Elisabeth Margaret Welch a fost o cântăreaţă, actriţă şi animatoare americană foarte apreciată, a cărei carieră a durat şapte decenii. Cele mai cunoscute melodii ale ei au fost "Stormy Weather", "Love for Sale" şi "Far Away in Shanty Town".

Născută la New York, la 27 februarie 1904, a avut o moştenire culturală bogată prin tatăl ei John, care era de origine indigenă americană şi afro-americană, şi prin mama ei Elizabeth, care era de origine irlandeză şi scoţiană, potrivit /aaregistry.org/story. Elizabeth Welch a crescut în Colorado şi a început să cânte într-un cor al bisericii la vârsta de opt ani.

Căsătorită pentru scurt timp cu un muzician la vârsta de 18 ani, mai târziu s-a căsătorit cu muzicianul de jazz Luke Smith, care a murit în 1936.

A atras atenţia pentru prima dată în 1923 cântând melodia "Charleston" în faţa unui grup de dansatori străluciţi şi frenetici în muzical din epoca jazz-ului cunoscută sub denumirea de "Runnin' Wild" de pe Broadway. De-a lungul erei jazz-ului a fost asociată cu unii dintre marii animatori ai "Runnin' Wild", inclusiv cu Josephine Baker, Adelaide Hall şi Bill "Bojangles" Robinson, notează www.elizabethwelch.com/bio.

Sursa foto: cinemamuseum.org.uk 

Elisabeth Welch, în anii 1920, la New York, a apărut în spectacole de teatru afro-americane de pe Broadway, inclusiv în "The Chocolate Dandies" (1924) şi în "Blackbirds of 1928". A făcut relativ puţine înregistrări în această perioadă. Când spectacolul "Blackbirds of 1928" a fost dus la Moulin Rouge din Paris în 1929, Elisabeth Welch şi-a început cariera de cântăreaţă de cabaret, apărând inclusiv în spectacole la două cunoscute cluburi pariziene de noapte "Boeuf sur le Toit" şi "Le Grand Ecart", potrivit www.imdb.com. După o scurtă întoarcere la New York, în 1931, ea a inclus în spectacolul său de cabaret noua melodie "As Time Goes By", cu aproape zece ani înainte ca aceasta să obţină faima pe ecrane în "Casablanca".

În Europa, mai întâi la Paris şi apoi la Londra, artista şi-a început cariera în operă şi a petrecut un timp în Germania şi Austria interpretând Susanna în "Hochzeit des Figaro" ("Nunta lui Figaro"), Féodora în "Der Opernball" ("The Opera Ball") şi Adina în "L'Elisir d'Amore". Alte roluri preferate de operă includ Despina din "Cosi fan Tutte" şi Olympia din "Les Contes d'Hoffmann".

Interpretarea artistei din musicalul "Nymph Errant", care a marcat începutul unei cariere în teatrul muzical britanic care a durat 60 de ani, a fost văzută de Ivor Novello, la Londra în 1933, iar doi ani mai târziu, acesta i-a oferit un rol în spectacolul său "Glamorous Night", în care ea s-a remarcat din nou cântând melodia lui de blues "Far Away in Shanty Town". În 1936, ea a înregistrat o serie de piese aranjate de Benny Carter şi a cântat cu orchestra şi cvartetul său de swing pentru înregistrarea "When Lights Are Low". Anii 1930 au fost deceniul în care Ivor Novello a scris cântece pentru ea, Paul Robeson a fost omul ei principal în filme şi s-a bucurat de popularitate ca vedetă de cabaret a societăţii de cafenele din Londra.

Cariera în teatrul muzical a artistei a început în Denver. Repertoriul ei a includs Cosette în "Les Miserable", Peggy în "The Taffetas", Lilli în "Kiss Me, Kate", Belle în "Beauty and the Beast", Maria în "West Side Story" (Denver Post Ovation Award) şi Anna în "The King and I".

La mijlocul anilor 1930, Welch a intrat în două medii: a apărut în filme, de obicei ca şi cântăreaţă şi ca protagonista a lui Paul Robeson în "Song of Freedom" şi musicalul "Big Fella", şi a fost, de asemenea, una dintre primele artiste care au cântat pentru televiziunea britanică, apărând pe noul canal al BBC. Welch a fost pioniera pentru femeile de culoare în anii 1930 în Marea Britanie. În 1934, a fost primul radiodifuzor de culoare neagră care a primit propriul ei serial radio, "Soft Lights and Sweet Music", din partea BBC.

Multe dintre melodiile interpretate de artistă au devenit celebre în spectacolele ei de-a lungul anilor, inclusiv "Charleston", "Stormy Weather", "Far Away in Shanty Town".

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, şi-a unit adesea forţele artistice cu notabile nume, precum John Gielgud, Edith Evans şi Beatrice Lillie pentru a cânta pentru trupele din Malta şi Gibraltar.

După război, a participat la multe spectacole de teatru din West End, inclusiv în spectacole de revistă. Ea a continuat atât la televiziune, cât şi la radio. A participat la Royal Variety Performance în 1979 şi 1985. Welch a domnit suprem în reviste sofisticate din West End-ul londonez, inclusiv prin rolul din "Tuppence Colored" (1947), prin care a introdus în Marea Britanie "La Vie en Rose" de Edith Piaf. A câştigat o nouă generaţie de fani în 1979, cu interpretarea sa "Stormy Weather" din filmul "The Tempest" al lui Derek Jarman, potrivit www.english-heritage.org.uk.

În ciuda artritei severe, a perseverat în muzicale din anii 1970 precum "Pippin" şi "Cindy-Eller", cântând uneori stând jos.

În 1980, s-a întors la New York pentru a apărea pe Black Broadway şi a apărut din nou acolo în 1986, când show-ul ei pentru o singură femeie "Time to Start Living" i-a adus un premiu Obie. La cea de-a 40-a ediţie anuală a premiilor Tony din 1986, a fost nominalizată pentru cea mai bună interpretare a unei actriţe prezentate într-un muzical pentru interpretarea ei din "Jerome Kern Goes to Hollywood".

Ultima ei interpretare a fost în 1996 pentru "Black Divas", un documentar al televiziunii Channel 4, în care a cântat "Stormy Weather", la vârsta de 92 de ani.

Sursa foto: cinemamuseum.org.uk  

Celebră şi adorată de public, Elisabeth Welch a murit la 15 iulie 2003.

Deşi născută în America, artista a locuit în Marea Britanie pentru cea mai mare parte a carierei sale. Variety Club din Marea Britanie a omagiat-o în 1988 cu un premiu special pentru serviciile oferite industriei divertismentului. În februarie 2012, scriitoarea Bonnie Greer a dezvăluit o placă albastră "English Heritage la Ovington Court" din Kensington, Londra, unde Welch a locuit între 1933 şi 1936. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: National Portrait Gallery /Facebook