România a înregistrat una dintre cele mai crescute rate totale de fertilitate (1,71) din UE în 2022 şi cea mai mare pondere a femeilor absolvente de studii superioare în domeniile STEM în totalul absolvenţilor (42,5%) din UE în 2021, potrivit datelor Eurostat. Pe de altă parte, a înregistrat cele mai mici ponderi din UE privind ocuparea forţei de muncă în întreprinderile din sectorul educaţional şi din sectorul de sănătate şi asistenţă socială în 2021, în ceea ce priveşte populaţia de origine străină în 2022, precum şi unul din cele mai mici costuri orare cu forţa de muncă (11 euro) din UE în 2023.

***

În 2022, în UE s-au născut 3,88 milioane de copii, în scădere de la 4,09 milioane în 2021, arată statisticile Eurostat incluse în articolul ''How many children were born in the EU in 2022?'', publicat la 7 martie 2024. Numărul copiilor născuţi în UE a continuat să scadă din 2008, când s-au născut 4,68 milioane de copii. Rata totală de fertilitate în 2022 a fost de 1,46 născuţi vii per femeie în UE, ceea ce reprezintă o altă scădere, după creşterea mică înregistrată în 2021 (rata totală de fertilitate a fost de 1,53 în 2021 şi 1,51 în 2020).

În 2022, Franţa a avut cea mai mare rată totală de fertilitate din UE (1,79 născuţi vii per femeie), urmată de România (1,71), Bulgaria (1,65) şi Cehia (1,64). În schimb, cele mai scăzute rate de fertilitate s-au înregistrat în Malta (1,08 naşteri per femeie), Spania (1,16) şi Italia (1,24), potrivit https://ec.europa.eu/eurostat.

***

Potrivit articolului ''Women totalled almost a third of STEM graduates in 2021'', publicat la 8 martie de Eurostat, o atenţie în creştere a fost acordată în ultimii ani reprezentării femeilor în domeniile educaţiei STEM: ştiinţe naturale, matematică şi statistică, tehnologii informaţionale şi comunicaţionale, inginerie, producţie şi construcţii. Femeile sunt în mare parte subreprezentate în aceste domenii.

În 2021, în UE, femeile absolvente de învăţământ terţiar (International Standard Classification of Education - ISCED levels 5-8), în domeniile STEM, au reprezentat 32,8% din totalul absolvenţilor, în creştere cu 0,3 puncte procentuale faţă de 2020 (32,5%).

Cele mai mari procente privind numărul femeilor absolvente de studii superioare în domeniile STEM, în 2021, au fost înregistrate în România (42,5%), Polonia (41,5%), Grecia (40,9%) şi Italia (39,0%). La celălalt capăt al scalei, cele mai mici cote au fost raportate în Belgia (27,4%), Spania şi Germania (ambele 27,7%) şi Austria (28,0%).

***

În 2021, întreprinderile din sectorul educaţional al UE totalizau 855.700 de întreprinderi, ceea ce reprezenta 2,8% din totalul afacerilor active în economia întreprinderilor. Sectorul educaţiei include întreprinderile care se încadrează în secţiunea P din clasificarea statistică a activităţilor economice din Comunitatea Europeană (NACE).

Sectorul educaţiei a angajat 2,4 milioane de persoane, a generat 65,2 miliarde de euro în valoare adăugată şi a acumulat o cifră de afaceri netă de 106,6 miliarde de euro în 2021. Sectorul educaţiei din UE a contribuit la 1,5% din persoanele angajate în economia de afaceri în 2021 şi a reprezentat 0,7% a valorii adăugate a acesteia.

În 2021, datele SBS privind sectorul educaţiei au arătat contribuţii diferite la valoarea adăugată a economiei afacerilor în ţările UE, variind de la 2,3% în Cipru, 1,9% în Spania şi 1,3% în Suedia la 0,1% în Luxemburg şi 0,2% în România. În ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă, contribuţia sectorului la economia afacerilor a fost mai mare. Acesta a variat de la 4,2% în Grecia şi 3,4% în Spania şi Cipru până la 0,5% în Luxemburg şi 0,7% în România şi Slovacia, arată articolul publicat pe https://ec.europa.eu/eurostat.

Ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului privind statisticile europene de afaceri (EBS), Eurostat a extins acoperirea serviciilor pentru statisticile structurale de afaceri (SBS) şi a publicat, pentru prima dată, date SBS privind sectorul educaţiei, dar şi în alte domenii, precum sănătate şi asistenţă socială. SBS acoperă numai activităţile producătorilor de pe piaţă. Spre deosebire de majoritatea activităţilor acoperite de SBS, producătorii non-piaţă reprezintă o parte semnificativă a sectorului educaţional. Cu toate acestea, datele din articolul ''Businesses in the EU's education sector'', publicat la 18 martie, acoperă numai producătorii de piaţă, adică cei care acţionează în condiţii de piaţă, activi în acest sector, potrivit informaţiilor .

***

În 2021, numărul întreprinderilor din sectorul de sănătate şi asistenţă socială al UE a fost de 2,3 milioane, reprezentând 7,4% din totalul întreprinderilor active în economia de afaceri a UE. Sectoarele de sănătate şi asistenţă socială includ întreprinderile în secţiunea Q a clasificării statistice a activităţilor economice din Comunitatea Europeană (NACE).

Sectorul sănătăţii şi asistenţei sociale a angajat 13,1 milioane de oameni în 2021, a generat 579,5 miliarde de euro în valoare adăugată şi a acumulat o cifră de afaceri netă de 887,1 miliarde de euro.

Contribuţia sectorului sănătăţii şi asistenţei sociale la valoarea adăugată a economiei întreprinderilor a variat de la o ţară la alta. În medie, a fost de 6,2% în UE. La capătul superior al scalei, acest indicator a fost de 9,7% în Germania, 8,8% în Ţările de Jos şi 8,3% în Belgia. Ungaria (1,5%), Croaţia (1,6%) şi Irlanda (1,8%) se află la capătul inferior al scalei.

În ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă, contribuţia sectorului la economia întreprinderilor a fost în medie de 8,4% în UE. Ţările de Jos (18,8%), Germania (14,7%) şi Belgia (14,3%) se află la capătul superior al scalei. România (2,1%), Croaţia (2,3%) şi Ungaria (2,5%) s-au situat la nivelul inferior.

***

În 2022, 5,1 milioane de persoane au imigrat în UE din ţări non-UE, în timp ce 1 milion de persoane au emigrat din UE către destinaţii din afara UE, arată datele publicate la 27 martie 2024 de Eurostat.

Fluxul de imigranţi din ţările din afara UE a crescut mai mult decât dublu faţă de cele 2,4 milioane estimate în 2021. În schimb, numărul rezidenţilor UE care emigrează în ţări din afara UE a rămas stabil la 1 milion de emigranţi în 2021.

Pentru 2022 estimările indică 11 imigranţi din ţări din afara UE la 1.000 de rezidenţi în UE. În raport cu dimensiunea populaţiei rezidente, Malta a înregistrat cea mai mare rată a imigraţilor provenind din UE şi ţările din afara UE în 2022 (66 de imigranţi la 1.000 de rezidenţi), urmată de Luxemburg (48) şi Estonia (37). În schimb, Slovacia a înregistrat cea mai scăzută rată a imigraţiei, cu 1 imigrant la 1.000 de rezidenţi, urmată de Bulgaria şi Franţa, fiecare cu 6 imigranţi la 1.000 de rezidenţi.

La 1 ianuarie 2023, mai mult de jumătate (50,4%) din populaţia Luxemburgului era de origine străină. Malta (28,3%) şi Cipru (22,7%) au completat clasamentul primelor trei state din UE cu cele mai mari cote de populaţie de origine străină. În schimb, cele mai mici valori ale acestui indicator s-au înregistrat în Polonia (2,5%), Bulgaria (2,6%) şi România (2,8%).

În termeni absoluţi, cel mai mare număr de rezidenţi născuţi în străinătate (din alte ţări UE şi non-UE) s-au înregistrat în Germania (16,5 milioane de persoane), Franţa (8,9 milioane) şi Spania (8,2 milioane). În termeni relativi, Luxemburg a avut de departe cea mai mare pondere de rezidenţi născuţi într-o altă ţară a UE, 33,2%, urmat de Cipru cu 10,6% şi Austria cu 9,5%, arată https://ec.europa.eu/.

***

În 2023, costurile medii orare cu forţa de muncă în întreaga economie au fost estimate la 31,8 euro în UE şi 35,6 euro în zona euro, în creştere faţă de 30,2 euro şi, respectiv, 34 euro în 2022.

Costurile orare medii cu forţa de muncă maschează decalaje semnificative între ţările UE, cele mai mici costuri orare cu forţa de muncă fiind înregistrate în Bulgaria (9,3 euro), România (11 euro) şi Ungaria (12,8 euro), iar cele mai ridicate în Luxemburg (53,9 euro), Danemarca (48,1 euro) şi Belgia (47,1 euro).

Costurile orare cu forţa de muncă în industrie au fost de 32,2 euro în UE şi 38 euro în zona euro; în domeniul construcţiilor, acestea au fost de 28,5 euro, respectiv 31,9 euro; în servicii, au variat între 31,8 euro în UE şi 34,8 euro în zona euro; în economia preponderent non-business (excluzând administraţia publică), acestea au fost de 32,4 euro, respectiv 35,7 euro.

Cele două componente principale ale costurilor cu forţa de muncă sunt salariile şi costurile nesalariale (de exemplu, contribuţiile sociale ale angajatorilor). Ponderea costurilor nesalariale în costurile totale cu forţa de muncă pentru întreaga economie a fost de 24,7% în UE şi de 25,5% în zona euro. Cele mai scăzute ponderi ale costurilor nesalariale au fost înregistrate în Malta (1,4%), România (5%) şi Lituania (5,4%), iar cele mai mari în Suedia (32,2%) şi Franţa (31,9%).

În 2023, comparativ cu 2022, costurile orare cu forţa de muncă la nivelul întregii economii, exprimate în euro, au crescut cu 5,3% în UE şi cu 4,8% în zona euro. În zona euro, costurile orare cu forţa de muncă au crescut în toate ţările. Cele mai mari creşteri au fost înregistrate în Croaţia (+14,2%), Lituania (+12,4%) şi Estonia (+11,7%). Pentru ţările UE din afara zonei euro, costurile orare cu forţa de muncă exprimate în moneda naţională au crescut în 2023 în toate ţările, cele mai mari creşteri fiind înregistrate în Ungaria (+17,0%), România (+16,5%), Bulgaria (+14,0%) şi Polonia (+12,4%). Cel mai puţin au crescut în Danemarca (+2,7%), arată Biroul European de Statistică în articolul publicat la 27 martie 2024. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Adrian Dădârlat)