Fostul mare gimnast român Dan Grecu a încetat din viaţă, pe 12 decembrie, la vârsta de 74 de ani, au anunţat Comitetul Olimpic şi Sportiv şi Federaţia Română de Gimnastică pe reţelele de socializare.

''Dan Grecu, primul campion mondial al României şi cel mai bun antrenor al gimnasticii masculine tricolore, a încetat din viaţă după o lungă şi grea suferinţă! Nu îl vom uita niciodată pe OMUL cu un un suflet deosebit, Dan Grecu şi nici pe profesionistul care a fost'', se arată în mesajul Federaţiei.

''Dan Grecu, 'Stăpânul inelelor', s-a transformat în stea. Primul campion mondial din gimnastica românească, medaliat olimpic şi european. Creatorul marilor succese ale gimnasticii masculine româneşti din anii 1988-2004 a plecat dintre noi azi noapte. Dan Grecu a primit Colanul de Aur al COSR în martie 2024. Dumnezeu să-l odihnească! Veşnic în amintirile noastre!'', transmite COSR.

***

Dan (Dănuţ) Grecu s-a născut la 26 septembrie 1950, în Bucureşti, menţionează site-ul federaţiei de resort, https://frgimnastica.com/.

A absolvit Institutul de Educaţie Fizică şi Sport (IEFS) din Bucureşti, promoţia 1980, devenind profesor de educaţie fizică.

A debutat în gimnastică la vârsta de 12 ani, la Iaşi, sub îndrumarea profesorului Octav Ungureanu, notează "Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România" - Volumul I (Ed. Aramis, Bucureşti, 2002). În 1963, este legitimat la clubul "Viitorul" din Bucureşti, de unde se transferă la Dinamo, tot în Capitală. La cele două cluburi, precum şi la lotul naţional, s-a pregătit cu antrenorul Mircea Rădulescu. După ce a obţinut, în 1966, primul său titlu de campion la juniori, a câştigat, de-a lungul carierei sale sportive, peste 15 de titluri de campion naţional de gimnastică. În cei peste zece ani de activitate competiţională internaţională, a participat la trei olimpiade, patru campionate mondiale şi tot atâtea campionate europene, două jocuri mondiale universitare şi la trei ediţii ale cupei mondiale, cucerind pentru gimnastica românească primele titluri de campion mondial şi european.

Din palmaresul său: la CM - în 1970 (Ljubljana, Iugoslavia), locul VII cu echipa; în 1974 (Varna, Bulgaria), medalia de aur şi titlul mondial la inele, plus locul VI cu echipa şi locul XVI la individual compus; în 1978 (Strasbourg, Franţa), medalia de bronz la inele şi locul VII cu echipa; în 1979 (Fort Worth, SUA), medalia de argint la inele; la CE - 1971 (Madrid, Spania), locul XXI la individual compus; în 1973 (Grenoble, Franţa), medalia de argint la inele şi locul X la individual compus; în 1975 (Berna, Elveţia), medalia de aur şi primul titlu continental la inele, plus locurile VI la individual compus şi la bară; în 1977 (Praga, Cehoslovacia), locul V la bară şi locul XI la individual compus; la JO - în 1972 (Munchen, RFG), locul VII cu echipa; în 1976 (Montreal, Canada) - medalia de bronz la inele, locul IV la sărituri, locul IX la individual compus şi locul VI cu echipa; la Cupa Mondială - medalia de bronz, în 1975; medalia de argint, în 1978, şi locul VI, în 1979, toate la inele.

Bogata sa carte de vizită mai cuprinde: două titluri de campion mondial universitar, şase titluri de campion balcanic şi nenumărate medalii obţinute la diverse concursuri internaţionale. În 1974, a fost declarat cel mai bun sportiv al ţării şi al treilea din Balcani.

După accidentul suferit (ruptură musculară) în timpul executării exerciţiului la inele, în cadrul Jocurilor Olimpice din 1980 de la Moscova, care i-a întrerupt activitatea competiţională, Dănuţ Grecu s-a dedicat muncii de antrenor la clubul Dinamo Bucureşti. În 1984, a fost numit antrenor coordonator al colectivului de tehnicieni care avea să pregătească, la Centrul Olimpic din Reşiţa, lotul masculin de gimnastică.

Ca urmare a activităţii sale şi a antrenorilor cu care a colaborat, în perioada 1988-1999, gimnaştii români (între care s-au evidenţiat Marius Urzică, Marius Gherman, Dan Burincă, Cristinel Brezeanu, Cristian Leic, Nicu Stoica, Nicuşor Pascu şi Adrian Ianculescu) au cucerit la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale şi Campionatele Europene, 18 medalii dintre care două de aur.

În anul 2000, a realizat, cu sportivii pe care i-a pregătit, performanţe de prestigiu la Campionatul European de la Bremen (Germania) - concretizate în cucerirea a trei medalii de aur (Marian Drăgulescu, la sol; Marius Urzică, la cal cu mânere; Ioan Suciu, la sărituri), una de argint, în proba pe echipe, şi una de bronz, Marian Drăgulescu la individual compus - şi la JO de la Sydney - prin titlul de campion olimpic, cucerit de Marius Urzică, la cal cu mânere.

La Campionatele Europene din 2004 de la Ljubljana echipa sa a obţinut 5 titluri din 8 posibile - aur cu echipa, aur Marian Drăgulescu la individual compus, aur sărituri cu Marian Drăgulescu, aur la sol tot cu Marian Drăgulescu şi aur la cal cu Ioan Suciu.

A ocupat funcţia de vicepreşedinte al Federaţiei Române de Gimnastică.

Succesele repurtate i-au fost răsplătite prin acordarea titlurilor de Maestru al sportului (1971), Maestru emerit al sportului (1974) şi de Antrenor emerit (1992). În anul 2000, i s-a conferit Ordinul naţional "Serviciul Credincios" în grad de cavaler, menţionează site-ul Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, www.cosr.ro. AGERPRES/(Documentare, editor: Roxana Losneanu, editor online: Andreea Lãzãroiu)