Petru Popescu, romancier, scenarist şi realizator de filme stabilit, din 1975, în SUA, este cunoscut ca "cel mai citit prozator al anilor 1968-1973", un promotor de referinţă al literaturii citadine, îndeosebi pentru romanele "Prins" sau ''Dulce ca mierea e glonţul patriei''.

S-a născut la 1 februarie 1944, în Bucureşti, într-o familie de intelectuali - tatăl, Radu Popescu, a fost un cunoscut cronicar dramatic, iar mama, Nelly Cutava, actriţă la Teatrul Nottara.

A urmat cursurile Liceului ''Spiru Haret'' din Capitală, pe cele ale Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti, secţia limbi străine (germanice), fiind licenţiat în 1967, specializarea literatură comparată. Câţiva ani mai târziu a obţinut o bursă ''Gottfried von Herder'' la Viena (1971-1972), iar în 1974, a fost invitat la International Writing Program of the University of Iowa, un seminar internaţional de reputaţie la vremea aceea, ocazie cu care se horărăşte să nu se mai întoarcă în ţară, potrivit volumului ''Dicţionarul scriitorilor români'' (Ed. Albatros, Bucureşti, 2001) şi https://m.cinemagia.ro/.

A debutat editorial cu volumul de versuri ''Zeu printre blocuri'' (1966), urmat de antologia lirică ''Fire de jazz'' (1969). După ce, iniţial, a publicat proză scurtă - nuvelele din ''Moartea din fereastră'' (1967, Premiul pentru proză al revistei ''Amfiteatru''), a deschis seria romanelor cu ''Prins'' (1969). ''Dulce ca mierea e glonţul patriei'' (1971), al doilea roman al său, i-a adus celebritatea naţională. Au urmat povestirile din ''Om în somn'' (1971), romanele ''Să creşti într-un an cât alţii într-o zi'' (1973), ''Sfârşitul bahic'' (1973), ''O legendă munteană'' (1974). De asemenea, a publicat eseuri: ''Între Socrate şi Xantipa'' (1973), care cuprinde texte apărute în reviste literare.

Foto: (c)  ALEX MICSIK/AGERPRES FOTO 

În anul 1975 s-a stabilit în în SUA, unde s-a înscris la Şcoala de Film din Los Angeles, la clasa de scenaristică şi regie, iar în 1979 a devenit membru al sindicatului scenariştilor americani. Primul scenariu pentru un film care s-a difuzat la American United Artists a fost ''The Last Wave'' (1977, regia Peter Weir).

În exil, a început să scrie proză în engleză, astfel că, după un prim volum de versuri - ''Boxes, Stairs and Whistletime'', a scris primul său roman în limba engleză - ''Before and after Edith'' (1978), pentru care a primit mai târziu oferte pentru realizarea unui film. Au urmat romanele ''The Last Wave'' (1978, ecranizat în regia celebrului Peter Weir), ''Obsesive Love'' şi ''Death of an Angel'' (1986, ecranizate), ''In Hot Blood'' (1986), ''Amazon Beaming'' (1990).

Scriitorul româno-american Petru Popescu, la întâlnirea cu tema 'Hollywood-ul etnic - de la Spielberg la Petru Popescu', organizată de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România.

Foto: (c) Cristian Nistor / AGERPRES FOTO 

A revenit în ţară, pentru prima dată după 16 ani, în 1991, şi de atunci, periodic. După această vizită a publicat o serie de reportaje şi eseuri despre România în mai multe ziare şi periodice americane, a scris un scenariu de film despre ţară, intitulat ''Nobody's Children'', lansat în 1994. A publicat şi cartea-jurnal ''The Return'', apoi romanul ''Almost Adam'' (1995), care l-a lansat în lumea scriitorilor de succes din America. În 2009, a revenit în ţară cu ocazia turneului de promovare a celui mai recent roman, "Supleantul".

Lansarea cărţii 'Supleantul' semnata de Petru Popescu.

Foto: (c)  ALEX TUDOR/AGERPRES FOTO 

Petru Popescu deţine numeroase premii internaţionale pentru scenarii de film. Este căsătorit cu Iris Friedman şi au împreună doi copii. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda)