Pictorul Rene Magritte s-a născut la 21 noiembrie 1898, la Lessines, Belgia. A fost unul dintre cei mai importanţi pictori suprarealişti, ale cărui zboruri bizare de fantezie îmbină groaza, pericolul, comedia şi misterul. Lucrările sale au fost caracterizate de simboluri particulare - torsul feminin, "omuleţul" burghez, pălăria melon, mărul, castelul, stânca, fereastra şi alte obiecte obişnuite, care erau adesea plasate în situaţii neobişnuite sau neliniştitoare, aminteşte www.britannica.com.

Tatăl său era croitor, iar mama era modistă. Mama sa s-a înecat în râul Sambre, când Magritte avea aproximativ 14 ani. După aceea, el şi cei doi fraţi ai săi au fost crescuţi de bunica lui. În adolescenţă, a cunoscut-o pe Georgette Berger, care avea să-i devină soţie aproape 10 ani mai târziu.

După ce a studiat la Academia de Arte Frumoase din Bruxelles (1916-1918), Magritte a devenit designer pentru o fabrică de tapet şi apoi a făcut schiţe pentru reclame. În 1922 a văzut o reproducere a picturii lui Giorgio de Chirico "The Song of Love" (1914), o juxtapunere evocatoare şi bântuitoare de elemente ciudate (un bust clasic şi o mănuşă de cauciuc printre ele) într-un spaţiu arhitectural de vis. Lucrarea a avut o mare influenţă asupra abordării artistice a lui Magritte.

În următorii câţiva ani, el a dezvoltat un stil singular, care cuprindea obiecte cotidiene atent redate, adesea plasate în juxtapoziţii enigmatice. În 1926, Magritte a semnat un contract cu o galerie de artă din Bruxelles, care i-a permis să devină pictor cu normă întreagă.

Empire of Light 

În anul următor, galeria a susţinut prima sa expoziţie personală, care a inclus "The Lost Jockey" (1926), un colaj pe care el l-a considerat prima sa lucrare suprarealistă. Expoziţia, însă, nu a fost bine primită de criticii de artă ai zilei. În 1927, el şi soţia sa s-au mutat într-o suburbie a Parisului. Acolo a cunoscut şi s-a împrietenit cu câţiva dintre suprarealiştii din Paris, inclusiv poeţii André Breton şi Paul Éluard, şi s-a familiarizat cu colajele lui Max Ernst, mai aminteşte www.britannica.com.

The Blank Signature 

Magritte a început să integreze text în unele dintre lucrările sale, iar în acest timp a pictat una dintre cele mai faimoase piese ale sale, "The Treachery of Images" (1929), în care o reprezentare detaliată a unei ţevi este combinată cu afirmaţia cursivă: "Ceci n'est pas une pipe". Pictura punea sub semnul întrebării autoritatea atât a imaginilor, cât şi a cuvintelor.

Sursa foto: renemagritte.org

După trei ani, Magritte şi soţia sa s-au întors la Bruxelles, unde a activat din nou în mişcarea suprarealistă belgiană şi unde a rămas (cu excepţia călătoriei ocazionale) pentru tot restul vieţii. Prima expoziţie personală a avut loc în Statele Unite, la Julien Levy Gallery din New York, în 1936, şi în Anglia, la London Gallery, în 1938, câştigând popularitate internaţională. De asemenea, a primit comisioane mari începând cu sfârşitul anilor 1930.

Time Transfixed 

În anii 1940, Magritte a experimentat o varietate de stiluri, uneori încorporând elemente ale impresionismului, de exemplu, în ceea ce a ajuns să fie numit "perioada lui Renoir". În lucrări precum "The Forbidden Universe" (1943), Magritte a pictat o figură asemănătoare unei sirene, întinsă pe o canapea, folosind pensule largi şi o paletă moale care aminteşte de pictorul impresionist Pierre-Auguste Renoir.

The wonders of nature 

Cu toate acestea, picturile pe care le-a produs în această perioadă nu au avut succes, în cele mai multe cazuri, şi în cele din urmă şi-a abandonat experimentele. Pentru tot restul vieţii, a continuat să-şi producă imaginile enigmatice şi ilogice într-un stil uşor de identificat. În ultimul său an, el a supravegheat construcţia a opt sculpturi din bronz derivate din imagini din picturile sale, scrie www.britannica.com.

The Castle of the Pyrenees 

În copilărie, Magritte era entuziasmat de mare şi de cerul întins, care figurează puternic în picturile sale. În "Threatening Weather" (1929), norii au formele unui trunchi, o tubă şi un scaun. În "The Castle of the Pyrenees" (1959), deasupra mării, pluteşte o piatră uriaşă în vârful unui mic castel. Alte fantezii reprezentative au fost un peşte cu picioare de om, un bărbat cu o cuşcă de păsări pentru trunchi şi un domn aplecat peste un perete lângă leul său de companie. Dislocările de spaţiu, timp şi scară au fost elemente comune. În "Time Transfixed" (1938), de exemplu, o locomotivă aburindă este suspendată de centrul unui cămin într-o cameră de zi din clasa de mijloc, arătând ca şi cum tocmai ar fi ieşit dintr-un tunel. În "Golconda" (1953), bărbaţi burghezi cu pălărie melon cad ca ploaia spre o stradă mărginită de case.

Golconda 

A murit la 15 august 1967, la Bruxelles. Două muzee din Bruxelles îl sărbătoresc pe Magritte: Muzeul René Magritte, în mare parte un muzeu biografic, este situat în casa ocupată de artist şi de soţia sa între 1930 şi 1954; şi Muzeul Magritte, cu aproximativ 250 de lucrări ale artistului, deschis în 2009 la Muzeul Regal de Arte Frumoase. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: renemagritte.org