Revoluţia pe care compozitorul elveţian Rolf Liebermann a creat-o la Opera din Paris între 1973 şi 1980 a fost mai semnificativă din punct de vedere artistic decât decizia preşedintelui François Mitterrand de a comemora bicentenarul Revoluţiei Franceze prin construirea unui nou teatru de operă "pentru popor'' pe locul Bastiliei, evidenţia publicaţia The Guardian la moartea muzicianului, la 2 ianuarie 1999.

Rolf Liebermann s-a născut la 14 septembrie 1910, la Zurich. A studiat dreptul la universitatea din oraşul său natal între 1929 şi 1933 şi muzica la conservatorul privat al lui Jose Berr. Primele sale compoziţii (''chansons'') datează din 1933-1936; în vremea aceea, Liebermann studia arta dirijorală cu Hermann Scherchen, potrivit biografiei publicate pe site-ul www.universaledition.com.

A lucrat ca secretar privat al lui Scherchen la Budapesta şi Viena în 1937-1938, unde Scherchen fondase orchestra Musica Viva (în principal cu muzicieni evrei care fugiseră în exil din Germania). În Elveţia, Liebermann a oferit şcolarizare copiilor refugiaţi şi a scris critică muzicală. Şi-a făcut serviciul militar la Ascona. Acolo a studiat şi compoziţia cu Vladimir Vogel, începând din 1940.

S-a întors în Elveţia în 1945, ca inginer de sunet pentru Radio Zurich, potrivit biografiei prezentate pe www.operadeparis.fr/. În 1950, a preluat conducerea orchestrei Radio Suisse (Zurich), unde a rămas până în 1957, când a devenit director al Departamentului de muzică Norddeutsche Rundfunk.

A fost numit director al Hamburg Staatsoper doi ani mai târziu, funcţie pe care a deţinut-o până în 1973. A contribuit la reputaţia teatrului de operă, renumit pentru repertoriul său şi pentru noile creaţii.

În 1973, Marcel Landowski şi Hugues Gall, îndemnaţi de ministrul francez al culturii Jacques Duhamel, i-au cerut lui Liebermann să preia conducerea Reunion des theâtres Lyriques et Nationaux- RTLN. Guvernul francez a trebuit să schimbe statutul organizaţiei RTNL pentru a putea nominaliza un administrator străin, mai notează www.operadeparis.fr.

Liebermann a fost numit administrator general al Operei din Paris. ''Perioada de şapte ani-Liebermann" (1973-1980) este cunoscută ca un timp al reînnoirii. Liebermann a adus un nou repertoriu în teatru, cu cei mai cunoscuţi solişti, dirijori, regizori şi coregrafi. A prezentat lucrări celebre precum ''Nunta lui Figaro'', ''Faust'', ''Poveştile lui Hoffman'', ''Moise şi Aron'', ''Pelleas et Melisande'', ''Otello'' (dirijat de Georg Solti şi montat de Terry Hands, cu Placido Domingo şi Margaret Price), ''Boris Godounov'' (realizat de Joseph Losey, cu Ruggero Raimondi). A iniţiat creaţia ''Lulu'' în trei acte (dirijată de Pierre Boulez, pusă în scenă de Patrice Chereau cu Teresa Stratas), mai aminteşte sursa citată.

Rolf Liebermann a decis să prezinte operele în limba lor originală, să filmeze spectacolele pentru televiziune şi să producă filme, considerate idei inovatoare la acea vreme. A îmbogăţit repertoriul de balet cu lucrări ale unor artişti precum Jerome Robbins, George Balanchine, Merce Cunningham, Carolyn Carlson, Rudolf Nureyev şi Roland Petit. După încheierea mandatului, Rolf Liebermann a lucrat la compoziţiile proprii şi a dirijat Academia de vară Mozarteum din Salzburg (1983-1988).

S-a întors la Opera din Hamburg pentru trei sezoane (1985-1988).

În 1998, la iniţiativa sa, în incinta fabricii Kampnagel din Hamburg a fost produsă prima creaţie de operă jazz: ''Cosmopolitan Greetings'' de Georg Gruntz şi Rolf Liebermann (muzică), Allen Ginsberg (text) şi Robert Wilson (decor şi regie), aminteşte www.universaledition.com.

Liebermann s-a bucurat de renume internaţional nu în ultimul rând pentru operele sale într-un act ''Leonore 40/45'' (premiera: Basel 1952), ''Penelope'' (premiera: Salzburg 1954) şi ''Die Schule der Frauen'' (premiera: Louisville, Kentucky 1955), care a avut prima reprezentaţie europeană într-o versiune completă în trei acte la festivalul de la Salzburg. Au urmat operele ''La Foret'' (Helene Vida, după comedia de Aleksandr Ostrovskrij, premieră: Geneva 1987) şi ''Freispruch fur Medea'' (premiera: Hamburg 1995). Concertul lui Liebermann pentru orchestra de jazz şi orchestră simfonică (premieră: Donauschingen 1954, regizat de Hans Rosbaud), o încercare timpurie de a combina jazz-ul cu dodecafonia, a fost primită, de asemenea, cu interes şi recunoaştere, mai arată sursa citată.

Liebermann a primit numeroase premii în Elveţia, Austria, Republica Federală Germania, Franţa (Ordinului Legiunii de Onoare în grad de Comandor, Ordinul Artelor şi Literelor), Italia, Marea Britanie şi SUA. A fost membru al Academiei de Arte din Berlin şi Hamburg, membru de onoare al Mozarteum din Salzburg şi al Societăţii Regale de Arte din Londra.

A murit la Paris. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.operadeparis.fr