Dreptul la adevăr este adesea invocat în contextul unor încălcări grave ale drepturilor omului şi ale dreptului umanitar. Rudele victimelor execuţiilor sumare, ale dispariţiilor forţate, ale persoanelor dispărute, ale copiilor răpiţi, ale torturii, cer să ştie ce s-a întâmplat cu ei. Dreptul la adevăr presupune cunoaşterea adevărului deplin şi complet cu privire la evenimentele care s-au petrecut şi circumstanţele specifice ale acestora, evidenţiază site-ul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

În fiecare an, la 24 martie, este sărbătorită Ziua internaţională a dreptului la adevăr privind încălcările grave ale drepturilor omului şi pentru demnitatea victimelor. Această sărbătoare anuală aduce un omagiu memoriei monseniorului Oscar Arnulfo Romero, care a fost ucis la 24 martie 1980. Monseniorul Romero s-a implicat activ în denunţarea încălcărilor drepturilor omului ale celor mai vulnerabile persoane din El Salvador. Astfel, la 21 decembrie 2010, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a proclamat ziua de 24 martie drept Zi internaţională a dreptului la adevăr privind încălcările grave ale drepturilor omului şi pentru demnitatea victimelor, arată www.un.org.

Dreptul la adevăr despre încălcările grave ale drepturilor omului devine treptat mai ferm înrădăcinat în dreptul internaţional al drepturilor omului, notează artiolul ''A Critical Reflection on the Right to the Truth about Gross Human Rights Violations'', publicat la 25 iulie 2021 pe https://academic.oup.com/. Cu toate acestea, conţinutul şi contururile dreptului la adevăr nu sunt lipsite de controverse. Unele dintre cele mai stringente probleme care au apărut sunt limitele impuse pentru societate cu privire la dreptul la adevăr, sfera adevărului pe care aceasta îl urmăreşte (aflarea faptelor sau adevărul istoric mai larg) şi relaţia dintre căutarea adevărului şi recunoaşterea oficială.

Deşi acceptând premisa de bază că este importantă căutarea adevărului după atrocităţile în masă - ca o contrapondere a minciunilor de lungă durată, a neîncrederii şi a tăcerii - ipoteza "adevărului mai presus de orice altceva" este departe de a fi neproblematică, iar o conceptualizare largă a dreptului la adevăr ridică întrebări critice. Implicaţiile potenţiale ale unui drept interpretat larg al tuturor membrilor societăţii de a cunoaşte adevărul sunt de mare anvergură: există o multitudine de interese divergente implicate în întrebarea privind ce aspecte ale trecutului ar trebui scoase la lumină. În plus, poate exista un spectru larg de adevăruri diferite în jurul atrocităţii în masă, inclusiv probleme de interpretare şi adevăr istoric, mai notează sursa amintită. În acest articol, s-a susţinut că, în timp ce dreptul la adevăr poate juca un rol valoros în facilitarea investigaţiilor (sau asigurarea faptului că aceste investigaţii nu sunt obstrucţionate) ale căror rezultate pot, în cele din urmă, să pună în lumină chestiuni mai ample ale adevărului interpretativ, este necesar să se ia în considerare potenţialele implicaţii negative ale unui drept prea absolut pentru (toţi membrii) societăţii la adevărul istoric despre atrocităţile din trecut, indiferent de moment şi context.

Totuşi, când se limitează la căutarea adevărului, ceea ce este deosebit de vital atunci când actorii puternici îi împiedică pe cei care se află în poziţii mai puţin dominante să afle ce s-a întâmplat, dreptul la adevăr poate ajuta treptat să permită societăţii să înveţe din trecutul său şi să lărgească cercul celor care doresc să asculte, concluzionează articolul citat. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.un.org