Biserica Sfinţii Petru şi Pavel este una dintre cele mai vechi de pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe a Serbiei. În sursele istorice este menţionată drept scaun episcopal în secolul IX. Aşezământul este unul dintre primele centre spirituale incipiente din zona Ras, unde a fost creat primul stat sârb în timpul lui Stefan Nemanja în secolul XI. Aceasta a fost biserica în care nobilul Stefan Nemanja a fost creştinat şi unde, ulterior, acesta a organizat consilii bisericeşti, potrivit https://www.blagofund.org.

Aşezământul religios este situat la aproximativ doi kilometri nord de localitatea Novi Pazar, pe un deal în apropiere de Ras, în districtul Raska, în sud-vestul Serbiei. Este conectat din punct de vedere istoric cu vechiul oraş Ras care a fost anterior capitala statului sârb. În imediata sa apropiere se află două mănăstiri importante, Sopocani şi Djurdjevi, care au îndeplinit un rol important în viaţa spirituală şi medievală a regatului medieval sârb.

Biserica, cunoscută şi sub denumirea Biserica Sfântului Petru, una dintre cele mai vechi din regiune, este organizată la interior în forma de cruce greacă cu aspect rotunjit, similară bisericilor bizantine, în timp ce la exterior are forma unei rotonde cu o absidă semicirculară în partea de est. În partea de nord şi în partea de vest a fost adăugată o aripă asimetrică. Pereţii exteriori au formă plată, potrivit "Architecture in medieval Serbia" (author Vojislav Korac) în lucrarea "The history of Serbian Culture" (The Publisher Radomir Putnikovich, Editor Board Prof. dr. Pavle Ivic, Chairman, 1995, Porthill Publishers) indică portalul https://www.rastko.rs. Biserica a suferit numeroase distrugeri de-a lungul timpului. Frescele de la interior datează din perioade diferite, cea mai veche purtând semnătura sfârşitului de secol IX şi începutului de secol X, următoarea din perioada secolului al XII-lea şi, ulterior, din ultimele decenii ale secolului al XIII-lea. Este înconjurată de un cimitir care păstrează multe morminte din secolele XVIII-XIX, conform https://www.blagofund.org.

Cercetările oamenilor de ştiinţă nu au putut stabili cu exactitate data la care a fost înfiinţată, însă anumite date cunoscute trimit spre orizontul de timp al secolului al IV-lea, potrivit https://www.britic.co.uk şi https://www.atlasobscura.com. Prima menţionare a bisericii drept scaun episcopal datează din secolul al IX-lea.

A fost construită pe fundaţia unor biserici creştine anterioare. Zona deluroasă din jurul bisericii este un sit arheologic în sine, unde au fost descoperite vechi sculpturi greceşti şi piese de olărit. Stilul arhitectural al bisericii aminteşte de bisericile descoperite în Italia, Armenia şi Georgia şi care datau din perioada secolelor VII-IX. La începutul secolului XII, aici a fost creştinat Stefan Nemanja, Mare Prinţ al Marelui Principat al Serbiei, care a domnit în perioada 1166-1196. Tot aici au fost creştinaţi şi cei doi fii ai săi, Stefan Nemanjic şi Rastko (care ulterior avea să devină Sfântul Sava). După ce Rastko a plecat la Muntele Athos în jurul anului 1192, Stefan Nemanja a abdicat de la tron, la 23 martie 1196, potrivit https://christianhistoryinstitute.org, iar trei ani mai târziu fiul său Stefan Nemanjic a fost încoronat înăuntrul acestei biserici.

După căderea dinastiei Nemanjic (decembrie 1371) şi cucerirea otomană (Bătălia de pe Mariţa - 1371 şi Bătălia de la Kosovo Polje - 1389), biserica nu a fost abandonată. A fost menţionată în cuprinsul textelor istorice până în 1690 şi în timpul marii migraţii a sârbilor spre nord. A fost restaurată ulterior, în 1728, de Arhiepiscopul Arsenije al IV-lea Jovanovic Sakabenta, care a fost Arhiepiscop de Pec şi Patriarh al Serbiei în perioada 1725-1737 şi lider al Bisericii Ortodoxe a Serbiei în perioada 1737-1748. Multe dintre mormintele care se află în cimitirul limitrof bisericii au formă de cruce.

Pictura care s-a păstrat reprezintă cea mai veche pictură bisericească din Serbia. Cercetătorii au stabilit faptul că pe amplasamentul bisericii, anterior, a fost probabil un baptisteriu, datând din secolul al VI-lea. Centrul actualei biserici prezintă rămăşiţe ale vechii clădiri, indică portalul https://tonp.rs/en/portfolio/church-of-petar-and-pavle/. Au fost descoperite multe elemente de piese arheologice, respectiv vase greceşti, obiecte din argint, bijuterii din aur, sticlă şi obiecte de chihlimbar, precum şi ornamente de valoare ştiinţifică excepţională.

Există informaţii care pot indica faptul că în timpul perioadei prinţului Caslav (933-943/960), din prima dinastie a Serbiei, Vlastimirovici, când statul sârb şi-a extins graniţele şi a obţinut o formă de relativă independenţă, biserica a fost reconstruită temeinic în partea sa superioară, indică https://tonp.rs. Fără să fie modificată forma circulară de bază a precedentei clădiri, lucrările de renovare au dat un aspect de cupolă, apoi o galerie la primul nivel, care încercuieşte complet cupolele cu excepţia celei din partea de est şi a altor elemente, care cu formele şi construcţia sa indică anumite caracteristici specifice originii perioadei pre-romane, potrivit sursei amintite anterior. În urma lucrărilor de renovare a fost creat pronaosul sau nartica (cunoscut şi sub denumirea de nartex). Biserica a trecut prin ample lucrări în perioada arhiepiscopului Arsenije al IV-lea, iar anumite părţi din galeria bisericii, din arcade şi din acoperiş şi-au schimbat parţial formele.

Această biserică poartă elemente distinctive specifice Şcolii arhitecturale de la Raska. Cunoscută drept Şcoala Raska, acest stil arhitectural ecleziastic avea să domine arhitectura în această zonă, dezvoltându-se cu precădere în timpul dinastiei Nemanjici, în perioada 1170-1300. Frescele conservate sunt printre cele mai sofisticate datând din acea perioadă a zonei Balcanilor. Este una dintre cele mai vechi biserici creştine din Balcani, fiind mărturie, prin pictura de pe pereţii interiori, pentru evoluţia picturii în perioada medievală a secolelor X-XIV.

Biserica Sfinţii Petru şi Pavel, alături de vechiul oraş medieval Ras, de mănăstirea Sopocani şi de mănăstirea Djurdjevi Stupovi închinată Sfântului Gheorghe fac parte din anul 1979 din lista Patrimoniului Cultural şi Natural Mondial UNESCO, potrivit https://whc.unesco.org. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.crestinortodox.ro