Deseori numit "poetul naţional al Angliei", William Shakespeare a fost supranumit şi "Poetul din Avon" ("Bard of Avon") sau "Lebăda de pe Avon" ("The Swan of Avon"), referiri ce fac trimitere la localitatea sa natală, Stratford-upon-Avon, din Anglia. Ziua lui de naştere este cel mai frecvent sărbătorită la data de 23 aprilie, despre care se crede că este şi data morţii, în 1616, potrivit www.shakespeare.org.uk.

A fost un scriitor prolific în timpul epocii elisabetane şi iacobine în dramaturgia britanică, perioadă numită uneori Renaşterea engleză sau Perioada modernă timpurie. Operele dramatice ale lui Shakespeare reprezintă cea mai durabilă moştenire a sa, notează sursa citată.

William a fost al treilea dintre cei opt copii ai familiei, născut în aprilie 1564. Deşi nu există date certe despre prima parte a vieţii sale, este aproape sigur că a studiat la ''Şcoala de gramatică'' (Grammar School) din Stratford, structurată după sistemul medieval şi cuprinzând printre materiile de studiu gramatica latină şi greacă, menţionează studiul introductiv din lucrarea ''Shakespeare. Henric al VI-lea. Richard al III-lea'', volumul I, editura Univers, 1982.

În 1582, Shakespeare s-a căsătorit cu Anne Hathaway, care era cu opt ani mai în vârstă. Au avut trei copii, Susanna (1582) şi doi gemeni - un băiat, Hamnet, şi o fată, Judith (1585). Necunoscute fiind motivele, Shakespeare şi-a părăsit familia pentru a se stabili la Londra, evocă volumul amintit.

Activitatea sa de dramaturg s-a desfăşurat de-a lungul a 22 de ani, totalizând 38 de piese, 154 de sonete, două poeme narative şi multe poezii. Potrivit datelor cunoscute, majoritatea operei a scris-o între 1585 şi 1613. Unele dintre acestea sunt considerate cele mai strălucite opere scrise vreodată în literatura universală, Shakespeare surprinzând, în lucrările sale, cele mai intime şi profunde aspecte ale naturii umane. O caracteristică a stilului lui Shakespeare constă în inventarea a mii de cuvinte, deseori combinând cuvinte de origine latină, franceză şi engleză.

Cariera lui Shakespeare a început la Londra, când au fost publicate primele sale lucrări tipărite. În 1592 s-a tipărit poemul ''Venus şi Adonis'', dedicat contelui Henry Wriothesly de Southampton, un mecena al literelor, favorit al reginei Elisabeta şi prieten al contelui de Essex (autorul rebeliunii din Irlanda, 1601). ''Dintr-o notă de plată pentru spectacole date la curte în 1594 aflăm că 'William Kempe, William Shakespeare şi Richarde Burbage' erau 'oameni/ slujitori ai Lordului Şambelan', trupă în care Shakespeare avea să rămână până la sfârşitul carierei sale dramatice (sub lacob I trupa a devenit "Oamenii regelui"). Tot în 1594 a apărut 'Necinstirea Lucreţiei', poem dedicat din nou contelui de Southampton'', notează volumul amintit.

Piesele lui de început au fost în majoritate comedii: ''Visul unei nopţi de vară'' ("A Midsummer Night's Dream"), ''Neguţătorul din Veneţia'' ("Merchant of Venice"), ''Mult zgomot pentru nimic'' ("Much Ado About Nothing"), ''Cum vă place'' ("As You Like It"), ''A douăsprezecea noapte'' ("Twelfth Night") şi drame istorice: ''Richard al II-lea'', ''Richard al III-lea'', primele trei părţi din ''Henry al VI-lea'' şi ''Henry al V-lea'', care prezintă consecinţele distructive ale unor conducători slabi sau corupţi, notează site-ul www.biography.com. Alte piese scrise probabil înainte de 1600 includ: ''Titus Andronicus'', ''Comedia erorilor'' ("The Comedy of Errors"), ''Îmblânzirea scorpiei'' ("The Taming of the Shrew"), ''Doi tineri din Verona'' ("The Two Gentlemen of Verona") şi tragedia ''Romeo şi Julieta''. Piesele din prima perioadă de creaţie au fost influenţate de scrierile altor dramaturgi elisabetani, în special Thomas Kyd şi Christopher Marlowe.

''The Passionate Pilgrim'', o culegere de 20 de poezii preluate din diverşi autori ai vremii, a fost atribuită integral lui Shakespeare, deşi, după aprecierea generală, îi aparţin doar cinci lucrări, dar acest lucru reprezintă o dovadă a popularităţii scriitorului, aminteşte lucrarea citată.

După 1600, a scris îndeosebi tragedii: ''Hamlet'', ''Regele Lear'', ''Othello'' şi ''Macbeth'', considerate unele dintre cele mai strălucite lucrări în limba engleză. Personajele sale reprezintă tipologii umane universale. Din cauza asemănării numelui fiului său, Hamnet, care a murit în 1596, cu cel al personajului Hamlet, unii critici literari bănuiesc că moartea acestuia a reprezentat sursa de inspiraţie pentru crearea tragicei poveşti a prinţului Danemarcei, ''Hamlet'', piesă în care Shakespeare prezintă trădarea, incestul şi decăderea morală.

În ultima perioadă, William Shakespeare a scris o serie de tragicomedii, printre care: ''Cymbeline'', ''Poveste de iarnă'' (The Winter's Tale) şi ''Furtuna'' (The Tempest). Deşi sunt prezentate pe un ton mult mai grav decât cel al comediilor, acestea nu au un final tragic, încheindu-se prin reconciliere şi iertare.

În 1609, William Shakespeare a publicat sonetele, majoritatea fiind poezii de dragoste, prezentate în două serii contrastante: unele sunt închinate unui tânăr, iar celelalte unei doamne, notează site-ul www.bl.uk. Criticii le consideră o meditaţie profundă la natura iubirii, la pasiune, procreare, moarte şi timp.

În piesa anonimă ''The Return from Parnassus'', datată în jur de 1600, Shakespeare este considerat cel mai mare poet englez, mai mare decât Chaucer sau Spenser, mai evidenţiază studiul citat.

În jurul anului 1613, William Shakespeare s-ar fi retras la Stratford, unde a murit trei ani mai târziu, la 23 aprilie 1616. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, Andreea Onogea, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com