Ortodoxe
Sf. Ier. Atanasie şi Chiril, arhiepiscopii Alexandriei

Greco-catolice
Sf. Atanasie şi Chiril ai Alexandriei

Romano-catolice
Sf. Prisca, m.


Sfinţii Atanasie şi Chiril, arhiepiscopi ai Alexandriei, sunt sărbătoriţi în calendarul creştin ortodox la 18 ianuarie.

Sfântul Atanasie era din Alexandria, Egipt. A primit o educaţie solidă şi a fost făcut cleric de patriarhul Alexandru, căruia i-a urmat la păstorirea bisericii din Alexandria.

A fost ales ierarh şi a avut de înfruntat prigoniri şi necazuri mari pentru ca a rămas în dreapta credinţă.

În acea mare furtună şi tulburare stârnită de erezia ariană (erezie antitrinitară care susţinea că Fiul nu are o natură identică cu Tatăl, iar între cele două persoane ale Sfintei Treimi ar fi existat diferenţa dintre "născut" şi "creat", de unde rezulta inferioritatea Fiului), patriarhi în centrele bisericeşti care mărturiseau dreapta credinţă erau: Maxim al Ierusalimului (333-350), Alexandru al Constantinopolului (327-337) şi Atanasie al Alexandriei (328-373), iar acesta din urmă, deşi se afla în surghiun, nu lăsa cârma bisericii, cu cuvântul şi cu scrisul.

Sfântul Atanasie a trăit în timpul succedării la conducerea Imperiului Roman a mai multor împăraţi, între care s-a numărat şi Iulian Apostatul (361-363), care "s-a lepădat de Hristos şi înaintea tuturor a hulit sfântul Lui nume, apoi s-a închinat idolilor, şi deschizând pretutindeni templele, a poruncit să se aducă jertfe necurate zeilor; atunci erau pretutindeni temple şi fum, ardere de animale şi sânge". (Vieţile Sfinţilor)

Pentru care lucru fiind mustrat de stâlpii cei mari şi învăţătorii bisericeşti, a ridicat asupra Bisericii cumplită prigoană, "iar la început asupra Sfântului Atanasie, pentru că Iulian sfătuindu-se cu cei de un gând cu sine şi întrebând pe înţelepţii vrăjitori, fermecătorii şi descântătorii lui, cum le-ar fi cu putinţă ca să piardă lumea creştinătatea, s-a hotărât de toţi ca Atanasie să fie ridicat şi pierdut de pe pământ. Pentru că ei ziceau: 'De se va dărâma temelia, apoi cu înlesnire şi cealaltă parte a credinţei creştineşti se va risipi' ". (Vieţile Sfinţilor)

Dar, pierind degrabă acel împărat urât de Dumnezeu, a venit după dânsul Iovian (363-364), creştin drept credincios; şi atunci Sfântul Atanasie fără temere a urmat păstorirea sa.

Sfântul Atanasie a trecut la ceruri după 46 de ani de episcopat şi după osteneli lungi şi multe nevoinţe pentru dreapta credinţă. După mai multe izgoniri şi grele primejdii prin care a trecut, a avut un scurt timp de linişte şi pace în scaunul episcopal, apoi s-a dus către părinţii săi, către patriarhi, către proroci, către apostoli, către mucenici şi către mărturisitori; căci s-a nevoit ca ei pe pământ.

Despre Sfântul Atanasie se spune că atunci când era mic şi se juca pe malul mării, făcea ceea ce văzuse în biserică, căci copiii, alegându-l episcop, aduceau la el pe alţi copii elini, care erau încă nebotezaţi. Atunci el îi boteza cu apă din mare, spunând cuvintele de la Taina Sfântului Botez, la care mai adăuga şi ceva învăţătură, pe cât putea înţelegerea copilărească.

A aflat atunci patriarhul Alexandriei, care i-a chemat la el pe toţi aceşti copii cu "episcopul" lor şi i-a întrebat ce făceau în jocurile lor la malul mării. Iar ei au spus cum l-au pus episcop pe Atanasie şi cum el i-a botezat pe copiii elini.

Patriarhul, cercetându-i cu de amănuntul s-a încredinţat că se săvârşiseră toate, potrivit cu normele Bisericii. Deci, sfătuindu-se cu clerul său, patriarhul a socotit ca bun botezul copiilor şi l-a întărit prin ungerea cu sfântul mir.

* Sfântul Chiril a fost succesorul patriarhului Teofil în scaunul patriarhal al Alexandriei.

S-a confruntat, în calitate de ierarh, cu susţinătorii ereziei nestoriene, care a fost răspândită în toată lumea creştină de patriarhul Constantinopolului, Nestorie. Acesta susţinea că Hristos este "numai om, nu-i Dumnezeu", iar pe Născătoarea de Dumnezeu o numea nu Născătoare de Dumnezeu, ci "Născătoare de Hristos".

În urma acestor controverse, împăratul Teodosie al II-lea a convocat la Efes cel de-al III-lea Sinod ecumenic (431), care după lungi dezbateri a sfârşit prin a-l îndepărta pe Nestorie din scaunul său şi a-l trimite în exil. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan)