Împărat al Japoniei din 1926 până la moartea sa în 1989, Hirohito a fost monarhul cu cea mai îndelungată domnie din istoria Japoniei. A fost primul prinţ moştenitor al Japoniei care a călătorit în Europa, vizitând mai multe ţări, inclusiv Franţa, Italia şi Marea Britanie.

Născut la Tokyo, la 29 aprilie 1901, ca fiu al prinţului moştenitor Yoshihito (împăratul Taisho) şi nepot al împăratului Meiji, provine din cea mai veche dinastie domnitoare din lume, care îl consideră ca întemeietor al dinastiei pe împăratul Djimmu. Mama lui a fost prinţesa Sadako, membră a unei familii care a oferit mirese regale timp de câteva secole, potrivit www.historytoday.com.

În copilărie, Hirohito a fost separat de părinţii săi, potrivit obiceiurilor ce priveau familia imperială. A fost încredinţat unui tutore, contele Sumiyoshi Kawamura, un fost ofiţer de marină care a avut grijă ca băiatul să fie învăţat că va moşteni tronul imperial şi că trebuie să înţeleagă rolul menirii sale. Înainte de vârsta de patru ani, Hirohito a revenit la Palatul Akasaka, din Tokyo, al tatălui său, unde a locuit cu fraţii săi mai mici, dar îşi vedeau foarte rar părinţii.

Hirohito a primit o educaţie la Şcoala Gakushuin, cunoscută şi sub numele de Şcoala Aristocraţilor, unde a studiat limbi moderne, ştiinţe militare şi tehnice, politică şi istorie. A dezvoltat un interes special, şi dovedit ulterior de-a lungul vieţii, pentru biologia marină.

Odată cu moartea împăratului Meiji, tatăl lui Hirohito a preluat tronul, iar Hirohito a devenit prinţul moştenitor. Hirohito a absolvit Şcoala Gakushuin în 1914 şi a continuat să studieze la un institut special care l-a pregătit să devină împărat şi a primit oficial titlul de prinţ moştenitor la 2 noiembrie 1916, potrivit www.biography.com.

În 1921, Hirohito a fost numit prinţ regent datorită sănătăţii precare a tatălui său, Yoshihito.

În 1924, prinţul moştenitor Hirohito s-a căsătorit cu prinţesa Nagako Kuni, cu care a avut şase copii. După primele trei fete născute, s-a născut prinţul moştenitor, Akihito, la 24 decembrie 1933.

Yoshihito a murit la sfârşitul anului 1926, iar Hirohito a preluat tronul ca ultimul dintr-o linie de împăraţi descendenţi divin care se întindea în urmă cu peste două mii de ani. La 25 decembrie 1926, a devenit cel de-al 124-lea împărat al Japoniei, inaugurând perioada numită "Showa" ("armonie şi strălucire").

Hirohito la ceremonia de înscăunare, 1926.

Sursa foto: www.www.britannica.com

La sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, după bombardamentele nucleare asupra Hiroshima şi Nagasaki, Hirohito a pledat pentru capitularea Japoniei, contrar părerii exprimate de către consilierii săi militari şi, la 15 august 1945, într-o alocuţiune radiofonică, a rostit un discurs în care anunţa capitularea necondiţionată a ţării, asumându-şi întreaga răspundere pentru această decizie. Pentru prima dată, vocea împăratului a fost auzită în întreaga ţara, potrivit www.oxfordreference.com. Cu prilejul unei a doua emisiuni istorice, la 1 ianuarie 1946, Hirohito a respins statutul tradiţional cvasi-divin al împăraţilor Japoniei, potrivit www.britannica.com.

În urma adoptării unei noi Constituţii, în 1947, Japonia a devenit o monarhie constituţională, iar puterile împăratului au fost reduse semnificativ. Într-un efort de a aduce familia imperială mai aproape de oameni, împăratul Hirohito a avut numeroase apariţii publice, acceptând publicarea diverselor imagini şi informaţii personale despre sine şi despre viaţa familiei imperiale. Împăratul şi împărăteasa obişnuiau să efectueze călătorii prin ţară şi să participe cu regularitate la diverse manifestări tradiţionale. Aceste acţiuni au crescut popularitatea sa şi au ajutat la păstrarea sistemului imperial japonez.

Hirohito, 1925-1935

 Sursa foto: www.www.britannica.com

În 1959, fiul său, prinţul Akihito, s-a căsătorit cu Shoda Michiko, persoană obişnuită, rupând, astfel, o tradiţie veche de 1.500 de ani. O altă cutumă a fost ruptă odată cu vizitele efectuate în afara graniţelor ţării. Între 27 septembrie - 14 octombrie 1971, familia imperială a efectuat un turneu în şapte state europene şi vizite la nivel oficial în Marea Britanie, Belgia şi R. F. Germania, cu escale în Danemarca, Franţa, Olanda şi Elveţia. A fost primul turneu pe care un împărat al Japoniei l-a întreprins în străinătate. De asemenea, familia imperială a participat, în 1972, la deschiderea celei de-a XI-a ediţii a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Sapporo. În 1975, a efectuat o vizită istorică de 15 zile în SUA, în cadrul căreia a avut o întâlnire cu preşedintele american Richard M. Nixon, fiind pentru prima dată când un împărat japonez şi un preşedinte al SUA s-au întâlnit.

Împăratul Hirohito a avut cea mai lungă domnie din istoria Japoniei. Cu toate că la nivel mondial este cunoscut potrivit referinţei privind numele său personal, Hirohito, în Japonia, în prezent, este folosit numele său postum împăratul Showa, care semnifică şi numele erei în care a domnit. A fost o personalitate recunoscută pe plan internaţional şi a publicat o serie de cărţi.

Decesul a survenit la 7 ianuarie 1989, iar funeraliile oficiale ale împăratul Japoniei, Hirohito, au avut loc la 24 ianuarie 1989.

La moartea tatălui său, prinţul moştenitor Akihito a fost proclamat împărat, devenind cel de-al 125-lea împărat al Japoniei, descendent în linie directă al împăratului Jimmu Tenno. Ceremonia de încoronare a avut loc la 12 noiembrie 1990, la Palatul Imperial, notează www.kunaicho.go.jp.

La 30 aprilie 2019, după o domnie de 30 de ani, împăratul Akihito a renunţat la Tronul Crizantemei, marcând astfel prima abdicare înregistrată în ultimele două secole în Japonia. Evenimentul a avut loc în cadrul unui ritual tradiţional la Palatul Imperial din Tokyo.

Noul împărat al Japoniei, Naruhito, fiul cel mare al împăratului Akihito şi al împărătesei Michiko, a urcat pe Tronul Crizantemei, la 1 mai 2019, în cadrul unei ceremonii solemne, care a avut loc la Palatul Imperial din Tokyo în prezenţa a 266 de invitaţi. Naruhito a devenit oficial cel de-al 126-lea împărat din istoria Japoniei şi ţara a intrat în noua eră Reiwa. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com