Ortodoxe
Odovania praznicului Botezului Domnului;
Sf. Cuv. Mucenici din Sinai şi Rait; Sf. Nina, luminătoarea Georgiei
Duminica a 29-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 29 dR. Sf. cuv. m. ucişi în Sinai şi în Rait

Romano-catolice
Duminica a 2-a de peste an
Ss. Felix de Nola, pr. m.; Ioan-Anton Farina, ep.


Sfinţii Cuvioşii Părinţi ucişi în Sinai şi Rait sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în ziua de 14 ianuarie.

Peninsula Sinai, unde se află muntele pe care Moise a primit tablele Legii, a constituit un mediu prielnic pentru ascetismul monahal. Călugării nevoitori în aceste locuri, aflate în calea năvălirilor barbare, au plătit însă adeseori cu preţ de sânge credinţa şi mărturisirea lor.

Aşa au fost părinţii ucişi în prima năvălire de la începutul secolului al IV-lea, când au pierit în Sinai 40 de pustnici şi în Mănăstirea Rait, acelaşi număr de călugări, 40.

După aceasta, în zilele Sfântului Nil Sinaitul, Muntele Sinai iarăşi a fost ţinta incursiunilor beduinilor arabi.

"După cea dintâi ucidere a cuvioşilor părinţi, trecând ani mulţi, a fost la poalele Muntelui Sinai, în zilele Cuviosului Nil Pustnicul, iarăşi năvălirea barbarilor care locuiau în pustia ce se întindea de la Arabia până în Egipt şi care se învecinează cu Marea Roşie şi cu Iordanul; iar locuinţa acelor barbari nu era în cetăţi şi case, ci în corturi şi în tabere; căci trecând din loc în loc, acolo petreceau mai mult, unde găseau apă bună şi păşune pentru dobitoacele lor. Şi se hrăneau nu din lucru din mâini sau din neguţătorie, nici din lucrarea pământului, nici din vânarea fiarelor, ci mai ales din război; pentru că toate uneltele lor erau: sabie, arc şi suliţă şi toată sârguinţa lor era ca să năvălească asupra satelor străine şi să facă războaie la drumuri". (Vieţile Sfinţilor)

A doua năvălire a fost relatată de Sfântul Nil, care a fost prefect (eparh) al Constantinopolului în timpul domniei împăratului Teodosie al II-lea (401-450) şi a ales împreună cu soţia sa şi cei doi copii, un băiat şi o fată, să intre în monahism.

"Întâi preotului sfântului loc, fericitul Teodul, care a pus masa în seara dinainte, i-au poruncit să-şi plece grumajii spre tăiere. Doi barbari cu săbiile scoase, privind cu ochii mânioşi, stăteau împrejurul cuviosului. El plecându-se sub sabie, întru nimic n-a arătat că se teme, ci numai cu cuvinte blânde a zis: 'Binecuvântat este Domnul'. Deci lovind într-însul amândoi barbarii, unul după altul, i-au făcut o rană de la spate până la fălci, iar alta de la umeri până la piept; şi astfel dumnezeiescul bărbat a căzut la pământ. Apoi a apucat pe celălalt bătrân, care locuia împreună cu prezbiterul, şi pe acela l-au ucis. Mai era acolo un copil care slujea prezbiterului; aceluia i-a poruncit să adune nişte seminţe vărsate pe pământ, ca şi cum vrând să-l cruţe pe el, ca pe un folositor de slujbă; iar acela plecându-se jos şi adunând, un bărbat stând dinapoi şi scoţând sabia în taină, a lovit pe copil şi l-a ucis". (Vieţile Sfinţilor)

Martirizarea cuvioşilor s-a făcut după Slujba Utreniei. Unii au putut să fugă, între care şi Sfântul Nil, dar fiul său, Teodul, a fost prins. Prin iconomie divină Sfântul Nil şi-a găsit fiul care a fost vândut ca rob şi a fost răscumpărat de episcopul cetăţii Eluzia, care l-a şi hirotonit preot.

* Sfânta Nina s-a născut la sfârşitul secolului al III-lea în Capadocia, unde locuiau mulţi georgieni. Era rudă apropiată a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, fiind chiar verişoara acestuia, potrivit unui vechi manuscris.

Tatăl ei, Zavulon, a plecat din Capadocia pentru a-şi oferi serviciile împăratului Maximian, iar mama sa, Suzana, născută şi ea în Capadocia, era sora episcopului Ierusalimului. Părinţii Sfintei Nina s-au cunoscut şi s-au căsătorit la Ierusalim, după care au plecat în Capadocia.

La împlinirea vârstei de 12 ani, Sfânta Nina s-a întors împreună cu familia la Ierusalim. De acolo, tatăl său a plecat în pustia Iordanului, închinându-şi viaţa lui Hristos, iar mama sa a rămas să slujească ca diaconiţă în Sfânta Biserică a Învierii pentru a avea grijă de femeile sărmane şi bolnave.

Sfânta Nina a plecat din Oraşul Sfânt către Armenia împreună cu Sfânta Ripsimia şi treizeci şi cinci de fecioare, însoţite de stareţa Gaiani. Veniseră din Roma pentru a scăpa de prigoana lui Diocleţian, care o voia pe Ripsimia de soţie. Acestea sunt pomenite ca muceniţe în ziua de 30 septembrie, fiind mult chinuite şi în cele din urmă omorâte de regele Armeniei, Tiridati.

Sfânta Nina a ajuns să predice neîncetat Sfânta Evanghelie şi le spunea georgienilor să se roage, pregătindu-i în acest fel pentru sfântul botez, care s-a săvârşit cu ajutorul Sfântului împărat Constantin cel Mare. Acesta l-a trimis în Iviria pe arhiepiscopul Antiohiei, Eustatie, împreună cu doi preoţi.

Arhiepiscopul a botezat mai întâi familia regală, după care i-a botezat pe ostaşii şi demnitarii regelui.

Poporul s-a apropiat cu multă bucurie de taina botezului, îndemnat de cuvintele Sfintei Nina, care le spunea că cel care se va naşte din apă şi din Duh (Ioan 3, 5) va vedea lumina cea adevărată şi va moşteni viaţa veşnică.

Sfânta Nina, după mulţi ani de rodnică misiune, şi-a dat duhul în pace în mâinile lui Hristos în ziua de 14 ianuarie, cel mai probabil în anul 338. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor", "Monahismul ortodox românesc", vol. I, Ed. Basilica, 2014; https://doxologia.ro/) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora Ciurel; editor: Doina Lecea)