Ultimul ierarh şi păstor duhovnicesc cunoscut al Mitropoliei Tomisului, înainte de marea migraţie a avarilor, slavilor şi bulgarilor din anul 602, a fost arhiepiscopul Valentinian. ("Patericul Românesc")

După nume ierarhul tomitan era latin, adică daco-roman, probabil, născut şi format în Eparhia Tomisului, la conducerea căreia ajunge pe la mijlocul secolului VI.

"Despre Valentinian de Tomis există puţine documente contemporane timpului când a trăit şi a condus Biserica Scythiei Minor. Totuşi atâtea câte sunt ele îl profilează ca pe o personalitate teologică importantă pe plan local şi internaţional, făcându-se cunoscut mai cu seamă prin implicarea sa în apărarea ortodoxiei în frământările religioase de la mijlocul secolului al VI-lea, care s-au finalizat cu Sinodul al V-lea ecumenic (553) de la Constantinopol". ("Biserica Tomisului în vremea mitropolitului Velentinian. Ambasada (Apocrisiarul) de la Constantinopol", Emilian Popescu - https://revistapontica.com)

Valentinian este menţionat într-o scrisoare pe care i-o adresează papa Vigiliu (537-555), la 18 martie 550, şi apoi în Actele Sinodului V ecumenic în sesiunea de deschidere din 5 mai 553 şi în cea de încheiere, la 26 mai 553, când se citează un document adresat participanţilor la sinod de către împăratul Iustinian (527-565).

Formulări de determinare din scrierile vremii arată că Valentinian era episcop al întregii provincii Scythia, iar reşedinţa lui era la Tomis. Sub autoritatea sa se aflau 14 scaune episcopale.

Document important despre Valentinian, Scrisoarea papei Vigiliu i-a fost adresată ca răspuns la cea trimisă mai înainte de episcopul tomitan. Corespondenţa dintre cei doi este urmarea frământărilor religioase care au avut loc în special în capitala imperiului bizantin în deceniile 5 şi 6 ale secolului al VI-lea; în ele a fost implicat chiar împăratul Iustinian, dar şi un număr mare de teologi şi ierarhi atât din răsăritul cât şi apusul imperiului.

"Scrisoarea papei Vigiliu conţine o mărturie deosebit de valoroasă cu privire la reprezentanţa (ambasada) pe care Biserica Scythiei o avea în capitala imperiului. Papa menţionează că Basinianus, bărbat însemnat şi ucenic al său (virillustris et filius noster) a intrat în legătură cu 'cei care se ocupă la Constantinopol de treburile Bisericii frăţiei tale' (cum his pro actibus tuae fraternitatis Ecclesiae in Constantinopoli observant), informându-se asupra problemelor teologice la ordinea zilei". (https://revistapontica.com)

Reprezentanţa bisericii din Tomis la Constantinopol este prezentată cu acest prilej pentru prima oară, deşi instituţia ca atare trebuie să fi avut o vechime apreciabilă, poate chiar din momentul când Biserica Scythiei a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie autocefală la sfârşitul secolului al IV-lea sau începutul celui de-al V-lea. (https://revistapontica.com)

Sub păstorirea mitropolitului Valentinian, Biserica lui Hristos din Dacia Pontică (Dobrogea) trăieşte, probabil, epoca sa cea mai înfloritoare din perioada de formare a poporului român, cu biserici şi preoţi în fiecare sat, cu vestite aşezări monahale, cu preoţi şi călugări misionari răspândiţi pe o largă arie în Dacia de la nordul Dunării. Însuşi procesul de creştinare a populaţiei autohtone este aproape încheiat în Dacia Pontică. Iar peste Dunăre existau în secolul VI mai multe comunităţi monahale în zona subcarpatică, din care cele mai puternice erau în Munţii Buzăului şi ai Vrancei. Se presupune chiar existenţa unei episcopii în Ţara Vrancei, care va deveni mai târziu Episcopia Milcovia.

La sfârşitul deceniului al şaselea, după o rodnică activitate evanghelică, mitropolitul Valentinian se mută la cele veşnice. (surse: "Patericul Românesc", Arhimandrit Ioanichie Bălan, ediţia a V-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005; https://revistapontica.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.doxologia.ro