Mór ca publicist, povestitor, romancier și om politic, a desfășurat o intensă activitate. Ca deputat în parlamentul maghiar între 1867-1875, este independent, iar din 1875 se alătură Partidului Liberal. Publică articol după articol, volum după volum. Piesele sale se joacă pe scenele Ungariei și în străinătate. Romanele sale sunt traduse și în alte limbi. Cea mai fructuoasă perioadă a lui este aceea dintre anii 1865-1875.

Operele sale se succed într-un șir neîntrerupt, popularitatea sa crește. Pintre operele sale importante se numără romanele: 'Epoca de aur a Transilvaniei' (1852), 'Lumea turcească în Ungaria' (1853), 'Ultimele zile ale ienicerilor' (1854), 'Un nabab maghiar' (1853) și continuarea 'Karpathy Zoltan' (1854), 'Din vremurile de demult ale maghiarilor' (1855), 'Zile triste' (1856), 'Familia blestemată' (1858), 'Noul moșier' (1862), 'Deasupra pământului și sub apă', 'Romanul veacului viitor', 'Omul de aur' (1872), 'Cei care mor de două ori' (1881).

Jókai Mór a fos ales membru al Academiei Maghiare, al Societății Kisfaludy, fondator al Asociației Petofi și i s-au decernat numeroase premii. La 6 ianuarie 1894, a fost celebrat oficial pentru cei 50 de ani de activitate literară. Cu acest prilej, a fost editată o ediție jubiliară a operelor sale complete în 100 de volume.

Jokai Mór a murit la 5 mai 1904. (Surse utilizate: 'Omul de aur', Jokai Mor, vol. I, București, 1965) AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.wikipedia.org